Chiar dacă țările din Europa de Sud-Est își pun speranțele în gazul natural din Marea Neagră pentru a-și asigura independent energetică față de Rusia, Gazprom își menține poziția dominantă în zonă.
Forajul în Marea Neagră a fost până acum extrem de costisitor din cauza adâncimii mari și a terenului, însă avansul tehnologic și climatul investițional mult mai bun al Europei de Est încurajează investițiile respinse în trecut, conform Reuters.
”Este mult mai ușor să faci astăzi afaceri în Turcia, România, Bulgaria sau Ucraina”, spune Alex Jackson, analist al Menas Associates.
”Aceste țări au o cerere semnificativă de gaze și a crescut în special cererea pentru surse non-rusești. Tot mai multe companii vor să foreze în larg și cred că vor reuși, spre deosebire de altele. Toți acești factori constituie o perspectivă mult mai atractivă pentru investitori”.
Independența față de Rusia
Șansa de a produce gaze din resurse interne constituie un stimulent pentru țări precum Ucraina sau Bulgaria, care primesc majoritatea gazelor naturale din Rusia. Alte țări puternic dependente de Rusia, precum Ungaria și Slovacia, speră, la rândul lor, în rezervele de la Marea Neagră.
Există și nuanțe politice. Pentru Rusia este importantă protejarea poziției dominante a Gazprom ca furnizor în zonă, în timp ce Uniunea Europeană încearcă să slăbească influența exercitată de Moscova prin resursele energetice.
Comisia Europeană a încurajat inițiativele private de a exploata resursele Marii Negre, însă Gazprom ia măsuri active pentru a-și apăra dominanța regională: va cheltui aproximativ 17 miliarde de euro pentru ca până în 2016-2017 să pompeze anual 63 de miliarde de metri cubi de gaze naturale prin conducta South Stream.
Astfel, analiștii sunt îngjrijorați de viteza cu care gazul din Marea Neagra va fi stors de concurenta.
Cocurență mare, potențial necunoscut
Shell, OMV, Exxon Mobil, Petroceltic International și Vanco International au obținut licențe de explorare, iar alte firme, precum Eni, și-au exprimat interesul pentru zona Mării Negre.
Însă potențailul Mării Negre rămâne necunoscut, iar analiștii spun că va dura cel puțin un deceniu până ce noile descoperiri se vor transforma în livrări semnificative.
Rezervele de 42-84 miliarde de metri cubi de gaze în Marea Neagră desoperite în 2012 de OMV Petrom și ExxonMobil în zona Domino 1 din apele românești rămân cele mai importante de până acum. Consumul anual de gaze al României este de circa 15 miliarde de metri cubi.
În același timp, ministrul ucrainean al Energiei, Eduard Stavitski, speră ca Ucraina să extragă cel puțin 5 miliarde de metri cubi din Marea Neagră. Pentru a-și asigura un astfel de flux, Ucraina ar trebui să investească circa 10 miliarde de dolari anual pe termen mediu, spune Alexei Volostnov, director al firmei de consultanță Frost & Sullivan.
Printre problemele ridicate de explorarea Mării Negre se mai numără și lipsa infrastructurii, riscul ridicat al investițiilor, în condițiile în care doar 20% din foraje s-ar putea dovedi de succes- și dificultatea asigurării accesului prin Stramtoarea Bosfor, conform unui studiu OMV.
Apoi, concurența ar putea fi accentuată de descoperirea unor rezerve majore în estul Mării Mediterane, în Bazinul Levantin. Conform US Geological Survey aici se pot extrage circa 3,5 trilioane de metri cubi de gaze, cantitate care ar satisface cererea europeană pentru șapte ani și aduce Ciprului și Israelului exporturi de aproximativ 800 de miliarde de dolari pentru 2 trilioane de metri cubi de gaze.