Încălzirea globală are, fără îndoială, ca soluție, creșterea investițiilor, și de aici rezultă o majorare a portofoliilor de investiții. Or, banii odată strânși trebuie decontați de undeva. În mod evident, creșterea prețului energiei acoperă în parte aceste noi portofolii de investiții, bazate pe tehnologii noi, așadar, consumatorii sunt cei care decontează tranziția verde.
Recent intervievați de Energynomics, lideri ai unor companii energetice au declarat că în piață nu mai pot fi oferite cotații de preț ferme, certe, pentru anumite produse, nici măcar pe termen scurt. Motivul? Creșterea prețului energiei, care a dus la creșterea prețului materiilor prime – în mare parte.
Un alt efect a fost generat de închiderea producției din primul an de pandemie, o mare greșeală făcută de toți producătorii, care au concediat parte din personal și au micșorat salarii doar pentru a angaja la loc, cu salarii majorate, în multe situații. Or, limitarea producției s-a concretizat într-un volum al cererii mai mare, o criză de materii prime (semiconductori, procesoare, anumite metale și nemetale), creștere de prețuri și ca efect de rostogolire, inflație pe toată linia, în toată Europa.
Să nu uităm că România este o economie bazată pe vânzări, pe consumerism, iar scăderea puterii de cumpărare a populației prin majorarea cu zeci de procente a coșului de consum zilnic, dar și a prețurilor altor produse ar trebui să se traducă într-o scădere a volumului vânzărilor. Însă baza de la care s-a plecat după primul an de pandemie a fost atât de scăzută, încât a generat o creștere de 7% pentru 2021, după cum cred analiștii CE, sau chiar 7,3%, conform Băncii Mondiale. Economia va înregistra creșteri mai mici, de 4-5%, în anii 2022 și 2023, spun instituțiile citate.
În același timp, inflația s-a reașezat pe baze noi, generate de ofertă. Aici Banca Națională are puțin spațiu de manevră, politica monetară putând în general tranșa eficient inflația bazată pe consum. Creșterea prețului energiei este un fenomen extern care nu poate fi rezolvat prin instrumentele clasice de politică monetară, cum ar fi creșterea dobânzilor – care ar avea ca efect direct o încetinire a economiei per ansamblu, întrucât ar scumpi împrumuturile. De aceea BNR a limitat majorarea de dobândă la 0,25 de puncte procentuale, în loc de 0,5%, așa cum cerea piața, după cum susține însuși consilierul BNR Adrian Vasilescu. Riscul de stagflație, o economie încetinită cu puseuri inflaționiste, ar fi una din consecințele unei majorări prea mari a dobânzii-cheie.
Dar să vedem ce crede BNR. În cadrul minutei CA al BNR din 9 noiembrie se specifică: ”În discuțiile privind evoluția recentă a dinamicii prețurilor de consum, membrii Consiliului au evidențiat noua creștere deasupra intervalului țintei consemnată în luna septembrie de rata anuală a inflației, care a urcat la 6,29 la sută, semnificativ peste nivelul prognozat, de la 5,25 la sută în august și 3,94 la sută în iunie. S-a remarcat că accelerarea ascensiunii ei în trimestrul III a fost antrenată mai cu seamă de componente exogene ale IPC, la fel ca în prima jumătate a anului, și că principala contribuție a aparținut de această dată creșterii consistente a prețurilor gazelor naturale și energiei electrice în luna iulie, la care s-au adăugat influențe venite din continuarea scumpirii combustibililor, precum și din majorarea semnificativă a prețurilor legumelor în luna septembrie, localizată totuși la nivelul anumitor produse. În același timp, rata anuală a inflației CORE2 ajustat și-a accentuat peste așteptări mersul ascendent în trimestrul III, mărindu-se la 3,6 la sută în septembrie, de la 2,9 la sută în iunie. Aproape jumătate din avans a venit însă din creșteri cvasigeneralizate înregistrate pe segmentul alimentelor procesate, prioritar sub impactul scumpirii consistente a materiilor prime pe piața internațională și al măririi costurilor cu energia și transportul, iar o altă proporție însemnată a fost determinată de creșterea tarifelor polițelor RCA în luna septembrie”.
La ce ne putem aștepta în 2021? Puterea financiară a populației poate absorbi prețuri mai mari – iar vânzările în creștere cu 35% de Black Friday par să sugereze acest lucru – cel puțin în orașele și regiunile mai dezvoltate. Pe de altă parte, economia poate suferi mutații majore în regiunile sărace, iar disparitatea dintre zonele sărace și cele bogate se va adânci.
Prin urmare, vor apărea evoluții ale prețurilor diferențiate pe regiuni.
Inflația are deja baze noi, deci se va calma în intervalul celui de-al doilea semestru din 2022. ”Membrii Consiliului au observat că pattern-ul anticipat al inflației cunoaște în actualul context o substanțială revizuire suplimentară în sens ascendent, deosebit de accentuată pe termen scurt. Astfel, rata anuală a inflației este așteptată să-și prelungească trendul pronunțat crescător până spre mijlocul anului viitor – urcând la 7,5 la sută în decembrie 2021 și la 8,6 la sută în iunie 2022, mult peste valorile previzionate anterior, de 5,6 la sută, respectiv, 4,2 la sută –, dar să consemneze ulterior o ajustare descrescătoare relativ alertă, coborând în decembrie 2022 la 5,9 la sută și revenind în trimestrul III 2023 în interiorul intervalului țintei, la 3,3 la sută, marginal sub nivelul prognozat în luna august”, spune BNR.
Totodată, ”după scăderea progresivă din semestrul I, rata șomajului BIM a înregistrat mici creșteri în iulie și august, și s-a redus din nou în septembrie la 5,0 la sută – nivel similar celui din iunie -, rămânând astfel vizibil superioară valorilor din perioada prepandemie, care s-a caracterizat însă printr-un grad ridicat de încordare a pieței muncii”, conform BNR. Șomajul va fi, însă, mai mare, având în vedere că multe persoane dispar din statistici, odată ce nu mai primesc indemnizații de șomaj. Ar putea în schimb crește zona nefiscalizată a pieței muncii.
Vor exista, însă, presiuni pe buget și o inflamare a datoriei externe, care trebuie majorată pentru asigurarea fluxului de numerar necesar finanțării plăților viitoare și restante. Arieratele din economie cresc, atât în rândul firmelor private, cât și al celor de stat, cum sunt regiile de termoficare. Dacă, însă, vom reuși să atragem miliardele puse la dispoziție, pe hârtie, prin mecanismele noi de finanțare europene, atunci economia se va reașeza pe baze noi, lucrările angajate nou în economie necesitând fonduri, noi comenzi, noi angajați. De aici o nouă sursă de creștere economică, într-o economie axată în mare parte pe vânzări și consum, dar și o susținere a noilor prețuri. Cu alte cuvinte, dacă pe termen scurt prețurile se vor calma, ele nu vor reveni niciodată la nivelurile pre-pandemice, iar pe termen mediu și lung (5-10 ani) se vor majora, odată cu salariile (conform anumitor studii, salariile se majorează cu circa 8% în 2021 și 2022). Însă în 2022 va exista o accentuare a presiunii asupra firmelor, coșul de consum mai scump generând preferințe de achiziție și o diminuare a vânzărilor pe anumite categorii de produse și servicii. Cu alte cuvinte, vor supraviețui doar cei puternici, după cum se observă deja în ecuația furnizării de energie și gaze.
—————————————-
Articolul a apărut inițial în numărul din decembrie 2021 al Energynomics Magazine.
Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.
