Noua echipă de conducere de la Ministerul Energiei este alcătuită din experţi cu vechime în industrie, cu practică în marile companii şi în relaţiile cu instituţiile europene. Corina Popescu este secretar de stat cu responsabilităţi în sectoarele electricitate şi minerit. Am discutat despre priorităţile mandatului său şi despre obiectivele pe care Corina Popescu şi echipa pe care o coordonează şi le-a asumat pentru acest an.

Stimată doamnă Corina Popescu, domeniul electricităţii depinde în plan legislativ de Parlament, iar în planul reglementărilor, de ANRE. Ce anume rămâne, ca atribuţii, în sarcina ministerului şi a dumneavoastră personal?

Ministerul Energiei are în primul rând un rol de strateg, acela de a da direcţiile în sistemul energetic naţional. Noi ne-am asumat să actualizăm Strategia Energetică Naţională, un document care trebuie, în cele din urmă, să fie asumat de partidele politice. Important este ca toate părţile implicate să contribuie la realizare şi mai ales să îşi asume acest document. În trecut, strategiile au fost elaborate la nivelul ministerului, dar au rămas doar înşiruiri de proiecte puse pe hârtie, niciodată şi în niciun fel susţinute şi puse în aplicare.

Am plecat de la o radiografie a situaţiei existente şi deja lucrăm pe teme concrete în echipe de lucru bine definite. Dacă strategia va fi aprobată în Parlament, atunci chiar vom intra pe o direcţie corectă. E adevărat că strategia nu impune acţiuni specifice vreunui guvern sau vreunei companii, dar vine cu semnale foarte utile pentru deciziile de investiţie în România. În principiu, cei interesaţi de sectorul energetic analizează în general care sunt politicile publice în domeniu şi abia după aceea cercetează legislaţia şi cadrul de reglementare. Toate aceste paliere sunt importante, dar ceea ce este esenţial este ca toate elementele să fie coerente între ele, să existe un fir logic.

Sunt multe voci foarte sceptice în legătură cu eficienţa unui asemenea document. Concret, degeaba ne asumăm susţinerea unui sector prin strategie, dacă reglementatorul – de exemplu, sau legiuitorul, nu merge în aceeaşi direcţie. Şi atunci, de ce ne mai trebuie strategie?

Rolul ANRE este diferit. Reglementatorul nu trebuie să fie judecător şi nu are ca rol să susţină sau nu un anume sector. Autoritatea trebuie să fie independentă şi să creeze legislaţia secundară, care să derive din legislaţia primară, la nivel european şi naţional. Iar din acest punct de vedere, lucrurile stau destul de bine, pentru că sunt încă mulţi profesionişti în ANRE.

Autoritatea mai are însă un un rol: să monitorizeze ce se întâmplă şi să dea semnale de piaţă corecte. Aici mai este destul de îmbunătăţit. De exemplu, din 2015, toate tranzacţiile se raportează la ACER, conform regulamentului european. Acum se raportează tranzacţiile încheiate pe burse, iar din martie se vor raporta toate tranzacţiile, indiferent că sunt contracte bilaterale negociate direct sau nu. Pe lângă acestea, mai trebuie raportate, de exemplu, opririle accidentale ale unor grupuri importante din sistem, evenimente care pot influenţa anumite preţuri de piaţă şi corect este ca toate aceste informaţii să fie publice.

La rândul său, Transelectrica trebuie să comunice dacă există congestii de reţea sau dacă sunt în execuţie lucrări de mentenanţă pe anumite linii de transport. Monitorizarea aceasta a început în octombrie 2015. Deja, ACER a demarat investigaţii pe tranzacţii încheiate pe bursele europene, în legătură cu care au apărut nişte semne de întrebare.

Până acum, OPCOM a transmis tot ce se întâmpla pe burse, destul de simplu, prin sisteme informatice bine puse la punct. Din martie, va fi mai complicat, pentru că OPCOM va avea obligativitatea să raporteze inclusiv tranzacţiile încheiate în trecut, dar care au livrări la momentul prezent. Acolo va fi o problemă cu tranzacţiile care au cantităţi flexibile sau preţuri flexibile.

Revenind la rolul ministerului, până la strategie, se pare că noua echipă funcţionează mai degrabă ca pompier, chemat să intervină la fiecare criză punctuală, zilnic sau săptămânal. Ce faceţi în mod concret?

E adevărat, apar des asemenea situaţii şi este o sarcină extrem de dificilă. Problemele la care faceţi referire derivă din faptul că multe lucruri nu s-au făcut la timp şi acum suntem la momentul scadenţei. Şi trebuie să ne implicăm, pentru că de energie depind toate celelalte industrii, precum şi confortul şi siguranţa fiecărei persoane în parte.

Până la urmă, treaba ministerului este să se asigure că societăţile din portofoliu sunt bine administrate. Nu neapărat pentru a obţine profit, ci pentru a asigura un management profesionist, prin oameni care pot să gestioneze şi să dezvolte afacerile acestor companii. Până acum, am ţinut nişte companii strict între graniţele ţării şi nu le-am deschis noi oportunităţi. Toate companiile mari au divizii de business development care lucrează la dezvoltarea afacerii, la extinderea domeniului de activitate. Când rămâi închis într-un segment restrâns suferă şi compania, suferă şi oamenii din companie.

Ce am văzut atunci când am ajuns la minister? Am descoperit că fiecare companie stă sub un glob de cristal separat, ceea ce nu este în regulă pentru că toate sistemele energetice funcţioneză interconectate. Apoi, aceste companii trebuie să încerce să-şi dezvolte activitatea, cu profesionalism şi bună credinţă. Rolul acţionarului este să dea direcţiile strategice şi să verifice indicatorii de performanţă, nicidecum să intervină pentru a conduce societăţile în locul managerilor.

Am fi naivi să ne aşteptăm la modificări de substanţă pe durata acestui mandat. Până la urmă, noi avem la dispoziţie indicatorii de performanţă de anul trecut şi nu îi vom mai analiza decât parţial pe cei pentru anul în curs. Schimbarea nu se poate produce doar cu acest guvern, iar rolul nostru este să aducem la vedere o radiografie corectă a sistemului şi să avem manageri profesionişti, cu indicatori de perfomanţă corect calibraţi şi să impunem mai multă integritate și transparenţă în procesul decizional din companii.

Sunt o sumedenie de restanţe şi provocări acumulate în electricitate şi minerit. Există măsuri punctuale (Hotărâri de Guvern sau alte forme de decizie) care vor fi aplicate în acest an pentru îmbunătăţirea funcţionării acestor două sectoare?

Nu cred că se poate vorbi despre o rezolvare printr-o singură măsură. Vom promova nişte HG pentru a închide o mină sau două, acelea care trebuie neapărat închise. Producătorii îşi vor face analize interne pentru a revizui centralele pe care le au în portofoliu şi vor stabili care sunt unităţile care nu mai merită să fie menţinute nici măcar în conservare. Punctual, la final de 2015, am adoptat o HG prin care am impus producătorilor care se propun ca furnizori de servicii de sistem să probeze faptul că pot funcţiona.

Am avut exemplul centralei de la Borzeşti care până pe 15 ianuarie nu a reuşit să facă acest lucru. Noi am redus presiunea financiară pe o presupunea păstrarea statutului de rezervă terţiară lentă pentru centrală, iar acum este treaba managementului să vină cu cea mai bună soluţie pentru societate. Este o picătură într-un ocean, dar este tipul de intervenţie care ne stă în putere.

––––––––––––-

Articolul integral poate fi citit în numărul din martie 2016 al energynomics.ro Magazine.

Dacă vrei să primești gratuit numărul următor (mai 2016), în format tipărit, scrie-ne la adresa [email protected], pentru a te include în lista de distribuție.

Autor: Gabriel Avăcăriței

Jurnalist experimentat atât în mass-media tradiționale, cât și în cele noi, Gabriel este redactorul șef al Energynomics din 2013. Excelentele sale abilități de comunicare, organizare a informației și editare sunt puse la treabă zi de zi, pentru a dezvolta proiectele platformei de comunicare Energynomics: site-ul, revista și evenimentele proprii.