Acesta este transcriptul mesajului transmis de Corneliu Bodea – Preşedinte CRE şi reprezentant Adrem Invest şi Adrem Automation, cu prilejului evenimentului Energy Strategy Summit, organizat pe 4 iunie la Palatul Cantacuzino din Bușteni.

Bună ziua! Aş vrea să vă mulţumesc pentru invitaţia de a participa la Energy Strategy Summit. Sunt onorat să mă adresez dumneavoastră şi voi începe cu o scurtă prezentare a Centrului Roman al Energiei (CRE). Centrul Român al Energiei este o organizaţie non-guvernamentală, care identifică, susţine şi reprezintă în mod independent şi echidistant interesele membrilor săi. Această asociaţie reuneşte principalele companii care activează în domeniul energiei în România. Este adevărat că nu sunt prezente chiar toate marile companii din energie. Aşadar, permiteţi-mi să lansez o invitaţie tuturor celor care doresc să devină membri CRE: să îndrăznească! Noi ne propunem şi avem o dimensiune autohtonă, românească a organizaţiei şi o dimensiune europeană, pentru că avem o reprezentanţă la Bruxelles, iar unul dintre obiectivele principale ale CRE este reprezentarea energeticii româneşti la Uniunea Europeană, la Bruxelles, prin acţiuni de advocacy, de influenţare, de sprijin al energeticii româneşti, al deciziilor care se iau acolo.

Considerăm că acesta este un aspect extrem de important, mai ales acum când, aşa cum ştiţi, Consiliul European a adoptat şi a decis să se implice în ceea ce se numeşte Uniunea Energetică – un concept care va transforma, cred eu, rapid şi substanţial ceea ce suntem obişnuiţi să avem în domeniul energetic astăzi.

Trebuie să fac o mărturisire că sunt oarecum salvat în intervenţia mea de faptul că mai devreme domnul Mihai David a fost oprit şi nu i s-a răspuns la întrebarea din panelul anterior legat de viziune, pentru că mi-ar fi consumat tema principală a speech-ului meu de astăzi. Tot la viziune ma voi referi şi eu, subiect care poate să apară destul de obsedant în ultimele mele intervenţii publice. Mă refer, aici, la o viziune în contextul strategiei energetice, ce implică trei etape distincte: viziune, strategie şi tactică. Eu cred că principalul lucru care lipseşte atunci când vorbim de strategie este etapa anterioară, şi anume viziunea. Viziunea ar trebui să ne răspundă la întrebarea “ce dorim noi pentru România din punct de vedere energetic?”. Care este motivul pentru care există energetica românească? De curând purtam un dialog cu un bun prieten, de altfel manager de succes într-o companie de energie din România, şi discutând despre strategie mi-a spus „bine, dar ce înseamnă, ce să facă România?” România are viziunea de a produce suficientă energie pentru consumul din România? Sau de a devini un producător de energie pentru consumatorii europeni? Să devină cel mai bun producător? Să devină un hub? Vedeţi dumneavostra, toate aceste lucruri sunt extrem de importante. Împreună cu colegii mei de la CRE, considerăm că aceste idei trebuiesc plasate înaintea aplecării directe spre strategie, şi de abia apoi să ne întrebăm cum vom atinge viziunea şi strategia noastră printr-o tactică adecvată. Vreau să mă înscriu în acelaşi trend de a fi eficient cu timpul şi să îmi închei intervenţia prin a lansa câteva mici provocări, apropo de strategia energetică.

Vorbim astăzi din ce în ce mai mult de consumatori, eu cred că oricine în domeniul energetic nu îşi întoarce privirea şi plasează în centrul preocupării consumatorul, şi mă refer la consumatorii mari, dar şi la consumatorii mici, oricine nu face acest lucru nu va reuşi în energie. Astăzi paradigma este schimbată, nu mai sunt producătorii în centrul imaginii, nu mai sunt transportatorii sau distribuitorii, ci consumatorul. Consumatorul vrea să fie informat, normele şi reglementările europene împing spre acest lucru. De altfel, o altă provocare este cea legată de generarea distribuită. România s-a înscris în acest trend. A aprobat o legislaţie care vine în sprijinul generării distribuite şi, aici, trebuie să ne întrebăm ce se întâmplă dacă 100.000 de prosumatori din România decid să-şi instaleze capacităţi de 100 kw. Ce se întâmplă? Cine preia această energie? Cine se pune cu sistemul? Ce se întâmplă cu producătorii? Ce se întâmplă cu transportatorul? Cum va echilibra sistemul un astfel de scenariu?

Problemele legate de eficienţa energetică sunt o altă provocare pe care o ridic. România este pe penultimul loc din Europa la acest capitol. În fine, stimularea consumului a fost amintită mai devreme de domnul ambasador [Mihnea] Constantinescu. La energie electrică, România se află pe unul dintre ultimele locuri din Europa la consumul per capita, ceea este un lucru pe o parte îmbucurător că există capacitate, pe de altă parte îngrijorător.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată