Acesta este transcriptul mesajului transmis de Corneliu Bodea, director general Adrem şi preşedinte al Centrului Român al Energiei, cu prilejul Energy Strategy Summit 2016, desfăşurat pe 31 mai la Palatul Snagov. Pentru a vedea un sumar al celor mai importante mesaje transmise, mergeţi la articolul 27 de idei esenţiale după Energy Strategy Summit 2016.

Am avut privilegiul să organizez, împreună cu colegii mei, împreună cu membrii Centrului Român al Energiei, companii de prestigiu din energetica românească, al cincilea eveniment Romanian Energy Day, la Bruxelles. Am fost foarte plăcut impresionat de calitatea prezenței, mă refer la speakeri, invitați şi membri. Conferința s-a desfășurat sub patronajul Parlamentului European, cu participarea Comisarului European pentru Energie, domnul Miguel Arias Cañete, dar am avut o susținere extrem de importantă din partea României, a experților şi autorităților române: domnul președinte [Niculae] Havrileț, domnul Radu Dudău, domnul secretar de stat [Cristian] Bușu. Cred ca a fost un prilej important în care energetica românească a putut să își expună ideile, dar și de ce nu temerile în legătură cu principalele provocări, principalele inițiative ale Uniunii Europene în domeniul energiei. Și aș dori să mă refer aici doar la două dintre acestea pe care eu le consider având o legătură foarte importantă cu tema foarte bine aleasă a conferinței de astăzi.

Mă refer la Energy Union şi la New Market Design. Am avut, așa cum vă spuneam, prilejul să discutăm despre strategia energetică a României, într-o prezentare extrem de bine pregătită de Radu Dudău în contextul Energy Union. Eu unul consider că Energy Union comportă două dimensiuni principale: una se referă la securitate și celalaltă se referă la piață. De aceea, unul din lucrurile care au fost îndelung dezbătute și afirmate la Bruxelles și care cred eu că ar trebui să intre mai serios în obiectivele României este aceea de a defini, de a așeza România pe harta energetică a Europei ca un furnizor de securitate în zonă. Eu cred că se vorbește foarte mult de termenul de hub energetic și personal trebuie să vă spun că nu înțeleg exact ce înseamnă hub energetic. Aș spune mai mult că ar trebui să ne focusăm pe a împărți, pe a da o definiție a țărilor care vor compune Uniunea Energetică, în două categorii mari: beneficiari de securitate energetică – și avem, slavă Domnului! în jurul nostru numeroase țări care au nevoie de securitate energetică din exterior – și furnizoare de securitate energetică. Cu un mix energetic inteligent eu cred că România ar putea să se afirme ca un furnizor de securitate energetică și în acest sens să-și negocieze o poziție favorabilă în contextul Uniunii Energetice. Fie că e vorba de finanțări, iată s-a vorbit despre finanțarea proiectului BRUA. Felicitări Transgaz-ului, membru al Centrului Român de Energie, pentru obținerea acestei finanțări! Dar eu cred că este vorba de mult mai mult, este vorba de mult mai mulți bani și de mult mai multe inițiative pentru a finaliza acest obiectiv, de furnizor de securitate energetică.

Pentru ca am menționat mixul energetic, eu cred că asta este cheia din spatele acestui concept de furnizor de securitate energetică. Un mix energetic inteligent și variat poate să susțină această poziție a României. România stă bine din acest punct de vedere pentru ca iată, poate începând cu sfârșitul, România este o țară care și-a atins obiectivele în ceea ce privește energia regenerabilă. Am avut ocazia să îl avem alături de noi și pe domnul Claude Turmes, care este raportor al Parlamentului European pe Energy Efficiency și regenerabile.

Dar este şi tema atât de puternic dezbătută în ultimele zile, legată de cărbune. Eu cred că în România trebuie să mențină o producție pe cărbune rezonabilă și aliniată la normele de mediu. Vorbim de reactoarele 3 şi 4. De ce nu? Creșterea ponderii energiei nucleare în tot mixul energetic crește flexibilitatea și stabilitatea sistemului. Desigur energia hidro şi toate formele de energie.

O să îmi iau libertatea ca la sfârșitul intervenției mele să fac câteva mențiuni despre biomasă, care a fost menţionată şi mai devreme. Trebuie însă să menționez că atunci când voi face aceste observații probabil vor fi în calitate de investitor, deci în calitatea mea de director executiv al grupului de firme Adrem pentru că suntem investitori acolo și fac această deosebire pentru a fi clar că există un interes direct în această zonă.

A doua dimensiune despre care vă vorbeam este piața. Și avem aici un lucru extrem de important: indiferent de nivelul de securitate energetică macro pe care România o poate oferi sau tranzacționa la nivelul Uniunii Europene, noi avem o piață internă. Iar imensa majoritate a producției din România este adresată și va fi și în viitor adresată acestei piețe. România a stat și stă extrem de bine la implementarea tuturor mecanismelor de piață, dar acum Uniunea Europeană se pregătește să livreze un nou model, acest New Market Design, care vorbește de concepte noi, care pot să pară revoluționare. Dacă stăm să ne gândim de termenul de recuperare și de termenele necesare pentru a executa investiții în domeniul energetic, s-ar putea ca timpul să nu mai pară atât de lung. Ne referim aici la generarea distribuită. Personal cred că pe viitor un procent din ce în ce mai mare din producția de energie va fi în producție de energie distribuită, localizată. Ne referim la Demand Response – deci la client. S-a discutat mai devreme de poziția clientului în ansamblul strategiei energetice a României și eu sunt absolut de acord că acest element a fost prea mult timp privit ca ultimul din punct de vedere al importanței în lanțul energetic de la producător, transport și distribuție până la consumator. Eu cred că acum, și vedem asta pe piața furnizorilor de energie electrică, consumatorii se plasează în centrul a ceea ce înseamnă energie. De aceea, pentru a se putea alinia unor norme europene, dar și pentru a deveni eficientă în utilizarea energiei, România trebuie să investească în ceea ce numim rețele inteligente, Smart Grids, pentru că ele sunt răspunsul creșterii flexibilității rețelelor, pentru a face față pe de-o parte unei flexibilități din ce în ce mai mare a producției, dar și unor cerințe din ce în ce mai solide din partea consumatorului.

Riscurile pentru România sunt ca odată cu creșterea capacității de interconectare atât pentru gaz, cât și pentru energie electrică, și a interconectării cu pieţe puternice, fie că e vorba de piața central europeană sau, în etapa următoare, și cu piața vest europeană, riscurile sunt ca energia ieftină să părăsească România. Motiv pentru care trebuie să fim extrem de atenți cu rețelele noastre și cu modul în care gândim mix-ul energetic, cu modul în care construim poziția României din punct de vedere energetic. Nu avem o moștenire bună din acest punct de vedere pentru că așa cum toată lumea știe, la începutul anilor 1990, România a fost împărțită din punct de vedere a generării de electricitate – mă refer aici pe bază de tehnologii, principii care țin de piață. De aceea competitivitatea este un lucru destul de discutabil atunci când comparăm megawattul produs de cărbune, oricât de eficientă ar fi acea producție, sau megawattul produs în centrale hidro. Este un handicap cu care pleacă România în această cursă și trebuie să găsească soluții pentru a depăși acest handicap. Una din soluțiile optime pentru a face lucrul acesta este prin investiţia în rețele inteligente.

Deci iată intrăm într-o perioadă în care aceste două mari politici strategice energetice ale UE și anume Energy Union și New Market Design trebuie să fie extrem de atent luate în considerare de România, de jucătorii de pe piață. Cred că ar trebui să așteptăm mai puțin să ni se spună ce avem de făcut și cred că este rolul companiilor care sunt jucători în piața energiei – producători, distribuitori, furnizori sau furnizori de servicii energetice – să se implice. Așa cum și dumneavoastră ați spus mai devreme, trebuie să evite situația în care fiecare își ia propriul drapel și își reprezintă singur interesele.

De aceea CRE și alte asociații sunt extrem de interesate în a accepta noi membri pentru a le reprezenta interesele cât mai bine. Pentru a nu monopoliza prea mult din timp, având în vedere că e un număr impresionant de vorbitori astăzi și calitatea domniilor lor este deosebită, aș vrea să fac o ultimă mențiune, așa cum am promis, legată de biomasă. S-a menționat de cel puțin patru ori astăzi despre strategia României în biomasă. Majoritatea discuțiilor din timpul prânzului au fost legate de ”Bun, vorbim despre strategie, dar tactica? Implementarea strategiei? Ce facem după ce o sa avem strategia? Post-strategie”. Cred că e o întrebare foarte bună. Și iată că avem astazi o declarație strategică privind importanța biomasei în mixul energetic românesc și capacitatea mare pe care o are România în acest sens. În același timp, avem Ministerul Mediului care exclude o categorie importantă a biomasei din biomasa care va primi în continuare certificate verzi. Suntem în România și Ministerul Energiei, și Ministerul Mediului și avem o strategie legată de biomasă. Ar trebui să găsim metodele de a ne alinia la nivel tactic inițiativele în așa fel încât să nu fim în continuare criticaţi, și după ce strategia va fi finalizată, pentru faptul că suntem plini de strategii, dar stăm prost cu implementarea.

Vă mulțumesc.