Dumitru Chisăliță

România a stabilit, indirect, printr-un act normativ, ceea ce afirma cu câteva zile în urmă un oficial al ANRM: “bursa de gaze din România este complet imatură”, pecetluind astfel subordonarea referențială a României la bursa de gaze din Viena. Decizia vine să dea și un semnal de neîncredere față de bursa de gaze din România, pentru că dacă nici statul nu are încredere în ea, de ce ar avea altcineva?

ANRM a decis: Preţul de referinţă al gazelor se va calcula în funcţie de bursa austriacă

Totodată, considerăm că s-a dat și un semnal de refuz de dezvoltare a bursei de gaze din România, deoarece actul normativ, recent publicat în Monitorul Oficial nu vorbește despre referința de pe bursa de gaze din Viena ca despre ceva temporar, pentru o perioadă în care se va urmări evoluția burselor de gaze din România pentru a se analiza o eventuală revenire asupra acestei decizii.

România, țara cu a treia producție de gaze din Uniunea Europeană, acceptă pe termen nelimitat, ca cel mai important preț de referință de pe piața de gaze din România să fie stabilit într-o țară care nu exploatează nici un metru cub de gaze, în care toate gazele, sub formă fizică, provin din aceeași sursă, iar bursa este deținută într-o proporție de 50% de principalul furnizor al gazelor naturale care se tranzacționează acolo.

ROPEPCA: Referința stabilită de ANRM pentru calculul redevențelor arată o totală indiferență față de piața de gaze naturale din România

Pentru o abordare unitară a principiilor aplicate pe o piață, apreciem că, în condițiile în care bursa de gaze din România este „complet imatură” pentru a stabili prețul cu care se vinde circa 10% din producția țării (respectiv gazele cuvenite statului ca redevență petrolieră), atunci nici pentru celelalte 90% din gazele comercializate din producția internă, folosirea bursei de gaze din România nu este corectă. Într-un asemenea context, producătorii de gaze ar fi îndreptățiți să solicite modificarea legii gazelor care-i obligă să tranzacționeze gaze pe o bursă “complet imatură”. În aceeași situație se găsesc și furnizorii de gaze care sunt obligați prin lege să achiziționeze / vândă gaze pe o bursă „complet imatură”.

Pe de altă parte, prețul gazelor naturale stabilit pe bursa din Viena, conform contractelor pentru primul trimestru din 2018 sunt cu circa 1,4% mai mari decât prețul mediu ponderat al gazelor stabilit pe Bursa Română de Mărfuri. Aparent, această situație dă ocazia să se afirme că s-a ales bursa care este mai scumpă, pentru a aduce mai mulți bani la bugetul de stat.

Iată însă câteva potențiale consecințe ale acestei decizii:

• prețul de referință astfel stabilit va fi o referință puternică pentru prețul cu care se vor vinde gazele în România, ceea ce poate să determine prețuri mai mari decât cele stabilite exclusiv pe baza cererii și a ofertei, în afara existenței unei referințe oficiale
• prețul de referință, care nu are o corespondență în țară, va conduce la numeroase suspiciuni la nivelul organelor de control, în situația în care un producător va vinde gaze, chiar prin metode transparente, la un preț inferior prețului oficial stabilit ca referință
• alegerea bursei din Viena pentru stabilirea prețului de referință pentru gazele naturale extrase în România, care stă la baza calculului valorii producției brute de gaze naturale și a contravalorii redevenței petroliere, va produce bani pentru această bursă: instituții și companii românești vor fi puse în situația de a achiziționa de la bursa din Viena de rapoarte de preț, analize, prognoze etc, cu bani care ar fi putut rămâne în țară pentru a contribui la dezvoltarea burselor românești

Câștigul material pe care-l poate obține România apelând la referințele de preț de pe bursa din Viena este net inferior față de pierderile mari, provocate de semnalul lipsei de interes pentru realizarea unei piețe libere funcționale de gaze și a unei burse de gaze performante în România.

Textul a apărut inițial pe blog-ul autorului – Intelligent energy.