Cristian Buşu este secretar de stat în ministerul Energiei, din 10 noiembrie 2015 şi unul dintre colaboratorii cei mai apropiaţi ai ministrului Victor Grigorescu. Am vorbit cu Cristian Buşu despre rezultatele obţinute în zona sa de responsabilitate: parteneriate externe, listări, finanţări pentru sectorul energetic. “Atunci când am ridicat covorul, am descoperit nenumărate nenorociri. Este un efort extrem de mare să menţinem şi să găsim soluţii de redresare pentru companii care la începutul anului 2016 erau deja într-o situaţie critică. Numai plata salariilor şi relaţiile cu sindicatele reprezintă un efort zilnic care nu se vede, neapărat, dar care consumă timp şi energie”, ne-a spus Cristian Buşu despre cele care nu se văd. Aveţi mai jos un dialog despre cele care se văd.
Ministerul a anunţat deblocarea schemei de ajutor de stat din cadrul Planului Naţional pentru Investiţii. Ce anume a împiedicat operaţionalizarea PNI până acum şi care sunt noutăţile care vă permit să aveţi încredere că Planul va începe să funcţioneze?
La fel ca în mai toate proiectele din administraţia publică, birocraţia este cea care a pus piedici în buna funcţionare a Planului Naţional pentru Investiţii. Între cauze probabil că cea mai importantă este lipsa de instruire a personalului care avea pentru prima dată de-a face cu un asemenea proiect. Fapt este că la trei ani de la iniţializare, la începutul lui 2016 eram foarte aproape să pierdem schema de finanţare. Am reuşit să îl deblocăm, am semnat deja contractele cu CE Oltenia pentru investiţiile de la Işalniţa şi Rovinari, şi cu OMV Petrom.
Dintre noutăţile pe care le-am introdus în 2016, m-aş referi la faptul că am înlocuit contractul-cadru cu trei tipuri de contracte-cadru de finanțare pentru situaţii specifice în care se pot afla investițiile, respectiv: investiții puse în funcțiune la momentul încheierii contractelor de finanțare, investiții aflate în derulare şi investiții noi.
Care sunt etapele viitoare şi când vor ajunge banii la aceste două companii?
Reamintesc că în cadrul PNI au fost aprobate 29 de investiții. Multe dintre ele nu s-au mai realizat (18) sau nu mai îndeplinesc în prezent condiţiile pentru a beneficia de sprijin. Au fost depuse și aprobate trei cereri de finanțare, mai exact două din partea Complexului Energetic Oltenia și una din partea OMV Petrom. Noi am încheiat contractele, iar prima tranşă va ajunge la companii până la finalul acestui an. Următoarele tranşe sunt eşalonate anual până în 2020.
Care sunt perspectivele ca alte companii incluse în PNI să depună cereri de finanţare? Ce condiţii trebuie îndeplinite?
Noi avem la dispoziţie peste 853 de milioane de lei, sumă reprezentând contravaloarea certificatelor vândute în perioada 2013-2015. Din acești bani, pot fi finanțate nerambursabil, în procent de 25% din valoarea cheltuielilor eligibile, proiectele de investiții ale producătorilor de energie cuprinse în Planul Naţional de Investiţii, care au ca rezultat reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Fireşte că mi-aş dori să se înscrie cât mai multe companii, dar aceasta este responsabilitatea lor. Elcen, de exemplu, are un proiect amânat şi un altul în curs de evaluare, dar aşteptăm şi CET-urile din ţară. De asemenea, şi pentru investiţia în centrala de la Iernut se așteaptă finalizarea și depunerea cererii de finanțare până la sfârșitul acestui an. Important este să fie îndeplinite toate acele condiţii obligatorii. Există o comisie specială în cadrul ministerului Energiei şi suntem la dispoziţia companiilor care vor să afle mai multe informaţii. Esenţialul este că mecanismul se derulează până în 2020, 25% maxim din valoarea cheltuielilor eligibile cu investiţii în modernizarea sectorului de generare prin care se reduc emisiilor de CO2. Investiţiile sunt monitorizate vreme de 5 ani de la data punerii în funcţiune, respectiv data semnării contractului de finanțare în cazul investițiilor finalizate.
Un eveniment major al verii a fost ieşirea din insolvenţă a Hidroelectrica şi relansarea discuţiilor cu privire la listare. În ce stadiu sunt aceste proceduri?
În prezent, există o comisie de privatizare şi avem un consorţiu care formează sindicatul de listare. Listarea efectivă depinde de depăşirea unor etape obligatorii. Una este necesitatea de a curăţa compania de anumite funcţii complexe. Mă refer la construcţii energetice iniţiate în urmă cu 40 sau 50 de ani, care sunt acum complet depăşite din punct de vedere energetic. Ar trebui să cheltuieşti 30-40 de milioane de euro ca să produci 1, maxim 4 MW, ceea ce este exclus, pentru că în prezent, cu aceşti bani poţi produce mult mai multă energie. Analizele punctuale au arătat că unele dintre aceste iniţiative nu se mai justifică din punct de vedere energetic, dar ar putea fi interesante pentru alte entităţi ale statului care ar putea prelua unele dintre aceste funcţiuni complexe, cum ar fi irigaţii pentru agricultură sau amenajarea cursurilor de apă pentru evitarea viiturilor.
Impactul menţinerii acestor funcţiuni complexe în interiorul Hidroelectrica este foarte mare pentru companie şi ar pune în pericol procedura de listare. Din punct de vedere contabil, trebuie incluse toate sumele necesare pentru finalizarea unor lucrări care nu au niciun sens energetic – şi e vorba despre sume de ordinul miliardelor de lei.. Legea ne împiedică să cedăm asemenea active cu titlu gratuit, aşa că procedura nu este foarte simplă.
Odată clarificate aceste aspecte, putem pleca în road-show pentru a prezenta compania în faţa poteţialilor investitori instituţionali. Urmează a fi decis, de sindicatul de listare, care este momentul cel mai potrivit, la ce preţ pe acţiune ne putem aştepta, în ce condiţii şi aşa mai departe.
Care este miza principală a listării Hidroelectrica? Capitalizarea? Vor rămâne banii în companie?
Pentru mine, cel mai importat avantaj este creşterea transparenţei şi garanţia unei guvernanţe corporative, ceea ce va face din Hidroelectrica o companie manageriată modern, pe principii corecte. Regulamentele bursiere impun numeroase practici care cresc transparenţa companiilor listate şi contribuie la performanţe mai bune.
Oficialii BVB au solicitat public ca listarea să aducă în piaţă un procent cât mai mare din acţiunile companiei? Care este nivelul pe care îl consideraţi optim şi de ce?
Noi am hotărât deja că pachetul pe care îl va vinde statul este de 15%. Dacă am încerca să schimbăm acest procentaj, ar trebui să reluăm întreg procesul (cu nouă sindicalizare, o nouă licitaţie etc) ceea ce ar însemna încă un an şi jumătate în plus. Ceea ce vrem să facem împreună cu Fondul Proprietatea, care deţine aproape 20% din Hidroelectrica, este ca ei să vândă la rândul lor un pachet de acţiuni de 5, până la 8%. Suntem încă în discuţii în legătură cu mărimea pachetului şi forma în care s-ar produce această vânzare – vor veni în acelaşi sindicat cu noi sau formează un sindicat separat etc.
Nu mă aştept ca Fondul Proprietatea să vândă un pachet mare într-un singur moment, pentru că există strategii diverse şi complexe care pot fi mai profitabile pentru un investitor privat.
Mai este oportună listarea pe bursa londoneză în actualul context la nivel european, după votul pro-Brexit?
Opinia mea este că ar trebui să avem o listare duală, dar sunt două tipuri de gândire în legătură cu această chestiune. Din punct de vedere al pieţei de capital, idealul pentru noi este să trecem de la o piaţă de frontieră, la o piaţă emergentă. Ca să putem face acest lucru, trebuie să îndeplinim anumite condiţii tehnice, cum ar fi un anumit nivel al volumelor tranzacţionate zilnic, număr de companii din acelaşi sector etc. Dacă vom lista Hidroelectrica şi încă o companie sunt şanse să reuşim această trecere la statutul de piaţă emergentă.
Cred că trebuie să avem o listare duală, fără să împărţim în mod egal pachetul propus la vânzare. Putem să vindem la Londra un pachet de 5%, iar restul la Bucureşti. Astfel, am beneficia de maxim de vizibilitate, inclusiv pe o piaţă dezvoltată – la Londra sau în altă parte -, fără să reducem prea mult din beneficiile de care are nevoie piaţa de capital din România.
Dacă e să fie Londra sau altă bursă, rămâne să stabilească sindicatul, ţinând cont de toate circumstanţale.
Ce sumă vă aşteptaţi să obţineţi în urma listării?
Nu pot avansa nicio sumă. Este sarcina sindicatului să analizeze şi să propună un preţ pe acţiune, din care va rezulta şi valoarea pachetului listat. Dar, revin, nu acesta este cel mai important lucru. Avantajul principal este transparenţa obţinută, ceea ce duce la un mamangement mai performant şi o eficienţă crescută a companiei, pentru a rezulta o valoare mai mare a acesteia. Gândiţi-vă că este preferabil să am nu 100% dintr-o companie care valoarează un miliard, ci 85% dintr-o companie care valorează două miliarde.
V-aţi referit la schimbarea calităţii managementului în urma listării. Sunteţi responabil, în minister, şi de procedura selecţiei unor echipe noi de conducere la companiile din subordine. Care este situaţia pe acest front de lucru pentru atragerea de competenţă în companiile energetice de stat?
În primul val, ne-am concentrat pe trei companii: SAPE, Oil Terminal şi CE Oltenia. Avem acum lista scurtă cu persoanele selectate pentru fiecare societate în parte şi urmează ca într-o săptămână să convocate AGA la nivelul companiilor pentru decizia finală.
De ce a fost nevoie de modificarea legii 109, în acest an? Care sunt principalele schimbări şi ce impact aşteptaţi în urma implementării acestora?
Una dintre schimbările importante este că acum avem o scrisoare multi-anuală care precizează care sunt nevoile forului tutelar pentru o societate anume. Chiar în condiţiile în care se schimbă guvernele şi decidenţii politici, acest document public şi transparent menţine criteriile de performanţă pentru conducerea executivă şi pentru cea non-executivă. În trecut, vă amintiţi că am avut atâtea cazuri de demiteri, schimbări, interimate şi interimate la interimate – o nebuloasă totală. Acum lucrurile vor fi mult mai clare şi mai solide.
Calitatea managementului ar trebui să crească în toate companiile de stat. Care sunt următoarele societăţi pe listă, din sectorul energetic?
RATEN şi Electrocentrale Grup sunt primele pe listă, dar toate companiile de stat au nevoie de un management cu adevărat profesionist. Avem deja demarat acest proces şi în cazul Hidroelectrica şi ne aşteptăm ca în umătoarele luni să putem veni cu propuneri în faţa acţionarilor.
Un alt proiect aflat în prim-plan în acest an a fost interconectorul BRUA. Aş începe de la bani: pe lângă finanţarea europeană, ce alte sume vor fi alocate şi de către cine în realizarea BRUA?
Din punct de vedere financiar, nu văd nicio problemă. Transgaz, la fel ca şi alte companii de stat, are o situaţia financiară foarte solidă: fără datorii, cu un disponibil de lichidităţi important şi posibilitatea de a se împrumuta la costuri foarte convenabile. Conducerea Transgaz va alege o formulă în care se vor regăsi bani proprii, bani împrumutaţi şi eventuali parteneri instituţionali din rândul marilor bănci de investiţii.
Când urmează a fi pornite lucrările în teren?
Proiectul BRUA trebuie declarat proiect de interes naţional, ceea ce va reduce mult din riscurile de întreruperi a lucrărilor pe care le-ar putea ridica eventuale obiecţii privind protecţia mediului sau eventuale descoperiri arheologice pe traseul conductei. Ne aşteptăm ca lucrările la conductă să înceapă în luna octombrie, iar din martie se va lucra la staţia de comprimare.
Prima fază a lucrărilor (2017-2019) are ca obiectiv dezvoltarea unei capacități de transport pe direcția Ungaria de 1,75 miliarde de metri cubi pe an (mmc/an), iar în faza a doua (2019-2020), capacitatea de transport va fi crescută până la 4,4 mmc/an. Transgaz a anunţat că până la finalul anului va finaliza deja conducta principală pentru interconectarea cu Bulgaria pe direcția Ruse-Giurgiu, iar în primăvară va fi gata şi conducta de rezervă.
Care este impactul pe care îl anticipaţi în piaţă? Mă gândesc la industria orizontală din petrol şi gaze, care are nevoie de comenzile pe care un proiect de asemenea anvergură le-ar putea prilejui. Ce potenţial există menţinem în ţară cât mai mult din investiţie?
La nivelul Guvernului, fireşte, ne dorim ca fiecare cent să rămână în ţară. Pentru operator, pentru Transgaz, interesul principal este costul cel mai mic, cu cea mai bună calitate. Vom vedea şi cum răspund societăţile româneşti. E clar că se vor face achiziţii publice, totul va fi transparent şi deschis. Ceea ce e sigur este că lucrările în teren vor fi făcute cu români.
În final, o observaţie şi o întrebare. Guvernul Cioloş este primul din istoria României complet tehnocrat, în sensul în care niciun membru al Cabinetului nu este membru al vreunui partid politic. Acest lucru a permis decuplarea deciziilor administraţiei centrale de polii de putere politici. Ce va rămâne din această abordare după încheierea acestui mandat, odată cu revenirea unui guvern politic?
Ceea ce încercăm să facem este să avariem într-aşa măsură sistemul de practici şi proceduri pe care l-am găsit la Palatul Victoria încât să nu mai poată fi repus în funcţiune. Astfel, schimbările pe care le-am introdu s în ultimul an ar putea să fie perpetuate până când avantajele unei administraţii echidistante şi transparente să devină vizibile pentru toată lumea.
–––––––––––––-
Articolul integral poate fi citit în numărul din septembrie 2016 al energynomics.ro Magazine.
Dacă vrei să primești numărul următor (decembrie 2016), în format tipărit, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție.
