Construirea unei afaceri noi în energie presupune un grad mare de curaj, pricepere și capacitatea de a trece peste obstacolele inevitabile. O dovedește cazul Enevo Group, o companie românească de inginerie și automatizare, sintetizat de Cristian Pîrvulescu, fondator și CEO al companiei, într-un interviu pentru energynomics.ro Magazine. Piața internă nu a reprezentat o prioritate pentru Enevo Group, conducerea companiei crezând cu tărie că expertiza locală – moștenită, dobândită ori nou-creată – va face față cerințelor de pe oricare meridian. Acum, compania scrutează cu atenție inclusiv orizonturile naționale.
Dacă ar fi să alegeţi o singură trăsătură, care ar fi aceea care caracterizează Enevo Group cel mai bine?
În spatele companiei stă curiozitatea de a găsi cea mai bună soluție pentru o problemă greu de definit. Această curiozitate, fundamentată pe un bagaj solid şi divers de cunoştinţe, ne dă suficientă dezinhibare cât să nu ne panicăm atunci când o soluţie nu este imediat evidentă şi ne-a făcut să ne implicăm în proiecte în care am realizat lucruri deosebite și interesante. Atunci când argumentezi cum trebuie răspunsurile la întrebări, vei afla că de fapt se poate și că nu e atât de complicat. Evident, nu mă refer doar la tehnicalităţile din spatele proiectelor noastre, ci la o stare de spirit pe care am încercat să o cultivăm: originalitate.
Cât de ușoară sau de grea a fost decizia de a porni pe calea antreprenoriatului? Dacă ați fi din nou în aceeași situație, ați decide la fel?
Ușoară n-avea cum să fie, dar a venit tot ca un răspuns inevitabil la curiozitatea fondatorilor. Înființarea Enevo Group nu este prima inițiativă antreprenorială. Prima oară se întâmpla când eram student. Împreună cu actualul meu partener, Radu Braşoveanu, am identificat cea mai bună oportunitate de a ne transforma din studenţi în antreprenori: piaţa de certificate de emisii, ce se contura ca o realitate imediată în Uniunea Europeană şi în lume.
Ideea era proaspătă, concurenţa era zero, noi eram cei mai documentaţi. Am înregistrat rapid o companie şi am dedicat nopţi intense fundamentării planului de afaceri. În mai puţin de doi ani, tranzacţiile din bursele de profil depăşeau zeci de miliarde de euro. Recent, partenerul meu a primit o scrisoare din partea băncii la care depusesem capitalul social minim, prin care era invitat la ghişeu spre a-i fi restituit. S-a împlinit de mult deceniul, contul nu a fost transformat niciodată în cont curent, iar societatea apare radiată din oficiu pentru lipsă de activitate. Dintr-o idee revoluţionară cu potenţial fantastic am rămas cu 200 de lei neridicați şi o notificare de plată pentru taxa Radio – TV.
După ce am terminat facultatea, partenerul meu s-a angajat într-o firmă locală unde s-a specializat foarte bine tehnic şi a plecat în Australia, iar eu m-am angajat în una dintre cele mai importante firme de energie din România. Acum lucrăm din nou împreună, avem aproape 50 de angajaţi şi colaboratori, exportăm inginerie românească pe trei continente şi ne bazăm pe o echipă competitivă, într-o piaţă în care firme cunoscute şi cu capacităţi excepţionale sunt cu zecile şi, doar la un click distanţă, cu miile. În timp, am învăţat câteva lucruri pe care, dacă nu eşti unul dintre geniile ce revoluţionează gândirea, economia și societatea, nu le poţi învăţa decât din experienţă. Am învăţat că pentru oamenii normali, dornici să facă tot timpul mai mult, simpla idee nu este suficientă. Ea mai are nevoie de un mental matur, de experienţă acumulată şi de un context în care să fii capabil să faci diferenţa.
Ați găsit rapid finanțare operațională? Care au fost cele mai grele etape pe care le-ați parcurs până acum și cum ați trecut peste obstacole?
Finanţarea iniţială este o nucă tare pentru multe companii aflate la început de drum. Evident că nu a fost deloc uşor. Dar nu aş spune că a fost cea mai grea etapă din cele pe care le-am parcurs. Iniţial pui totul la bătaie cu entuziasm şi încerci să dimensionezi afacerea nu după potenţialul ei, ci după resursele disponibile. Etapele mai dificile sunt acelea în care trebuie să consolidezi şi să te dezvolţi, să creşti complexitatea serviciilor pe care le poţi oferi, să extinzi piaţa geografică şi zonele de interes spre alte industrii. De aici rezultă nevoia de extindere a echipei, de achiziţie de noi competenţe sau dotări. În domeniul nostru, investiţia nu se termină în niciun caz cu investiţia iniţială. Dacă rămâneam doar cinci-şase oameni, câţi eram la început, n-ar fi fost o problemă, dar nu asta era ideea, aşa că am ajuns destul de repede la 30. Mai greu este să te acomodezi psihic cu gândul că pe lângă ce ai riscat tu, mai ai şi responsabilitatea respectării unei promisiuni făcute multor oameni.
Am mărit destul de repede anvergura proiectelor, un alt lucru care complică gimnastica, şi aşa dificilă, pe care o presupune bilanţul contabil. Am ales să creştem organic şi să ne dezvoltăm cursiv, cu decizii nici rapide, dar nici prea întârziate. Totul este să rămâi conectat. Astfel am reușit să trecem peste toate obstacolele cu bine, în primul rând datorită încrederii pe care ne-am străduit să o creăm atât în organizație, cât şi în rândul partenerilor noştri, fie furnizori, fie clienţi.
Cu „mediul general economic” nu prea negociezi – îl iei ca atare şi acolo unde e ceva care te trage în jos, încerci să găseşti altceva, cel puţin la fel de puternic, dar care să inverseze sensul. Pentru noi, încă de când am început, soluţia a fost prezentată de piețele externe, identificarea unor pieţe cât mai variate, astfel încât să fim cât mai puţin captivii unor conjuncturi economice punctuale. Despre obstacolele din mediul de afaceri se pot spune mult prea multe, dar noi alegem să ne axăm pe oportunităţi. Este mult mai eficient pentru afacere.
Cât de bine își găsește locul Enevo Group în sectorul de inginerie și automatizări industriale pe plan național și internațional, în competiția cu firme cu tradiție, încercând să convingă clienți reticenți la schimbare?
Cel mai bine ne recomandă mixul de curiozitate, tenacitate și cunoaștere tehnică. Problemele cu care se confruntă clienţii noştri presupun de multe ori definirea corectă a întrebării, înainte de găsirea răspunsului. Aşadar, soluţiile pe care le oferim nu sunt gata împachetate, numai bune de luat de pe raft, indiferent de clientul care intră în prăvălie. E un proces de ghidare şi descoperire, pe care-l parcurgem alături de client şi la final soluţia e cât mai personalizată. La export, în special pe pieţe mari cum ar fi cea din Arabia Saudită, ne permitem şi chiar ne dorim să intrăm în proiecte pe care poate firme mai consacrate le evită pentru că cerinţele clientului nu sunt foarte clar formulate de la bun început.
Ne-am diversificat destul de mult competenţele şi am crescut complexitatea serviciilor. Faptul că la începutul activităţii lucram în instalaţii energetice complexe sau pentru unul dintre cele mai mari grupuri industriale din lume sau că suntem contractaţi de cei mai mari furnizori de echipamente din lume cred că sugerează destul de bine că deținem seturi de competenţe foarte bine cotate.
Este antreprenoriatul românesc din energie, în condițiile actuale, tot ceea ce poate fi sau cu puțin sprijin ar putea fi mai prezent în economie?
Cu siguranţă comunitatea de afaceri din sectorul energetic are în continuare potenţial de dezvoltare atât în România, cât şi din perspectiva exportului. Dezvoltarea pieţei locale este condiţionată de dezvoltarea în paralel a politicilor publice şi de o strategie care să creeze sinergie între viziunea aparatului administrativ, viziunea antreprenorilor şi dezvoltarea tehnologică. Piaţa din România este în această perioadă mai degrabă dificilă, cu multe proiecte serioase în prezentări Power Point, dar prea puţine în execuție.
La export, în schimb, îndrăznesc să spun că România este foarte competitivă în sectorul energetic. România încă mai are poli de experienţă şi cunoaștere care pot fi materializați. Îmi e teamă însă de exportul individual de specialişti excepţionali care ia locul exportului de servicii excepţionale. Cred că succesul exportului românesc de inginerie stă în capacitatea firmelor de a lega parteneriate pentru a contracta proiecte complexe şi de durată pe pieţe efervescente, cum sunt cele din Orientul Mijlociu, Asia sau Africa.
Fiecare companie are un portofoliu de proiecte de referință de care este mândră. Cum arată portofoliul Enevo și cum este structurată cifra de afaceri?
Ne mândrim cu câteva proiecte deosebite în industria energetică şi în sectorul automatizărilor industriale. Avem în lucru două proiecte de amploare în Arabia Saudită: retehnologizarea la cheie a unei staţii electrice de medie tensiune şi un proiect de eficiență energetică într-una din cele mai mari oţelării din Orientul Mijlociu, parte a grupului SABIC. Am creat parteneriate cu companii locale puternice şi este deja o mândrie că acolo unde am ajuns, când vine vorba de proiecte de automatizare sau SCADA, beneficiarii îi caută pe „românii de la Enevo”.
De asemenea, pe lângă câteva dispecerate energetice pe care le-am dezvoltat la cheie sau aplicaţii de control pentru mai bine de 500 MW în instalații de energie regenerabilă, am fost implicaţi şi în câteva proiecte pilot în care a fost nevoie de inovaţie. Un exemplu ar fi o aplicaţie de comandă-control pentru o instalaţie de desalinizare care a fost pusă în funcţiune recent în Qatar, dezvoltată pentru şi împreună cu o altă companie din România. În 2015, mai bine de 70% din cifra de afaceri a Enevo Group a fost generată de export. Probabil că acest nivel se va menține și în anii următori. Cred că există oportunități și pe plan intern, însă potențialul din piețele emergente și din Orientul Mijlociu, cu toate problemele geopolitice din ultima vreme și diferențele culturale inerente, îl depășește pe cel de acasă.
––––––––––––
Articolul integral poate fi citit în numărul din mai 2016 al energynomics.ro Magazine.
Dacă vrei să primești numărul următor (septembrie 2016), în format tipărit, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție.