Bogdan Tudorache

În urma crizei din 2008, economiile globale și-au revenit treptat, dar diferit, cele mai afectate fiind țările emergente (sau cu economii în dezvoltare). România a suferit enorm, întrucât avea anterior crizei cel mai ascendent grafic de creștere din regiune, însă dependența economiei de consum, vânzări și în mare parte importuri s-a văzut în prăbușirea piețelor, blocarea finanțării și dispariția unor segmente de creștere, mai ales a celui imobiliar.

Criza din 2008 a afectat și producția locală, în mare parte bazată pe lohn de toate felurile, adică importuri de piese și asamblare, urmată de re-export a unor subansamble sau produse finite.

În prezent, însă, scăderea vânzărilor din cadrul celui mai mare partener economic al României, Uniunea Europeană, nu va dura foarte mult și va afecta doar temporar producția pe așa-zis lohn de tot felul.

În schimb, în piață apar din nou aceleași metehne ale crizei din 2008: blocajul financiar și întârzieri nejustificate ale plăților între companii, lipsa bugetelor, tăierea salariilor, concedieri, urmate de re-angajări pe sume mai mici și fluctuații de personal.

În contextul dat, industria energetică ”mare” nu ar trebui să se resimtă mai mult de câteva luni, revenirea într-un grafic în formă de L sau V apăsând, mai mult, asupra firmelor mici și mijlocii, asupra furnizorilor de servicii și asta inclusiv prin întârzierea nejustificată a unor lucrări.

Economiile occidentale își vor reveni, evident, mai repede, utilizând în mod mai facil, datorită know-how-ului, fondurile puse la dispoziție de Uniune. În schimb, economii cu birocrații sistemice și un management cu decizii bâlbâite, lipsite de viziune și poate și de sprijin politic într-un an electoral, precum România, vor avea mai mult de suferit – de unde și recuperarea în L până spre finalul anului.

Să privim, bunăoară, la deciziile luate de companiile responsabile, odată cu apropierea momentului liberalizării pieței gazelor. Vom cita un înalt responsabil al unei companii mari care spune azi că ”vom aștepta să vedem ce se întâmplă în piață” – în contextul în care compania respectivă este unul din formatorii pieței.

România demonstrează, din nou, că are nevoie de lideri bine pregătiți în funcții de conducere și anume pregătiți în management, nu doar în domeniul tehnic în care activează. Altfel, vom întârzia totul, în mod nejustificat, orice lucrare, orice comandă nouă, orice licitație, orice ordin de plată.

Privind, însă, ”partea bună” a lucrurilor… peste toate se mai așterne și anul electoral, cu indecizii cronice la nivel legislativ, păreri opuse și lupte de culise, după tot rețetarul românesc al ultimilor 30 de ani (deja cei 20 de ani brucanieni relevă câte un ciclu perfect repetabil). Ceea ce va face revenirea și mai grea, transformând anul 2020 într-unul catatonic, marcat cel mai probabil spre final de hiperinflație (trebuie recuperate pierderile prin creșteri de preț, nu?), un șomaj-record al ultimei decade (inclusiv prin reîntoarcerea muncitorilor din străinătate) și o indecizie endemică, caracteristică unor foarte slabi manageri ai companiilor și economiei, mai ales sub presiuni electorale.