Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă
Sistemul energetic românesc a intrat în criză în anul 2017-2018. Statistic a fost anul în care au reînceput să crească importurile de gaze (după 27 de ani de scădere a acestora), a fost anul în care producția de energie electrică autohtonă dădea primele semne că nu mai face față consumului, anul în care debranșările de la energie termică au atins cotele cele mai înalte, în care s-au închis multe CET-uri, anul în care s-a blocat exploatarea gazelor din Marea Neagră, anul în care s-au blocat investițiile în energie etc. Criza s-a accentuat și a trecut prin diverse faze, accentuându-se an de an, urmare a faptului că mai toate măsurile luate nu vizau cauzele, ci efectele crizei și, la fel, nu erau îndreptate spre viitor, ci către prezent. Evoluția ultimelor luni, a făcut ca lucrurile să se înrăutățească și mai mult, măsurile luate, din nou în loc să trateze cauzele, au tratat efectele.
Criza energetică din prezent se datorează lipsei capacităților de producție care să acopere necesarul de energie. Acest lucru trebuie fundamental înțeles.
Lipsurile, oricare ar fi ele, generează speculă. Specula înseamnă creșteri de preț. Specula nu o poți învinge cu legi, ci cu eliminarea lipsurilor. Legile, reglementările pot să aducă o reducere pe termen scurt a speculei, dar în lipsa bunurilor, se vor găsi noi metode de a se promova specula și aceasta va escalada și mai mult în viitor.
În fapt ”lipsa de energie” (deficitul imens de energie primară la nivelul Europei) este și elementul care determină acțiunile rușilor și modul în care se speculează acțiunile în Europa.
Experiența ultimilor 70 de ani a demonstrat eșecul acțiunilor împotriva ”naturii”.
Noua Ordonanță privind plafonarea și compensarea prețurilor din energie, este împotriva unei părți din consumatori, împotriva furnizorilor, împotriva economiei, împotriva viitorului României.
Asta, probabil datorită faptului că în spatele Ordonanței, în opinia noastră, se găsesc aceiași, care în ultimii 20 de ani au fost cei care au privatizat PETROM, Distrigaz Sud, Distrigaz Nord, Electrica, au blocat Proiectul Tarnița, au blocat explorarea gazelor neconvenționale și exploatarea gazelor din Marea Neagră, au determinat închiderea capacităților de producție a energiei electrice, au favorizat dependența de gazele rusești și importul de energie electrică.
Cel mai dezagreabil la Noua Ordonanță este faptul că se vorbește despre scăderea prețului la energie pentru consumatori, în condițiile în care el va crește pentru mulți consumatori acum înaintea iernii. Practic toți consumatorii care nu sunt IMM sau instituții, dar și o parte din consumatorii casnici, vor fi obligați să achite începând cu data de 1 septembrie 2022 prețul pieței (respectiv să achite un preț dublu față de prețul plătit până la 31 august 2022).
Trist este că se sugerează voalat, în mod fals, cum că cerințele UE (care a propus o reducere opțională a consumului cu 15% la gazele naturale) au stat la baza scăderii pragului de consum la energie electrică până la care se acordă plafonarea, cu 15%. UE a solicitat opțional reducerea consumului anual de gaze cu 15% ca medie a ultimilor 5 ani. Statistic România, va avea anul acesta o reducere a consumului cu 15% față de media ultimilor 5 ani, astfel teoretic am îndeplinit cerința UE.
Câteva sute de mii de consumatori casnici care plăteau până pe 3 august 2022, un preț de 1 leu/kWh, vor plăti de la 1 septembrie 2022, cel puțin dublu pentru același kWh. Cert este că furnizorii de energie electrică au crescut deja ofertele de preț la energie electrică, așa cum anticipam aceștia transferând costurile generate de Noua Ordonanță către consumatori. Dacă pe data de 31 august 2022 cea mai mica ofertă din comparatorul ANRE, pentru energie electrică vândută consumatorilor casnici, era de 1,58 lei/kWh pe data de 3 septembrie 2022 cea mai mică ofertă era de 1,79 lei/kWh (o creștere de 12,5%), iar furnizorul care oferea 1,58 lei/kWh în 31 august 2022, oferă astăzi 2,93 lei/kWh (o creștere de 85%).
Consumatorii industriali de energie electrică (exceptând IMM), nu mai beneficiază de nici un sprijin în prezent. Acești consumatori sunt cei care produc valoare adăugată și care contribuie esențial la economia românească, care peste noapte se trezesc că li se modifică costurile, deși ei și le au făcut după legile României, pe perioada cuprinsă în aceste legi. A da peste noapte o lege, care unora le modifică fundamental costurile, contractele încheiate cu bunurile produse etc., este sfidător la adresa lor și creează premisele reducerii activității sau chiar a opririi activității industriale. Oricum cei care vor rezista acestei situații vor transfera costurile suplimentare cu energia, tot către populație, ca beneficiar al produselor lor.
Operatorii de transport și distribuție gaze și energie electrică, se confruntă cu creșterea substanțială a costurilor, în special cu energia și gazele, care vor fi achitate etapizat pe o perioadă de 5 ani, conform Ordonanței, începând cu toamna anului 2023 (probabil termenul se va prelungi până în anul 2025, din considerente electorale). Această situație aduce blocaje financiare și la nivelul operatorilor de rețea, pe lângă cele preconizate la furnizori și consumatori.
Impunerea unei limite de decontare pentru energie electrică la maxim 1.300 lei/MWh în condițiile în care România a importat într-o zi de vară 20% din consumul său, iar prețurile energiei electrice importante în prezent sunt de 3.000 lei/MWh, va determina posibilitatea ca în România să nu se mai importe energie electrică deoarece furnizorii riscă să nu-și primească banii (care oricum vin cu 5-6 luni de întârziere în condiții de vară). În lipsa importurilor de energie electrică, România nu poate asigura continuu alimentarea cu energie electrică la nivelul tuturor consumatorilor.
Supraimpozitarea profiturilor furnizorilor trebuia făcută, dar într-un mod inteligent (așa cum a propus AEI) care să ducă la scăderea prețurilor la energie și gaze, și nu cu un singur scop acela de a aduna bani la bugetul de stat. Taxa de solidaritate (o supraimpozitare mascată a furnizorilor) la care se adaugă impozitele deja existente pe profit, pe dividende, va determina retragerea unor furnizori de pe piața din România și restrângerea activității exclusiv la nivelul puținelor acțiuni care mai rămân rentabile (fără a se mai urmări cu prioritate alimentarea cu energie a consumatorilor).
Interzicerea indirectă a exporturilor de energie electrică, prin preluarea a întregului profit de către stat, este o măsură care (exceptând încălcarea tratatelor semnate) ar fi putut să funcționeze, dacă România ar fi avut excedent de producție (dacă am fi avut supraproducție de energie electrică, nu aveam aceste prețuri mari la energie). Dar România este importator net de energie electrică, mai mult sunt perioade din zi în care se exportă și alte perioade în care se importă. În aceste condiții un trader s-ar găsi în situația în care să piardă la export, fapt cel poate determina să nu mai realizeze nici operațiunea de import.
În semestrul 1 din 2022, România a fost importator net cu 0,718 TWh față de aceeași perioadă a anului 2015 când eram exportator net cu o cantitate de 3,060 TWh.
Dar ce vor zice țările vecine, cu care România este cuplată, despre aceste interziceri mascate de export de energie? De ce nu ar interzice și ele exportul de energie către România? Mai ales că România este cea care are nevoie mai mult de importuri de energie electrică în perspectiva iernii?
Schimburile fizice de energie electrică în sistemul energetic național în semestrul 1 – 2022 (Sursa: Transelectrica)
Furnizorii de energie și gaze au acumulat datorii imense, în urma ne-respectării legislației în vigoare de către instituțiile statului și riscă să producă o blocare a pieței, urmare a blocării fluxurilor financiare datorită refuzului băncilor de a le asigura împrumuturi pentru necesitățile operaționale. O problemă extrem de gravă, care ar fi trebuit tratată cu prioritate în această ordonanță, pentru că este una din puținele urgențe operaționale reale ale pieței de energie, era modul în care statul va achita restanțele către furnizor și cum vor fi preîntâmpinate astfel de situații. Această problemă de funcționalitate, coroborată cu pierderile pe care unele companii de furnizare le vor avea, cu obligația pentru unii furnizori de a vinde în pierdere, cu lipsa cantităților de energie cu care ne vom confrunta în iarnă, poate determina închiderea unor companii de furnizare, retragerea unor companii din România și aruncarea statului în situația de a naționaliza astfel de companii în plină iarnă, care dacă se va întâmpla va genera un colaps în sistemul energetic. Mai mult această acțiune de naționalizare necesită fonduri, care vor trebui a fi luate tot de la consumatori.