Acesta este transcriptul mesajului transmis de Daniela Lulache, CEO la Nuclearelectrica, în timpul evenimentului Energy Strategy Summit, desfăşurat pe 4 iunie la Palatul Cantacuzino din Buşteni.

O să încerc să nu canalizez ceea ce am de spus pe zona nuclearului, dar sunt convinsă că nuclearul are şi va continua să aibă rol în toată dezvoltarea şi atunci într-adevăr aş încerca un rezumat al zilei de astăzi. Cred că prima idee pe care aş puncta-o este următoarea: nu ne lipseşte strategia, ci ne lipseşte viziunea. Dacă astăzi s-a discutat mult pe această temă, cred că am auzit de mult mai multe ori cuvântul Viziune decât cuvântul Strategie. O altă concluzie cred că ar fi aceea că nu ne lipseşte un document, ci ne lipseşte acţiunea şi nu cred că avem neapărat nevoie de autorităţi să ne arate lumina, avem nevoie de autorităţi să ne creeze cadrul în care fiecare dintre noi vom şti să ne mişcăm. Astea ar fi câteva concluzii pe scurt.

Deşi nu sunt un inginer, nu sunt un specialist în energie, sunt un observator destul de atent şi toată industria în care noi astăzi ne manifestăm trece printr-un punct de inflexiune major; ne convine sau nu, asistăm la o schimbare de paradigmă. Acţionăm sau nu acţionăm, paradigma se va schimba, noi vom putea avea un rol şi vom putea fructifica acest moment, sau vom observa din nou de pe margine cum a mai trecut un tren, cum am mai pierdut o industrie, cum am mai pierdut o expertiză. Aşa cum era menţionat mai devreme, avem o situaţie geopolitică specifică, pe care din nou probabil că o ştiam mulţi, de multă vreme, dar am avut destul de mult teren să o ignorăm sau să ne facem că o ignorăm. Astăzi a devenit o realitate a cărei răsuflare rece o simţim toţi în ceafă şi ea ridică probleme nu doar României, ridică probleme Uniunii Europene.

Asta este o altă realitat; din nou, ne place sau nu ne place, funcţionăm într-un sistem, nu mai putem funcţiona autist, trebuie să acceptăm integrarea şi mai bine acţionăm pentru ea decât împotriva ei. Sunt convinsă că Uniunea Energetică este o realitate care va capăta o prezenţă din ce în ce mai puternică în viaţă noastră. Eu din industria bancară, sunt în continuare atentă la ce se întâmplă acolo, și Uniunea Bancară Europeană era în urmă cu 3 ani mult mai puţin dezvoltată decât este astăzi Uniunea Energetică. Dar iată, Uniunea Bancară a început să funcționeze extrem de serios şi are impact direct şi material asupra tuturor jucătorilor din acea industrie. Sunt convinsă că viteza cu care se va pune în practică Uniunea Energetică va fi mult mai mare decât cea cu care s-a pus în practică Uniunea Bancară.

Apropo de rolul statului, a fost o perioadă în care au fost enunţate aşteptări foarte mari de la stat, aşteptam ca statul să ne dea pieţe, să ne dea reglementări, să ne dea foarte multe lucruri, după care am constatat că statul are un impact negativ şi statul a fost scos în afară total şi noua paradigmă a fost că statul nu trebuie să facă nimic, lăsăm libera concurenţă, lăsăm pieţele şi afacerile să-şi spună cuvântul. Astăzi suntem nevoiţi să încercăm o nouă dimensiune.

Constatăm că astăzi avem nevoie de competitivitate, avem nevoie de preţuri mici, avem nevoie de preţuri sustenabile pe termen lung, trebuie să fim în piaţă acum, dar să ne imaginăm unde vom fi şi peste 10-20 de ani. Se pune problema mediului din ce în ce mai serios, şi statele europene şi-au luat astfel de angajamente. Se pune problema siguranţei în aprovizionare, se discută de țeluri măsurate altfel decât simplul PIB, se discuta despre eco-economie.

Prin urmare, parteneriatul pe care l-am propus între stat şi lumea afacerilor devine un element pe care nu cred că îl vom mai putea ignora, nici noi, nici autorităţile. Poate că este mai bine să facem ceea ce propune Toni (Toni Volpe, CEO Enel România – n.r.), să începem noi să venim cu propuneri concrete, fără să aşteptăm o viziune, o strategie, un plan. Nu cred în planurile măreţe, ci cred în planurile realiste, în planurile flexibile. Viaţa este dinamică, nu putem rămâne agăţaţi într-un plan pe care l-am făcut în urmă cu 10 ani. În concluzie, nu absenţa strategiei este cea care ne încurcă, și trebuie să avem scenarii alternative.

Mulţumesc mult.