Bogdan Glăvan
profesor de economie, autorul site-ului logec.ro

Bănuiesc că aţi auzit argumentul: statul român este sărac, prin urmare nu are cum să finanţeze servicii publice de calitate. Zilele trecute Ionuţ Dumitru a repetat această idee, arătând că suntem aproape pe ultimul loc în UE la suma de bani colectată la buget din impozite.

Am criticat această opinie în mod repetat, cu argumente şi exemple empirice, de exemplu aici, aici sau aici. Dar ştiu că multă lume crede că divergenţa de păreri este doar o chestiune de ideologie. Că cei care se opun creşterii veniturilor fiscale (şi care susţin scăderile de impozite) o fac doar pentru că sunt liberali, “de dreapta” sau aşa ceva. Astăzi vreau să insist pe faptul că lucrurile nu stau aşa şi că opoziţia la ideea creşterii colectării este pur şi simplu logică şi firească, nu izvorâtă dintr-un parti-pris doctrinar.

Să vedem, este adevărat că dacă statul este sărac atunci el nu poate oferi servicii de calitate? Pe scurt spus, nu. Într-adevăr, un stat sărac nu poate oferi prea multe servicii publice sau nu poate oferi asistenţă socială generoasă pe scară largă, însă asta nu înseamnă că nu poate oferi calitate. Vă propun să facem o comparaţie. Este adevărat că un om sărac trebuie să fie şi mizerabil? Cu siguranţă, nu. Într-adevăr, un om sărac nu-şi pate cumpăra haine fiţoase, însă asta nu înseamnă că are gunoi în casă sau că umblă nespălat pe stradă. Sărăcia nu este sinonimă cu indecenţa. Sunt convins că ştiţi fiecare dintre voi oameni cu salarii şi pensii mici care se chivernisesc aşa cum pot, oferind un exemplu de civilizaţie.

Care sunt implicaţiile acestei descoperiri în raport cu problema pe care o discutăm? Faptul că un stat care colectează puţini bani la buget nu este sinonim cu un stat care îşi bate joc de bani. Da, un stat sărac probabil că nu poate construi prea multe autostrăzi sau poate nici una; însă ar fi fost capabil să construiască o reţea de drumuri-expres care să crească substanţial viteza de deplasare şi să mute România din Evul Mediu măcar în secolul XX, dacă nu XXI. Desigur, sunt super-generos în această afirmaţie: în România s-au dedicat atât de mulţi bani construcţiei de autostrăzi încât chiar am fi putut avea autostrăzi. Nu le avem fiindcă banii au fost risipiţi (furaţi?!), de exemplu doar de la Bechtel prejudiciul este de 500 de milioane de euro. Ne plângem că nu avem drumuri dar de câte ori le-am asfaltat iarna sau pe ploaie pe cele existente? Câte borduri atomice am turnat? Hai să ne referim la alt domeniu: sănătatea. Da, un stat sărac nu-şi poate permite să aibă spitale ca în Occident sau medici plătiţi ca în Franţa, însă ca şi în cazul drumurilor noi nu am construit aproape nimic în 25 de ani, din contră, am închis spitale iar cele rămase au devenit focare de infecţie. Aţi uitat de cazul Hexi Pharma? Oare în Germania se întâmplă aşa ceva?! De ce nu se întâmplă, fiindcă ei sunt bogaţi şi nu trebuie să fure?! Sau hai să vorbim despre educaţie. Da, un stat sărac nu poate investi prea mult în şcoli. Însă este de notorietate că preţul educaţiei a scăzut substanţial datorită revoluţiei tehnologice, astfel încât este la mintea cocoşului că nu mai e necesar să cheltuim ca în urmă cu 25 de ani pentru a ajunge la un nivel de educaţie similar. Este de notorietate şi faptul că învăţământul este încă un sistem socialist (99% din şcoli sunt de stat) şi ca atare produce rebuturi pe bandă rulantă. Dacă avem un stat sărac asta nu înseamnă că trebuie să avem şi o educaţie politizată.

Un stat sărac nu trebuie să fie musai un stat prost administrat, tot aşa cum o gospodărie săracă nu este automat una mizerabilă. Deci pur şi simplu este iraţional să spunem că avem drumuri pline de gropi, şcoli precare şi spitale infecte deoarece birurile nu se colectează satisfăcător. Da, este adevărat că statul este sărac, însă aşa sărac cum este, dacă ar fi fost administrat cu o minimă decenţă, tot ar fi trebuit să ne ofere servicii de calitate. Ce motiv există pentru ca Bucureştiul să aibă străzi mai bine asfaltate ca New York-ul, iar drumul Braşov-Bran – ruta aferentă principalei concentraţii turistice din România – să arate ca în Africa? Ce motiv există pentru ca abandonul şcolar să crească astronomic, pentru ca jumătate din elevi să nu treacă Bac-ul, oare faptul că nu avem bani de tablete, videoproiectoare sau, cine-ştie, poate faptul că schimbăm manualele precum ciorapii?

Da, statul român are o problemă cu banii. Dar are o problemă infinit mai mare cu structura stimulentelor, cu instituţiile proaste, cu legile monopoliste, cu practicile tribale. Da, un om sărac nu se îmbracă de la Prada; dar asta nu înseamnă că trebuie să fure sau să comită abuzuri zi de zi.

Știţi ceva? Statul român colectează aşa puţini bani tocmai fiindcă este abuziv. Tocmai fiindcă are impozite prosteşti. Tocmai fiindcă îşi tratează cetăţenii ca pe sclavi. Ar trebui să reclamăm această situaţie cu fiecare ocazie. Cu o calitate a guvernării atât de proastă ca cea demonstrată de statul român în ultimul sfert de secol, ideea creşterii colectării taxelor nu este doar greşită, ci una care poate să îngroape definitiv România.

Articol publicat iniţial pe site-ul www.logec.ro