Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă

Codul rețelei de gaze naturale s-a dorit a fi un set de reguli care să conducă la dezvoltarea pieței, la creșterea tranzacțiilor și disciplinarea participanților din piață. La 10 ani de la demararea acestui proces nu s-au făcut pași importanți nici în dezvoltarea pieței și nici în disciplinarea participanților, în fapt nici nu avem un document unitar al Codului, ci o serie nesfârșită de adăugiri, completări și modificări ale vechiului document, majoritatea realizate ”peste noapte” și ”pe genunchi”.

În cadrul campaniei Punct și de la capăt pe piața de gaze, voi începe o analiză a stadiului actual al pieței de gaze. Voi începe cu analiza cauzelor care fac nefuncțional Codul rețelei de transport gaze naturale.

Apreciez că sunt șapte cauze care determină nefuncționarea Codului Rețelei, cauze pe care le prezint în ordinea importanței:

1. Cadru legislativ antagonic Codului rețelei
2. Textul incomplet al Codului rețelei (lipsa unor principii și a modului de derulare a unor activități)
3. Configurația fizică a actualluui SNT și a sistemelor adiacente
4. Inexistența mecanismelor de flexibilitate pe piața de gaze din România
5. Lipsa platformelor informatice și a modului de transmitere a datelor
6. Sabotarea procesului de aplicare a prevederilor Codului Rețelei
7. Incompetența

1. Cadrul legislativ antagonic Codului rețelei

a) Lipsa mecanismelor echitabile, corecte, nediscriminatorii și care respectă prevederile Codului Civil (art. 1674 si art. 1678), de alocare a cantităților furnizate, pentru :

• a individualiza cantitățile vândute,
• a permite furnizorilor să-și urmărească propria marfă pe circuitul achiziție-transport-înmagazinare-transport, și a le putea cere acestora să fie disciplinați în piață și în activitatea de transport,
• a exista o aliniere cu modalitatea de alocare din Codul Rețelei de Transport și a permite matching-ul cantităților,
• a exista o aliniere cu modalitatea de alocare a cantităților distribuite sau înmagazinate

b) Lipsa Codurilor rețelelor de distribuție, ca un set de reguli, prin care se stabilesc responsabilitățile și drepturile părților, dar și modul în care trebuie asigurată continuitatea curgerii gazelor din sistemul de transport până la consumatorul final, penalitățile percepute sau de care beneficiază utilizatorul sistemului de distribuție,

c) Lipsa Codurilor depozitelor de înmagazinare, ca un set de reguli prin care se stabilesc responsabilitățile și drepturile părților, dar și modul în care trebuie asigurată preluarea/predare și înmagazinarea/extragerea gazelor în/din înmagazinare. Lipsa unor reguli detaliate privind procesul de injecție/extracție din depozitele de înmagazinare, face ca adesea să se creeze inechități în preluarea propriilor gaze din depozitele de înmagazinare,

d) Lipsa Codurilor pieței gazelor naturale (modelul de piață), conținând reguli, proceduri și instrucțiuni clare, în ceea ce privește tranzacționarea gazelor și interacțiunea furnizorilor cu ”cărăușii” (care să permită urmărirea fluxului în mod real pe întreg circuitul sursa-consumator). Între multele elemente care trebuie definite prin acest document mecanismele de asigurare a flexibilității și instrumentele de acces rapid al tuturor participanților la acestea și dezvoltarea unor sisteme ieftine de garantare a operațiilor comerciale sunt primordial,

e) Lipsa politicilor anti-sărărcie energetică și de susținere a clienților vulnerabili prin metode reale, dar care să permită eliminarea prețurilor preferențiale și eliminarea pieței reglementate,

f) Lipsa unei Autorități competente la nivelul întregului sistem energetic (nu doar în sectorul gazelor naturale), care să definească planuri preventive / reactive pentru situații de urgență, să monitorizeze și să intervină după principii care nu afectează derularea activității comerciale,

g) Manipularea directă sau indirectă a pieței de gaze folosind legislația primară sau secundară, abordare total incompatibilă cu ideea de regulă de piață (coșul de gaze, obligația producătorilor de a pune la dispoziție, indiferent de circumstanțe gaze la consumatorii reglementați, intervenția statului în stabilirea prețului la producătorul intern etc)

2. Lipsa următoarelor principii din textul Codul Rețelei

a) Mecanisme comerciale care să faciliteze comercializarea capacității prin mecanisme transparente, flexibile, echitabile și foarte ușor de aplicat, inclusiv intraday

b) Plătește doar cel care greșește și numai pentru fapta sa, în raport cu responsabilitățile asumate în contractele cu operatorul de transport

c) Prețul greșelii este cel stabilit de piața românească la momentul greșelii (nici ante, nici post faptă)

d) Scopul licit speculativ, care să permită apariția contrapărților în piață care să sancționeze indolența unor utilizatori

e) Echilibrarea comercială, secondată de o echilibrare fizică și una hidraulică

f) Modul în care operatorul de transport va plăti pentru greșelile sale (nerespectarea condițiilor contractuale sub aspectul punerii la dispoziție a capacități rezervate și asigurarea continuității în livrare, chiar dacă aceasta se datorează altor utilizatori de rețea), în relația cu cei care greșesc, prețul greșelii operatorului de transport fiind de asemenea necesar a fi cel stabilit de piața românească la momentul greșelii

g) Alocarea cantităților transportate echitabilă, corectă, nediscriminatorie și cu respectarea Codului Civil (art. 1674 si art. 1678), atât pentru punctele de intrare, cât și pentru punctele de ieșire în/din sistemul de transport.

Notă: Această alocare nu trebuie confundată, dar trebuie aliniată cu modalitatea de alocare din contractele de furnizare (care nu intră sub incidența Codului Rețelei de Transport, fiind o regulă care ar trebui să rezulte dintr-un viitor Cod al Pieței de Gaze) și complementară alocării cantităților distribuite sau înmagazinate (care de asemenea nu intră sub incidența Codului Rețelei de Transport, fiind necesare Coduri de Rețea de distribuție și înmagazinare).

3. Configurația fizică a actualului SNT și a sistemelor adiacente

a) Ceea ce este numit astăzi SNT este în fapt un amestec de sisteme de transport: închise (locale de tip sursă – consum), sisteme semiînchise (regionale) și un sistem de transport ”0”. Astfel, regulile ce se pretează la sistemul ”0” nu se potrivesc sistemelor închise sau semiînchise (diferențe de natură tehnică, hidraulică, operațională, funcțională etc). Mai mult, actualul Cod tratează sisteme care nu comunică fizic ca și când ar comunica fizic, respectiv se manipulează ideea unui echilibru fizic în SNT, în realitate acesta fiind doar o iluzie aritmetică. Codul va putea fi aplicat doar pe un sistem omogen.

b) Depozitarea gazelor naturale exclusiv în sisteme sezoniere, lipsind depozitele multiciclu care ar răspunde natural cerințelor din piață, depozitele tehnologice și strategice.

4. Inexistența mecanismelor de flexibilitate

a) Lipsa posibilității înmagazinării gazelor pe tot parcursul anului în funcție de cererea și ofertă, în:

• depozite subterane (depozite multicicluri),
• conducte de transport/distribuție
• sisteme amplasate la consumatori

b) Lipsa mecanismelor de vânzare în regim întreruptibil

c) Lipsa mecanismelor de servicii discontinue (capacități întreruptibile)

d) Lipsa introducerii titlurilor de gaze ca element de schimb, pentru vânzare a gazelor de către consumatorii de gaze sau/si ca element de garantare

e) Lipsa introducerii recipisei ca element de schimb sau/si ca element de garantare

f) Stimularea dezvoltării în piață de noi produse care să asigure creșterea flexibilității pe piață (loaning, parking)

5. Platforme informatice

a) Lipsa informatizării activității de pe piața de gaze prin dezvoltarea de sisteme de stocare și transmitere a informațiilor între operatori, furnizori, operator piață de echilibrare, burse de gaze, autoritate competentă etc..

b) Lipsa platformelor de rezervare/tranzacționare pe piața principală si secundară a capacității de:

• transport,
• distribuție,
• înmagazinare pe piața principală și piața secundară

c) Lipsa platformelor de vânzare/nominalizare / alocare

• Vânzare / cumpărare gaze
• Servicii de transport
• Servicii de distribuție
• Servicii de înmagazinare
• Servicii de stocare în conducte
• Servicii de flexibilitate (loaning, parking, limitarea volatilității prețului prin stop-limit etc.)

d) Lipsa platformelor de echilibrare a sistemului cu existența a cel puțin 5 subplatforme:

• Echilibrarea comercială prin ordine de cumpărare/vânzare ex-ante pentru ziua următoare / intraday
• Echilibrarea comercială prin plasarea de obligațiuni (anticipative) pentru ziua următoare / intraday
• Echilibrarea comercială ex-post prin ordine de cumpărare/vânzare
• Echilibrarea fizică/hidraulică a sistemului prin plasarea de ordine (anticipative) pentru ziua următoare / intraday
• Echilibrarea fizică/hidraulică a SNT prin plasarea de obligațiuni (anticipative) pentru ziua următoare / intraday

e) Lipsa platformelor de machina, platforme de clearing, de urmărire a rău-platnicilor, de tranzacționare a titlurilor de gaze și recipiselor etc.

6. Sabotarea procesului de aplicare a Codului Rețelei

Istoria celor 9 ani de insucces al Codului rețelei nu se putea realiza fără sabotarea acestui proces. Sabotorii au existat în interiorul operatorului de transport (depresia schimbării, pierderea puterii de unici deținători ai informațiilor etc), în interiorul autorității de reglementare (teama că aplicarea codului ar fi afectat o serie de ținte, cum ar fi fost păstrarea unui preț constant la nivelul pieței reglementate) și la nivelul unor utilizatori de rețea, furnizori sau consumatori din piață (motivația fiind de natură financiară și consta în reducerea profiturilor odată cu instalarea disciplinei în piață).

7. Incompetența

Un alt aspect important al neaplicării Codului Rețelei se datorează neînțelegerii filozofiei pieței libere, a regulilor și a rolului unui Cod de rețea, dublată de incompetența unor oameni puși să realizeze și conducă procese în activitatea de transport gaze.