Acasă » Interes general » Decarbonizarea producției de oțel, o provocare pentru viitorul industriei româneşti

Decarbonizarea producției de oțel, o provocare pentru viitorul industriei româneşti

4 martie 2024
Interes general
energynomics

Sectorul siderurgic al României este responsabil de aproximativ 6,3% din emisiile naționale de dioxid de carbon, iar în aceste condiții decarbonizarea producției de oțel primar rămâne una dintre provocările cele mai presante pentru viitorul industriei româneşti, arată un raport publicat de Energy Policy Group (EPG).

„Deşi sectorul siderurgic al României şi-a redus activitatea comparativ cu 1990, acesta contribuie în continuare în mod semnificativ la economia națională şi la forța de muncă, generând aproximativ 6,3% din emisiile naționale de dioxid de carbon (CO2). Aceste contribuții sunt dominate de Liberty Galați, singurul producător de oțel primar încă activ în România, cu aproape 5.000 de angajați şi emisii de 4.39 milioane de tone (Mt) de CO2 în 2021 (5,9% din emisiile totale de CO2 la nivel național)”, se arată în raportul EPG despre planul de decarbonizare al Liberty Galați citat de Agerpres.

Potrivit sursei citate, producția convențională de oțel primar, un proces cu emisii ridicate de carbon, se confruntă cu o presiune crescândă de a se transforma, în contextul angajamentelor climatice ale UE: eliminarea treptată a alocărilor gratuite sub sistemul de comercializare al certificatelor de gaze cu efect de seră (EU ETS), viitoarele regulamente privind produsele sustenabile, şi prețul crescând al carbonului.

Aceste provocări sunt insuficient recunoscute în strategiile industriale şi climatice ale României: Strategia pe Termen Lung, draftul Planului Național Integrat pentru Energie şi Climă şi draftul Strategiei Industriale a României 2023-2027 nu consideră îndeajuns magnitudinea provocării generate de transformarea sectorului siderurgic şi oportunitățile aduse de producția de oțel verde, se menționează în raport.

Liberty Galați a anunțat public planul său de decarbonizare care implică înlocuirea procesului BF-BOF cu DRI-EAF, utilizând într-o fază de tranziție gazul metan ca agent de reducere DRI, urmând ca acesta să fie înlocuit cu 100% hidrogen regenerabil până în 2030. Acest plan (planul „Greensteel”) va fi implementat în paralel cu o dublare a producției de oțel, atingând 4,1 Mt de oțel lichid până în 2030.

Conform estimărilor EPG, implementarea planului Greensteel ar putea reduce emisiile din producția de oțel lichid (care generează 81% din emisiile producției primare de oțel) cu 93% până în 2030, adică o reducere de 3,26 Mt CO2 pe an. Această transformare ar putea oferi un avantaj competitiv semnificativ companiei ca furnizor de oțel verde, contribuind la aprovizionarea unei cereri crescânde de oțel verde, venit mai ales dinspre industria auto. De asemenea, transformarea ar putea lansa o economie verde locală, inclusiv pentru producția de electricitate regenerabilă şi de hidrogen, pentru a satisface cererea de 160.000 de tone/an a viitorului proces DRI-EAF la Liberty Galați.

„Pentru transformarea profundă a combinatului siderurgic conform planului Greensteel este necesară o mobilizare masivă pentru instalarea de capacități de energie regenerabilă, investiții în producția de hidrogen regenerabil şi asigurarea unei aprovizionări fiabile cu fier vechi. Consumul de electricitate al procesului de producție de oțel lichid va creşte de zece ori, iar atingerea țintelor de emisii din planul Greensteel, chiar şi în cazul în care hidrogenul regenerabil nu este produs domestic, va fi posibilă doar dacă mixul de energie electrică al României îşi înjumătățeşte intensitatea emisiilor de carbon. Dacă hidrogenul este produs domestic, vor fi necesare capacități suplimentare de energie regenerabilă de 6,35 GW, 136% din capacitatea totală instalată de energie solară şi eoliană la nivel național, în ianuarie 2024”, se arată în raportul citat.

Cererea de hidrogen regenerabil a Liberty Galați în 2030 va fi mai mare decât consumul întregii economii prevăzut în Strategia Națională pentru Hidrogen, iar consumul de fier vechi al companiei va creşte de patru ori, ajungând la un necesar egal cu 80% din exporturile actuale de fier vechi ale României, susțin experții EPG.

De asemenea, costul investițional al transformării tehnologice, precum şi costul operațional pentru producerea hidrogenului regenerabil, va necesita susținere din partea statului, în mod direct, cât şi indirect, pentru a creşte certitudinea investițiilor.

„Pentru ca sectorul siderurgic românesc să poată deveni vârful de lance al transformării industriale şi al revigorării competitivității industriei prelucrătoare este necesară elaborarea de planuri concrete şi detaliate de transformare, care să fie sincronizate cu strategiile industriale şi climatice naționale”, se menționează în raport.

Potrivit sursei citate, finanțarea publică bine direcționată şi inteligent dimensionată, prin instrumente precum cele pentru susținerea pieței pentru oțel verde cum Achizițiile Publice Verzi şi Contractele pentru Diferență de carbon (CCfDs) este esențială pentru susținerea costurilor investiționale ridicate, mai ales în următorul deceniu când alocările gratuite pentru operatorii industriali vor fi eliminate treptat.

„Trebuie de asemenea planificată şi dezvoltarea infrastructurii: instalarea de capacități de electricitate regenerabilă şi de electrolizoare, modernizarea şi consolidarea sistemului energetic național, şi construirea infrastructurii de transport pentru hidrogen. Vor fi necesare şi noi lanțuri de aprovizionare cu materii prime şi mai ales o regândire a exporturilor de fier vechi din România. Toate aceste acțiuni vor fi necesare indiferent de traiectoria de decarbonizare aleasă de Liberty Galați şi necesită o schimbare de abordare a problematicii transformării industriale din partea autorităților naționale”, au mai transmis specialiştii Energy Policy Group.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *