Boom-ul gazelor de șist a început undeva în jurul anului 2000, în SUA. 10 ani mai târziu, 20% din producția de gaze naturale a Statelor Unite era dată de gazul de șist. O creștere uluitoare care ar trebui să continue pentru cel puțin încă 30 de ani, dacă previziunile Administrației americane pentru Informații în Energie se vor dovedi corecte. Din anul 2008, o amplă confruntare publică a început să umbrească revoluția încă fragilă a industriei de petrol și gaze: fracturarea hidraulică a intrat în atenția opiniei publice ca o activitate periculoasă, care trebuie să fie intens supravegheată, ba chiar interzisă, pentru a preveni orice daune posibile asupra mediului.
Fracturarea hidraulică (fracking, așa cum a fost popularizată) este una dintre tehnologiile reînviate de inovațiile recente și a făcut ca exploatarea gazelor de șist să devină eficientă din punct de vedere economic. Termenul a devenit, de asemenea, din ce în ce mai mult, echivalentul unei înjurături și cuvântul cheie împotriva căruia se întâlnesc contestatari de toate facturile. În 2010, un film documentar numit Gasland a făcut ca toate aceste voci să fie auzite.
Gasland, partea a doua și criticile
Filmul s-a născut în 2008, ca o inițiativă independentă, cu buget redus, a explicat Josh Fox, scenaristul și regizorul filmului. Ideea i-a venit după ce o companie de gaze naturale i-a oferit familiei sale 100.000 de dolari ca să arendeze un teren din Pennsylvania, pentru foraje în căutarea gazelor. Filmul a fost realizat în aproximativ optsprezece luni, timp în care au fost filmate aproximativ 200 de ore de material brut, din care au rezultat 107 minute de proiecție.
Apreciat pentru sensibilitate și impact asupra publicului, filmul a câștigat premii la numeroase festivaluri de film, printree care un premiu Emmy (2011) și Premiul Special al Juriului la Festivalul de Film Sundance (2010). A câștigat o audiență cu mult mai largă după ce a fost difuzat de rețeaua de televiziune prin cablu HBO.
Continuarea s-a numit Gasland 2 a fost lansată în aprilie 2013, la Festivalul de Film Tribeca, și a fost, de asemenea, difuzat de HBO.
Cele două filme au inspirat, la rândul lor, abordări critice precum Truthland (2012) și Fracknation (2013). Acestea din urmă filme au venit cu perspectiva opusă cu privire la impactul pe care industria gazelor de șist îl are asupra oamenilor și mediului. De asemenea, au adus nenumărate corecții în legătură cu faptele și cifrele invocate în Gasland pentru cucerirea publicului.
Reproșul cel mai frecvent adus filmelor Gasland este denaturarea faptelor, prin refuzul de a cita toate părțile și ignorarea datelor care infirmă teza asumată. A urmat, deci, un potop de dezvăluiri, corecții și demitizări ale afirmațiilor lansate în Gasland.
După care totul a devenit personal! În 2010, Josh Fox a fost confruntat în public cu anumite informații pe care a ales să nu le includă în documentarul său. Cel care l-a înfruntat a fost un alt regizor, numit Phelim McAleer. McAleer l-a obligat pe Fox să admită că a considerat lipsit de relevanță faptul că una dintre scenele cel mai frapante din Gasland I – apa care ia foc în bucătărie – a fost prezentată într-o manieră incorectă. Fox a prezentat imaginile drept dovada zdrobitoare a pericolelor pe care le presupune fracturarea hidraulică. De fapt, fenomenul este cunoscut de sute de ani și nu are nicio legătură cu fracturarea hidraulică.
Povestea gazelor de șist se transformă în telenevelă
Conflictele și serializarea nu sunt nici pe departe singurele trăsături care indică faptul că prezentarea populară a industriei gazelor de șist este de fapt o ficțiune bine regizată. Observăm, de asemenea, utilizarea intensivă și aproape exclusivă a abordărilor emoționale (atât în Gasland, cât și în Truthland). Avem apoi „descoperirile neașteptate”, controversele și conspirațiile.
De fapt, cele mai multe dintre afirmațiile din Gasland I au fost puternic criticate și demontate cu argumente și cifre de către instituțiile oficiale americane, asociațiile profesionale și experți recunoscuți. Multe dintre aceste argumente au fost respinse în bloc în Gasland, partea a doua, ca fiind parte a unei ample conspirații în care politicieni, oameni de afaceri, reglementatori corupți și experți cumpărați complotează pentru a permite explorarea gazelor de șist cu orice risc.
Și mai sunt personajele recurente! Aceleași familii sunt prezentate în ambele filme Gasland, în timp ce unii experți migrează din Gasland în Fracknation, pentru a veni cu clarificări asupra pozițiilor exprimate anterior. La rândul său, filmul Truthland are în prim plan o femeie care pleacă „în căutarea adevărului”, după ce a fost speriată de dezastrul descris în Gasland I că s-ar fi produs într-o localitate apropiată.
Staruri, mulțimi, lacrimi și averi
Josh Fox a devenit faimos în toată lumea după primul său film dedicat gazelor de șist. El a obținut respect și finanțare, precum și uralele mulțimii. A reușit să fie arestat de trei ori, pe durata filmărilor la Gasland II, după care a explicat: „Nu-mi place să fiu arestat, dar nu e așa de rău atunci când vorbim despre o formă de nesupunere civică, lipsită de violență.”
Fox a atras atenția unor sponsori puternici astfel că a reușit să-și promoveze filmele, iar banii pe care îi primit explică în parte succesul său mass-media.
La rândul său, Phelim McAleer se prezintă ca un cavaler al adevărului care se confruntă cu „amenințări, polițai și procese inventate [în timp ce] pentru a obține răspunsuri de la extremiștii verzi”. Și-a început aventura de distrugere a afirmațiilor false care apar în Gasland provocându-l pe Fox în timpul unei conferințe de presă, după care a reușit să strângă peste 200.000 de dolari printr -o campanie de crowdfunding lansată pe Kickstarter. Astfel, McAleer a încercat să evite ca munca să fie taxată drept propagandă pro-gaze de șist.
Și totuși, independența ambilor regizori este pusă la îndoială. Banii marilor companii petrol (grupuri de lobby) se întâlnesc cu banii marilor ecologiști (precum contribuțiile din partea Park Foundation sau sprijinul HBO).
Seria de filme având în prim plan gazele de șist va fi discutată în direct la The Money Channel, vineri, de la ora 17, într-o emisiune moderată de Constantin Rudnițchi, avându-i alături pe trei dintre experții români în economie și industrie extractivă.
LINKURI