Sistemul de guvernare viitoare a Uniunii Energiei trebuie să se concentreze pe abordarea colectivă și să răspundă riscurilor cu care se confruntă sistemele energetice ale Europei, scriu Jonathan Gavanta și Quentin Genard, într-o lucrare citată de euractiv.com.
În politica energetică a UE, termenul „guvernare” este de multe ori afectat de politic și complet opac, consideră cei doi oficiali ai E3G, o reputată organizaţie non-guvernamentală care militează pentru accelerarea tranziţiei globale către dezvoltare sustenabilă. Chiar dacă Directoratele Generale ale statelor membre se întrunesc în această săptămână pentru a trasa pozițiile privind regimul de guvernare pentru proiectul Uniunii Energiei al UE și obiectivele pentru strategia 2030 privind schimbările climatice și energia, este încă departe de a fi clar ce înseamnă, de fapt „guvernare”.
Un document al Comisiei consultat de EurActiv săptămâna trecută, cu ordinea de zi a ședinței, prezenta planurile pentru un „proces de guvernare și de monitorizare integrată a Uniunii Energiei”. Acest lucru va implica integrarea planurilor privind energia și schimbările climatice la nivel național, agregate într-un raport anual privind Stadiul Uniunii Energiei. Până acum, toate bune.
Dar – poate din teama de a nu crea o luptă nedorită între anumite state membre – documentul Comisiei se oprește aici. Nu există nici o mențiune de legiferare sau de execuție. Nimic despre ceea ce se întâmplă în cazul în care planurile naționale nu se îmbunătățesc pentru a include îndeplinirea obiectivelor UE, sau ce măsuri vor fi luate pentru a asigura faptul că planurile naționale sunt urmate de fapt, sau despre ce fel de evaluări vor fi făcute în urma culegerii informațiilor agregate.
Injectarea sumelor uriașe de investiții necesare pentru a reînnoi sistemul energetic european va necesita regimuri de reglementare transparente, stabile și previzibile.
Aceasta, așadar, nu este „guvernare”, în sensul convențional de a pune în aplicare măsuri instituționale și juridice în urma cărora vor fi gestionate rezultatele. Propunerile sunt mai aproape de un exercițiu statistic: o sarcină utilă poate, dar departe de „sistemul de guvernanță de încredere și transparentă”, pe care șefii guvernelor UE au solicitat-o în cadrul întrunirii Consiliului UE din martie. Întrebarea cheie este: ca rezultat al acestui exercițiu, va face cineva ceva diferit de ceea ce face în mod obișnuit?
Pentru a trece de acest impas, guvernele și Comisia trebuie să se întoarcă la principiile originare și să-și amintească ei înșiși la ce folosește un nou sistem de guvernanță al Uniunii Energetice.
În primul rând, injectarea sumelor uriașe de investiții necesare pentru a reînnoi sistemul energetic european va necesita regimuri de reglementare transparente, stabile și previzibile, inclusiv claritate cu privire la modul în care vor fi îndeplinite obiectivele la nivelul UE. Regimurile de reglementare defectuoase și guvernarea slabă vor ridica profilul de risc pentru investiții și ca urmare vor împinge în sus costurile de finanțare și costurile energiei pentru consumatori.
Aceasta nu este o problemă care poate fi rezolvată doar în interiorul granițelor naționale: natura interconectării sistemului energetic european înseamnă că statele sunt afectate de deciziile vecinilor săi. În acest context, este în interesul tuturor statelor membre să aibă un regim stabil și funcțional de guvernare, care permite predictibilitatea rezultatelor. Acest lucru necesită un sistem de guvernare susținut de o bază legală fermă.
Riscuri
În al doilea rând, sistemul de guvernanță trebuie să se focuseze pe abordarea colectivă și să răspundă la riscurile cu care se confruntă sistemele energetice din Europa. Evaluările de securitate energetică de la nivelul UE sunt efectuate pentru o gamă limitată de potențiale șocuri (de exemplu, stres-teste pentru adecvarea stocării gazelor). Cu toate acestea, nimeni nu este în prezent responsabil de monitorizarea riscurilor sistemice.
Acest lucru are paralele ingrijoratoare la criza economică, unde deciziile individual-raționale ale unor diferiți actori au făcut sistemul colectiv, ca întreg, vulnerabil. Noul sistem de guvernanță trebuie să fie capabil să se asigure că obiectivele energetice și climatice ale UE sunt îndeplinite chiar în fața șocurilor neașteptate. Ca urmare, avem nevoie de un sistem care să efectueze teste de stres asupra strategiilor energetice naționale și europene, precum și o viziune clară atât asupra a drepturilor, cât și a responsabilităților impuse de participanții la Uniunea Energetică.
În cele din urmă, trebuie să recunoaștem că guvernarea nu este un joc de sumă nulă între statele membre și Comisie. Există mulți mai mulți jucători implicați, cu miză directă în Uniunea Energiei, de la cetățeni, la parlamentele naționale. În special, orașele și regiunile vor avea un rol critic în asigurarea faptului că Uniunea energetică chiar funcționează în practică. Ei sunt actori activi în tranziția către emisii scăzute de carbon, multe orașe fiind chiar mai ambițioase decât guvernele lor naționale. Cu toate acestea, ele se confruntă cu o serie de bariere structurale care trebuie abordate: accesul la finanțare, lipsa de capacitate sau de un temei juridic clar, necesar pentru a întreprinde schimbările necesare.
Guvernanța ar trebui să deschidă spațiul regândirii rolului actorilor locali în cadrul tranziției către emisii scăzute de carbon și să le confere mijloacele potrivite rolului lor. Propunerile de guvernanță ale Uniunii Energetice trebuie să fie clare cu privire la ceea ce li se va cere orașelor și regiunilor și la ce se pot aștepta orașele și cetățenii lor atât din partea statelor membre, cât și a instituțiilor europene.
Jonathan Gaventa este director asociat al E3G, concentrându-se pe energetică europeană. Quentin Genard este cercetător în cadrul biroului E3G din Bruxelles.