Taxonomia UE reprezintă mai degrabă un semnal de alarmă, întrucât anunță ultimele zile ale investițiilor nesustenabile, susține Sorin Elisei, director în cadrul Deloitte România.

„Într-un fel sau altul, nu văd taxonomia ca o veste bună, ci ca un semnal de alarmă. Aş vedea-o ca un ceas deşteptător cu un sunet strident, în sensul în care trebuie să ne putem pe treabă. Având producţie electrică pe bază de cărbune, putem să folosim vectorul gaz sau nuclear în decarbonizare. Primul pas este să declarăm oficial phaseout-ul pe cărbune, nu avem o hârtie oficială în acest sens şi banii pe tranziţie justă nu vin până nu semnăm această declaraţie. Odată cu ceea ce se va întâmpla cu planul de restructurare al Complexului Energetic Oltenia şi intrarea lui într-o linie dreaptă şi asigurările pe care şi le-au dorit autorităţile române vizavi de acest plan, presupun că această declaraţie va fi asumată şi semnată”, a spus Sorin Elisei, conform zf.ro.

”În fapt, taxonomia nu reprezintă neapărat o obligaţie, dar sistemul de clasificare aferent regulamentului, cel puţin pe mine m-a dus la ideea că banii publici şi ai investitorilor vor fi canalizaţi doar către acele activităţi economice declarate şi calificate drept sustenabile în urma îndeplinirii criteriilor tehnice, scrise negru pe alb în regulament.

”Vizavi de gaz, avem proiecte noi în ciclu combinat şi proiecte sau reabilitări de centrale în cogenerare de înaltă eficienţă. Pentru amândouă vedem nişte praguri de emisie. De exemplu, 270 de grame CO2, echivalent pe kilowatt/oră, care astăzi, cu tehnologia disponibilă, nu sunt disponibile pe piaţă. Este adevărat că taxonomia ne spune că până în 2035, condiţiile de care povestesc fiind cumulative, trebuie să ajungem cu respectiva centrală într-o situaţie de renewable gas sau low carbon gas. Cu alte cuvinte, pornesc cu gaz natural în 2025, iar din 2035 emisia mea este de zero sau net zero, bazându-mă pe hidrogen verde”, a adăugat el.

”Atunci, cazul de business din acest moment sună aşa: pornesc o centrală în ciclu combinat sau în cogenerare şi trebuie deja să îmi dau seama câţi bani trebuie să cheltuiesc în aşa fel încât în 2035 să fiu pe zero şi în acelaşi timp să fiu profilabil. În condiţiile în care am vrut taxonomia pentru a avea un vector suplimentar de decarbonizare, punem nişte costuri adiţionale pe megawatt-ul instalat, pe care – în cazul acestei ţări – nu ni le putem permite.

În ceea ce priveşte performanţele actuale pe gaz natural, probabil că suntem în jurul a 400 de grame, iar centralele noi au 350-340 în nişte condiţii de operare relativ ideale.

După ce am făcut phaseout-ul şi avem o centrală pe care ne-o asumăm că în 2035 este cu hidrogen verde, pot să instalez gaz nou odată cu intrarea în vigoare a taxonomiei în limita a 15% din capacitatea de gaz pe care o înlocuiesc. Dacă facem un calcul vizavi de capacitatea de cărbune pe care am propus-o în PNRR, care este în jur de 4.000 de megawaţi, cred că rezultă o concluzie logică că putem să mai instalăm odată cu intrarea în vigoare a taxonomiei, căci acesta este cel mai important aspect, circa 600 de megawaţi.

Putem să realizăm astfel de centrale în cazul în care producem odată cu propunerile de investiţii o analiză comparativă care să arate dacă nu cumva, în condiţii de eficienţă de cost şi beneficii, n-am fi putut pune în locul centralei pe gaz surse regenerabile. Nu ştiu cine îşi poate asuma să facă un astfel de studiu”.