Tranziţia energetică are loc într-un ritm deosebit de rapid, nu doar în Europa, ci şi la nivel mondial, ceea ce o transformă nu doar într-o provocre majoră, ci şi într-o oportunitate pentru sectorul energetic. Pentru a reflecta mai bine evoluţiile care afectează piaţa energiei în ansamblul ei, ENGIE intenţionează să îşi ajusteze raza investiţiilor de dezvoltare din România, am aflat de la Eric Stab, Preşedinte Director General al ENGIE România.
Ce schimbări observăm astăzi pe piaţa gazelor naturale, în termeni de cerere, actori şi consumatori, preţuri?
Piaţa gazelor naturale trece prin multe schimbări, dar nu neapărat într-un mod controlat sau continuu, cu măsuri care nu sunt întotdeauna luate în ordinea potrivită, logică. Mă refer aici la condiţiile necesare pentru ca o piaţă liberalizată a gazelor naturale să funcţioneze bine. După cum ştiţi, suntem în plin proces de dereglementare a preţurilor la gaze. Preţurile reglementate pentru clienţii industriali şi comerciali au luat sfârşit în ianuarie 2015 şi ne aşteptăm ca şi segmentul casnic să fie dereglementat până în 2021 sau 2018, în funcţie de evoluţia condiţiilor de piaţă. Dar actorii de pe piaţă aşteaptă mai mult decât o liberalizare administrativă a preţurilor en gros, ceea ce reprezintă însă o evoluţie pozitivă, bineînţeles.
În calitate de actor important pe piaţă, am dori să avem o viziune mai clară asupra modului în care piaţa gazelor naturale va funcţiona după sfârşitul preţurilor reglementate. De exemplu, preţurile reglementate cu amănuntul pentru consumatorii casnici vor dispărea progresiv după încheierea liberalizării preţurilor en gros? De asemenea, vedem că după aproape 3 ani de tranzacţii centralizate cu gaze naturale în România, lichiditatea tranzacţionării en gros la gaze este încă foarte mică, ceea ce înseamnă că actorii de pe piaţă nu dispun de suficientă flexibilitate în termeni de surse de aprovizionare pentru nevoile lor de gaze naturale şi nu au un semnal clar cu privire la preţul pieţei. Şi nu în cele din urmă, piaţa gazelor naturale din România nu are încă un regim de echilibrare funcţional care să aloce costurile de sistem companiilor care sunt responsabile pentru astfel de costuri. Acestui aspect i se adaugă şi necesitatea de a avea un cod al reţelei care să funcţioneze corect. Iată aşadar măsurile cele mai urgente. Restul paşilor vor urma în mod logic.
În ceea ce priveşte factorii care influenţează piaţa, sperăm că anul acesta cererea de gaze se va stabiliza după mai mulţi ani dificili pentru consumatorii de gaze naturale. Preţurile en gros la gaze în Europa au scăzut semnificativ comparativ cu 2010, în urma reducerii masive a preţului petrolului, aşadar este loc pentru un consum de gaze mai mare şi în Europa şi în România. Din păcate însă, aceste tendinţe nu sunt încă vizibile în România din cauza liberalizării foarte rapide a preţurilor pentru segmentul non casnic (care a condus la o creştere abruptă a costurilor cu gazele pentru aceşti clienţi), în timp ce segmentul casnic rămâne reglementat.
Ce trebuie făcut pentru o piaţă a gazelor mai funcţională în România?
România s-a angajat să liberalizeze pieţele gazelor şi electricităţii în acest deceniu. Este nevoie de un efort legislativ deosebit de important pentru ca ţara să poată trece lin de la o piaţă reglementată la o piaţă liberă şi concurenţială a gazelor. Pentru o liberalizare reuşită a pieţei gazelor, trebuie plecat de la mai multe pre-condiţii şi instrumente care să existe deja. Toate aceste schimbări trebuie însă foarte bine gândite şi consecinţele lor trebuie evaluate corect. Deciziile grăbite riscă să conducă la distorsionări ale pieţei sau chiar la haos.
Întâi, pentru a facilita tranziţia de la preţuri reglementate la gaze naturale la preţuri bazate pe piaţă, ar trebui implementat un mecanism de sprijin pentru consumatorii vulnerabili. Sistemul actual de protecţie a consumatorilor prin preţuri reglementate pentru toţi este inechitabil, merge în detrimentul securităţii aprovizionării pentru că descurajează explorarea şi producerea de gaze naturale şi amână îmbunătăţirile în termeni de eficienţă energetică.
În al doilea rând, dezvoltarea unei pieţe en gros este crucială. Astăzi însă, în ciuda deschiderii a două platforme de tranzacţionare a materiilor prime, piaţa en gros a gazelor naturale nu are suficientă lichiditate (ca număr de tranzacţii şi volume). În acest sens, autorităţile române ar trebui să intervină şi, în cooperare cu operatorii pieţei centralizate şi cu industria, să dezvolte diferite produse de tranzacţionare pe platformele centralizate de tranzacţionare pentru a spori atractivitatea platformelor centralizate de tranzacţionare a gazelor naturale.
Apoi, un aspect foarte important care ar trebui luat în calcul este legat de regulile de urgenţă în cazul unor probleme cu siguranţa aprovizionării. Acest plan de urgenţă ar trebui să permită operatorilor din reţea să opereze în condiţii de siguranţă reţelele de gaze în momentele în care cantităţile disponibile sunt limitate şi ar trebui să includă o identificare clară a consumatorilor protejaţi, stimulente transparente şi proporţionale pentru clienţi care pot contribui la stabilitatea sistemului prin amânarea propriei aprovizionări, repere şi responsabilităţi clare pentru actorii cheie precum şi condiţiile comerciale în care se implementează măsurile de urgenţă.
Referitor la siguranţa aprovizionării, autorităţile publice ar trebui de asemenea să aibă o politică clară de înmagazinare pentru a întări securitatea aprovizionării şi a evita distorsionarea pieţei, încurajând actorii de pe piaţă să îşi respecte obligaţiile de înmagazinare şi stimulând investiţiile în capacităţi de depozitare.
Înainte să fie implementate toate aceste măsuri, mai sunt unele aspecte tehnice critice, ca de exemplu crearea unei pieţe reale de echilibrare şi implementarea unui cod modern al reţelei, care trebuie rezolvate urgent pentru a susţine o tranziţie eficace către o piaţă liberalizată a gazelor funcţională.
Mai general, România ar trebui văzută ca un actor important pe piaţa regională a gazelor naturale, prin urmare este nevoie de o accelerare a investiţiilor în infrastructură şi de finalizarea unor interconexiuni fizice funcţionale pentru ca alimentările în flux invers să devină operaţionale fără întârziere. În acest sens, sprijinul politic este esenţial pentru sporirea siguranţei aprovizionării României pe termen lung prin diversificarea resurselor, precum şi pentru contribuirea la diversitatea surselor de alimentare în regiune. Trebuie întărite eforturile instituţionale pentru implementarea proiectelor de interes comun, cum ar fi secţiunea românească a coridorului Bulgaria-România-Ungaria-Austria, un proiect cu implicaţii în domeniul securităţii energetice atât pentru România cât şi pentru regiunea Europei de sud est.
Vorbind despre investiţii, problema reglementărilor şi a taxelor trebuie şi ea abordată, având în vedere că un cadru legislativ şi fiscal stabil şi previzibil este crucial atunci când este vorba despre independenţa energetică, atractivitatea pentru investiţii a sectorului gazelor naturale fiind în pericol dacă sistemul actual nu evoluează.
Cum putem răspunde provocărilor majore ale tranziţiei energetice către o economie cu emisii reduse de carbon: acces la energie din surse durabile, reducerea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea, precum şi o utilizare raţională a resurselor?
Tranziţia energetică a devenit un fenomen unic – nu numai o evoluţie, ci o Revoluţie – care are loc într-un ritm deosebit de rapid, nu numai în Europa, ci şi la nivel mondial. Este caracterizată prin decarbonizare, descentralizare şi o eficienţă crescută a producţiei şi consumului de energie. Tranziţia energetică este o provocare majoră, dar şi o oportunitate pentru sectorul energetic, o preocupare comună pentru state, oraşe, actori economici, comunităţi locale şi cetăţeni.
Acordul istoric la care s-a ajuns la sfârşitul conferinţei COP21 de la Paris a condus la stabilirea de ţinte extrem ambiţioase, cu caracter obligatoriu pentru părţi. Cu toţii avem un rol important de jucat, în calitate de guverne, autorităţi locale, instituţii, mediul de afaceri sau persoane fizice, pentru a ne asigura, prin propriul angajament, că aceste obiective sunt atinse.
Pentru a reflecta mai bine evoluţiile care afectează piaţa energiei în ansamblul ei, ENGIE intenţionează să îşi ajusteze raza investiţiilor de dezvoltare din România. Pe viitor, investiţiile vor pune accentul din ce în ce mai mult pe soluţii de eficienţă energetică, digitalizarea instrumentelor şi serviciilor energetice, producţia descentralizată de energie (sub forma CHP – producţie combinată de energie electrică şi termică – şi microgenerare), precum şi promovarea mobilităţii verzi. Astfel, ENGIE construieşte în prezent prima sa staţie de GNC. Gazul natural comprimat este un combustibil alternativ care poate contribui semnificativ la îmbunătăţirea calităţii aerului, mai ales în mediul urban, dar şi la o mai bună utilizare a gazelor româneşti ca resurse locale.
