Cu resurse minerale din abundență și cu țărmuri însorite, Australia se laudă că este o „țară norocoasă”. Totul sună bine dacă nu luați în considerare întreaga frază din care derivă această sintagmă – un avertisment cu privire la faptul că această ”bogăţie” naturală a fost risipită prin modul în care este guvernată această națiune.

Politica se află la baza paradoxului energetic actual al Australiei: cum este posibil ca unul dintre cei mai mari exportatori din lume să aibă probleme în a-și menține luminile aprinse, întreabă David Fickling pentru Bloomberg Gadfly.

Evacuarea

Piața Națională a Energiei Electrice, a cărei rețea acoperă aproape 90% din populație, a avut o perioadă de șase luni plină de turbulenţe. Australia de Sud intenționează să se rupă de la reţea după o serie de întreruperi, inclusiv cea din septembrie 2017, când întreg statul a rămas fără curent pentru mai mult de șapte ore.

Prețurile en-gros la energie electrică în statul Victoria s-au dublat de la 3 noiembrie, când compania Engie SA și-a anunțat intenția de a închide centrala electrică de 1,6 gigawați pe bază de cărbune Hazelwood. Vor urma şi alte șocuri: în prezent, aproximativ 3,6 GW din capacitățile de producție pe bază de cărbune sunt programate să fie închise, iar până în 2030, totalul capacităţilor care vor ieși din uz va urca la 7 GW, potrivit Bloomberg New Energy Finance.

”Cercul păcătoşilor”

Asemenea modificări nu ar trebui să provoace dificultăţi atât de mari. SUA au închis circa 39 GW din capacitățile de producţie pe bază de cărbune de la sfârșitul anului 2012, fără a întâmpina probleme semnificative, în timp ce Marea Britanie a închis aproximativ 8,4 GW în cei cinci ani de dinainte de 2015. Australia ar fi trebuit să poată gestiona aceşti 1,6 GW care vor ieși din rețea.

O parte din explicație vine dintr-o dinamică diferită în plan comercial. Datorită expunerii sale mai mari la piețele mondiale de export, gazul din Australia nu a reușit să influenţeze prețul cărbunelui așa cum a fost cazul în SUA și în Marea Britanie.

Într-adevăr, instalațiile de LNG ale Australiei solicită volume atât de importante încât au intrat în competiţie directă cu producătorii locali. Din momentul anunțării închiderii centralei Hazelwood, prețurile la gaze pe plan local s-au reaşezat în acord cu cu piața regională de LNG.

Piață lichidă

Creșterea costurilor cu combustibilul a fost atât de dăunătoare pentru afacerilor cu energie electrică produse din gaze naturale, încât operatorul australian al pieței de energie se așteaptă ca o astfel producţia să scadă cu aproximativ 15 procente între 2016 și 2021.

Acolo unde cărbunele este înlocuit, aceasta se are loc pe baza surselor regenerabile de energie. Aproape 70% din capacitatea de generare suplimentară planificată pe piața internă a energiei electrice vine din centralele electrice eoliene, iar alte 13% se referă la energie solară produsă în unităţi de mari dimensiuni.

Să admitem că aceasta este o veste bună. Retragerea mai rapidă a combustibililor fosili este în mod evident benefică pentru mediu la nivel global, iar volumul de energie eoliană și solară care ajunge în piață înseamnă că riscul imediat de apariţe a unor deficite este foarte redus în următorii cinci ani.

Datorită dezvoltării micii producţii descentralizate de energie solară și a sistemelor de baterii, cererea totală de pe piața națională a energiei electrice este puțin probabil să crească în viitorul apropiat, potrivit Bloomberg New Energy Finance.

Sar scântei

Ca urmare, multe dintre problemele pieței de energie electrică probabil că se vor rezolva de la sine. Retragerea producţiei ieftine de la Hazelwood va îmbunătăți situaţia pentru unele centrale pe bază de lignit cu emisii reduse de carbon din New South Wales, precum și a unor centrale pe gaz care sunt închise în prezent. Avansul prețurilor poate fi contracarat de creșterea ponderii surselor regenerabile de energie, la costuri reduse. O provocare se menţine totuși. În cazul în care eliminarea cărbunelui se va accelera, soarele și vântul nu vor reuși să acopere suficient de repede spațiul creat, în special având în vedere lipsa de predictibilitate a acestora şi modul în care aceasta poate submina stabilitatea rețelei. Planurile guvernului de a adăuga 2 GW în capacităţi hidroelectrice în munții din sud-vestul Canberrei vor ajuta. La fel, și proiectele de stocare a electricităţii în în baterii, precum cel pe care CEO-ul Tesla Elon Musk l-a propus în Australia de Sud.

Totuşi, toate acestea nu vor face elimina cu totul problemele. Energia pe bază de gaze naturale este cea mai simplă soluție la îndemână. Din păcate, provocările financiare sunt substanțiale. În primul rând, cea mai mare parte a centralelor eoliene onshore și marile proiecte solare sunt deja soluţii ieftine, iar tendinţa ar putea să continue, pe măsură ce costul producţiei din surse regenerabile va continua să scadă. Pe de altă parte. expunerea masivă a Australiei pe piețele emergente globale de gaze naturale face ca orice prognoză de preţ a acestui combustibilul să fie hazardată. În sfârșit, lipseşte aproape complet predictibilitatea unor politici care să atragă noi jucători în piață.

Așa cum Gadfly a arătat anterior, guvernele din principalele state exportatoare energie se află într-o situație imposibilă, între companiile energetice care doresc prețuri mai mari și consumatorii casnici care cer prețuri mai mici. Rezultatul din Australia este o prăpastie politică: partidul Laburist din opoziție dorește ca sursele regenerabile să furnizeze jumătate din energia țării până în 2030, în timp ce fostul prim-ministru Tony Abbott militează pentru cărbune care „este bun pentru omenire”.

Cum să ieşim din acest blocaj? O soluție oferită de Catherine Tanna, directorul general al producătorului și furnizorului EnergyAustralia Pt ar fi înființarea unui organism asemănător cu o bancă centrală independentă care să stabilească politica energetică pentru deceniile următoare. Este o idee inteligentă, dar stabilirea modalităţii în care ar funcționa o astfel de entitate ar genera, fără îndoială, o dezbatere încă și mai violentă.

Nu e de mirare că guvernul a ales să rezolve problema printr-o serie de întrebări și analize. Confruntarea australiană pe tema minelor de cărbune și a schimbărilor climatice a condus la o serie de cinci prim-miniștri în șapte ani. Deținătorul actual al funcției, Malcolm Turnbull, nu se grăbește să crească această cifră. Resursele pot fi o binecuvântare, dar tot ele pot deveni un blestem.