Într-o primă analiză a proiectului de Plan Național Integrat Energie-Schimbări Climatice (PNIESC) al României, abia lansat în dezbatere publică de câteva săptămâni, experții din cadrul Energy Policy Group – EPG observă că “în general, draftul PNIESC suferă de o lipsă de transparență și de rigoare în ceea ce privește baza analitică și necesarele clarificări metodologice”. Principalele deficiențe țin, potrivit EPG, de estimarea excesiv de optimistă a creșterii cererii de energie la nivel național în deceniul viitor și de asumarea unei ținte privind ponderea energiilor regenerabile cu mult sub ținta colectivă decisă la nivelul Uniunii Europene.

Prea multă politică și prea puțină analiză

Autorii evaluării lansate de EPG observă că “draftul PNIESC nu este însoțit de o anexă metodologică cuprinzătoare și transparentă, care să explice fără echivoc legătura dintre scenariile rulate în modelarea PRIMES 2016 și cele menționate în draft […], precum și modul în care au fost realizate calculele prin care s-a ajuns la rezultate diferite de cele ale proiecțiilor PRIMES 2016. […] Transparența metodologică și o mai bună implicare publică a experților și a părților interesate în elaborarea proiectului PNIESC ar fi permis evitarea impresiei că unele proiecții de relevanță strategică, precum cele privind producția și consumul de energie, sunt mai degrabă asumate politic decât un rezultat al analizei riguroase și obiective.”

De unde poate veni plusul de consum?

Pentru anul 2030, draftul PNIESC un consum final preconizat de energie electrică de 86,6 TWh, considerabil peste cei 51 TWh din proiecția PRIMES, notează EPG. De asemenea, este prognozată o creștere masivă a consumului final de energie, la 341 TWh în 2030, față de 269 TWh în proiecția PRIMES 2016, respectiv 300 TWh în Strategia Energetică 2019-2030, cu perspectiva anului 2050. În opinia experților EPG cifrele avansate nu sunt susținute de niciun fel de explicație și par a avea rolul de a “acomoda creșteri nete de capacitate de producere a energiei electrice până în 2030 bazate pe aproape toate formele de energie primară – cu excepția unităților pe bază de gazelor naturale, a căror capacitate agregată stagnează, și a cărbunelui, pentru care este preconizată o scădere ușoară”.

Datele Institutului Național de Statistică arată că din 2010, variația procentuală la nivel anual a consumului final de energie din România a depășit o singură dată cota 2%. În 2017, consumul final energetic exprimat în mii de tone echivalent petrol (ktep) a crescut cu 4,27% față de anul 2016. În rest, variațiile a fost foarte apropiate de zero (2011, 2012), negative (2013, 2014) sau subunitare (2015, 2018). Cu toate acestea, autoritățile, inclusiv Comisia Națională de Prognoză, prognozează un ritm anual constant de creștere a consumului energetic cu peste 2% pentru intervalul 2019-2030.

Noile ținte ale UE nu sunt luate în considerare

Frapează, mai spun experții EPG, ținta propusă pentru SRE de doar 27,9% pentru 2030, mult sub potențialul național de dezvoltare în condiții de eficiență economică a SRE și, de asemenea, mult sub ținta colectivă la nivel de UE de 32%. Documentul citat subliniază că “prin simpla dimensionare mai realistă a consumului de energie electrică la 60-70 TWh, ținta de SRE în 2030 este atinsă fără politici suplimentare de promovare a surselor regenerabile”.

Raportul EPG recomandă “asumarea unei dimensiuni evaluative a măsurilor și mecanismelor incluse în legislația românească în vigoare, precum și a celor preconizate. În același timp, EPG face trimitere și la OUG adoptată și publicată în ultimele zile ale anului 2018: “în absența unor noi reglementări intempestive, contrare politicilor UE, prețul ridicat al ETS va facilita substituirea cărbunelui de către gazele naturale în mixul de producere a energiei electrice”.