Asociația Energy Policy Group (EPG), think-tank independent, specializat în politici energetice și climatice, a pus la dispoziția publicului o analiză în care identifică elementele esențiale ale crizei energetice din prezent, precum și o serie de soluții. Toate țin de încurajarea investițiilor în noi capacități de producție a energiei electrice din surse regenerabile, în general prin clarificări legislative și de reglementare.
Măsurile pe termen scurt subminează obiectivele de termen mediu și lung
Pe termen scurt, este nevoie de măsuri “pentru reducerea presiunii financiare exercitate în special asupra consumatorilor vulnerabili”, afirmă autorii, Mihnea Cătuți și Mihai Bălan. “Răspunsul formulat până acum de legiuitori pentru rezolvarea acestor probleme (în principal, plafonări de prețuri și subvenții) nu oferă decât soluții de avarie, de termen scurt”, scriu cei doi. Mai mult, măsurile luate de autoritățile din România merg în “direcția opusă față de propunerile Comisiei Europene în toolbox-ul recent publicat”: “decizia de a suprataxa cu 80% veniturile ce depășesc 450 lei/MWh, ce se aplică doar producătorilor de energie curată, fără a ține cont de specificul de operare în piață a surselor regenerabile, periclitează nu doar investițiile existente, ci mai ales noile dezvoltări de capacități de generare ieftine și cu timp de instalare rapid”.
Pentru a evita viitoarele crize energetice este nevoie de o abordare integrată cu obiectivul de a debloca investițiile în capacități regenerabile. Până la urmă, constată și autorii: “Ultimele surse regenerabile au devenit operaționale în 2016, iar de atunci investițiile în acest sector au fost practic blocate, deși între timp energia eoliană și cea fotovoltaică au devenit cele mai ieftine modalități de producere a energiei electrice”.
Barierele din calea dezvoltării surselor regenerabile țin mai degrabă de natură administrativă și de reglementare (de exemplu, lipsa instrumentelor de reducere a riscului investițional), decât de lipsa resurselor financiare, constată autorii analizei EPG, fapt confirmat, în opinia lor, de apetitul investitorilor, dat fiind că “proiecte însumând între 20 și 30 GW de energie regenerabilă sunt în dezvoltare în acest moment”.
PPA-urile reduc presiunea pe PZU, iar CfD-urile vor elimina nevoia de suprataxare
Autoritățile trebuie să clarifice prin lege posibilitatea semnării contractelor de vânzare a energiei pe termen lung de tip PPA (Power Purchase Agreement), în timp ce introducerea unui instrument de tip CfD (Contracts for Difference) este așteptată pentru finalul anului 2022. Ambele sunt importante pentru reducerea riscului investițional, dată fiind nevoia României de a recupera încrederea investitorilor după desele schimbări legislative din ultimul deceniu. Aceste două instrumente ar fi putut deja ajuta România în situația actuală a sectorul energetic, dacă ar fi fost deja în vigoare. PPA-urile ar fi permis ca o mai mare parte din energie să fie tranzacționată pe termen lung și nu pe PZU, unde volatilitatea atinge cote extrem de ridicate în aceste zile. Folosirea CfD-ului pentru capacități regenerabile ar fi eliminat nevoia de suprataxare, producătorii din acest sector plătind înapoi diferența dintre prețul de exercitare și prețul de vânzare a energiei.
Costuri excesive cu racordarea la rețea
Apoi, din punct de vedere tehnic, capacitatea rețelei de transport de a conecta și integra noi capacități regenerabile este limitată, iar viteza cu care Transelectrica dezvoltă noi proiecte nu permite ritmul necesar de dezvoltare pentru atingerea țintelor. Dincolo de limitările tehnice, costurile de racordare la rețea depășesc în anumite cazuri 10% din costul total de instalare a capacităților regenerabile.
Investiții în stocare și demand-side management
Piața de echilibrare este, în continuare, o barieră majoră pentru investitorii în regenerabile. Modificările aduse pentru conformarea la regulamentele UE nu au contribuit la o reducere a costurilor cu dezechilibrele, acestea rămânând la un nivel foarte ridicat comparativ cu alte piețe din Europa. Situația se datorează în special lipsei de concurență, iar deblocarea investițiilor în capacități de stocare și soluții de demand-side management ar ajuta la reducerea gradului de concentrare a pieței, precum și la îmbunătățirea adecvanței sistemului energetic.
Mecanism competitiv de selecție a proiectelor
Pe lângă capitalul privat ce poate fi atras de sectorul energiei regenerabile, România dispune de fonduri considerabile prin mecanismele europene de finanțare, dintre care peste 10 miliarde de euro numai prin Fondul de Modernizare. Cu toate acestea, întârzierile în implementarea unui mecanism național competitiv și transparent de selecție a proiectelor, împreună cu celelalte bariere menționate fac ca niciun proiect regenerabil de mari dimensiuni să fie astăzi aproape de punerea în funcțiune în România.
Este îmbucurătoare orientarea anumitor dezvoltatori din România către proiecte integrate, cu sisteme de stocare incluse, ce pot rezolva nu doar deficitul de capacitate de generare, ci într-o anumită măsură și provocările legate de adecvanță. Este necesar ca primul apel de proiecte al Fondului pentru Modernizare să permită și finanțarea unor proiecte integrate.