Companiile de energie susțin întreaga schemă de sprijin, ceea ce are un impact semnificativ asupra fluxului de numerar. ”Ca atare, ne confruntăm cu o lipsă acută de fonduri pentru a susține investițiile. Acesta este un semnal de alarmă pentru că, dacă investitori ca noi, cu 1,4 miliarde de euro investiți, nu vor mai putea investi, va fi extrem de dificil ca România să își atingă obiectivele asumate la nivel european în ceea ce privește energiile regenerabile”, susține Eric Stab, președinte & CEO al ENGIE România, într-un interviu exclusiv pentru Energynomics.ro.
Cum afectează războiul din Ucraina investițiile principalilor investitori străini și ce ar trebui să facă statul român pentru a permite o accelerare a investițiilor și pentru a ne asigura independența energetică față de livrările din Rusia?
Criza energetică cu care ne confruntăm astăzi este una europeană, România are însă șansa de a avea o expunere mai mică comparativ cu celelalte state, grație unei dependențe mai reduse față de gazul rusesc. Acest avantaj poate fi păstrat și chiar optimizat în contextul dezvoltării de noi surse regenerabile de producție de energie care să completeze activele deținute și operate în prezent de stat sau de investitori privați.
Astfel, criza pe care o traversăm în prezent, dincolo de implicațiile pe termen scurt, poate fi un catalizator pentru dezvoltarea investițiilor în energia regenerabilă. Generarea de investiții în acest context complex, caracterizat de multiple provocări, este un subiect pe cât de important, pe atât de dificil, întrucât într-un context de piață volatil trebuie asigurate stabilitatea și predictibilitatea cadrului legislativ și de reglementare a energiilor regenerabile.
Dezvoltarea energiei regenerabile, și am în vedere aici nu numai energia electrică regenerabilă, dar și dezvoltarea gazelor verzi, dincolo de avantajele de mediu, va atenua impactul creșterilor de preț asupra facturilor clienților întrucât va face producția de energie mai puțin dependentă de combustibilii fosili și va echilibra mai mult cererea de energie de pe piață. Pentru aceasta însă, industria are nevoie de scheme de sprijin și planuri de acțiune care să stimuleze investițiile în aceste surse regenerabile. De asemenea, sunt necesare dezvoltarea cadrului legislativ pentru producția și consumul de gaze verzi, precum și reglementări care să ușureze conectarea la rețelele de energie electrică, la un cost competitiv.
Pe de altă parte, condițiile minim necesare pentru orice investiție sunt existența fondurilor suficiente și a unui cadru legal predictibil. După cum se știe, companiile de energie susțin întreaga schemă de sprijin, ceea ce are un impact semnificativ asupra fluxului de numerar. Ca atare, ne confruntăm cu o lipsă acută de fonduri pentru a susține investițiile. Acesta este un semnal de alarmă pentru că, dacă investitori ca noi, cu 1,4 miliarde de euro investiți, nu vor mai putea investi, va fi extrem de dificil ca România să își atingă obiectivele asumate la nivel european în ceea ce privește energiile regenerabile si să își construiască capacitățile instalate de care are nevoie.
România trebuie să utilizeze subvențiile semnificative disponibile pentru tranziția energetică, prin intermediul programelor europene. Unii pași au fost deja făcuți, este necesară însă o mai mare vizibilitate și, uneori, transparență asupra alocărilor viitoare.
Care sunt cei mai importanți piloni din noua strategie de investiții a ENGIE? Ce investiții majore sunt avute în vedere?
O strategie de investiții trebuie să se bazeze pe un flux de numerar robust. Plecând de la această precondiție, la ENGIE Romania avem trei piloni centrali ai strategiei de investiții, pe care îi voi detalia imediat.
Punctul central al strategiei de investiții continuă să fie dezvoltarea capacităților de producție de energie regenerabilă, atât de necesare pentru realizarea tranziției energetice. ENGIE Romania deține, astăzi, 120 MW capacitate instalată în exploatare, eolian și solar, ceea ce ne plasează pe locul 6 în topul jucătorilor de pe piața locală. Ambiția noastră este de a continua să dezvoltăm această capacitate. De aceea, avem în lucru proiecte care însumează aproximativ 600 MW, în diferite stadii de analiză.
Un alt pilon important îl reprezintă extinderea și modernizarea rețelei de distribuție. De la privatizare, am extins rețeaua cu 7.500 km, echivalentul distanței București-New York, și ne dorim să continuăm să investim, cu condiția ca acestea să ne fie recunoscute. De asemenea, am intensificat ritmul de conectare a consumatorilor la rețeaua de gaze naturale, pentru a vă oferi un ordin de mărime, în 2021 am conectat 90.000 clienți noi la rețeaua noastră.
O a treia zonă de interes este implementarea de soluții descentralizate de producție de energie din surse regenerabile pentru clienți. Am observat o creștere a apetenței pentru acest tip de soluții determinată de două motive: unul de ordin pragmatic, fiind o soluție optimă pentru a atenua creșterile de preț pe care le cunoaște energia convențională și altul de a contribui la decarbonizare, un subiect din ce în ce mai prezent în toate domeniile. Un exemplu despre un astfel de demers de acompaniere a clienților este acordul încheiat cu Saint-Gobain pentru construirea celui mai mare parc fotovoltaic pe un si industrial din România, amplasat pe terenul fabricii de sticlă din Călărași. Cantitatea de energie verde estimată a fi produsă va reprezenta aproximativ 20% din necesarul de energie electrică al fabricii și evitarea a peste 2.400 de tone de CO2 pe an.
De asemenea, un alt patrulea punct de interes este dezvoltarea gazelor regenerabile, în sinergii cu infrastructura noastră de gaze naturale, aici însă suntem într-o etapă preliminară de evaluare a oportunităților.
Care sunt noile terminale de gaze LNG și noile conducte care pot ajuta România si Republica Moldova să depășească această criză?
Diversificarea surselor de aprovizionare a fost preocuparea noastră constantă și am pledat tot timpul pentru dezvoltarea de instrumente care să asigure o lichiditate a pieței en-gros care să asigure prețuri competitive, dar și siguranța energetică din zonă.
Gazul natural lichefiat reprezintă o soluție pentru această diversificare și pot să vă dau exemplul Franței, unde o mare parte din nevoia de consum este asigurată de LNG. Revenind la țara noastră și la oportunitățile de import de LNG, pentru moment, Grecia rămâne singura opțiune, fiind țara europeană cea mai apropiată, cu noi proiecte de terminale de LNG, cel de la Revithoussa fiind deja operațional și asigurând importurile de gaze din țări precum SUA, Egipt, Algeria, și cu un interconector Grecia-Bulgaria operațional.
Ne bucură faptul că și autoritățile române au luat în considerare, în cadrul planului de dezvoltare a sistemului național de transport gaze naturale pentru perioada 2020-2029, construcția unui terminal pentru gazul natural lichefiat la malul Mării Negre, care va fi conectat cu rețelele de transport din zona Isaccea-Negru Vodă.
Ce trebuie să facă România pentru a atrage cât mai multe fonduri europene? Este România pregătită – și în ce măsură sunt firmele românești pregătite pentru a face față noului val de investiții în digitalizare și regenerabile?
Avem oportunitatea de a construi, din fonduri europene, capacitățile de producție din energii regenerabile care sunt, în actualul context, indispensabile pentru realizarea tranziției energetice și pentru îndeplinirea obiectivelor asumate pentru România prin Green Deal. Astfel, planurile pentru aceste capacități ar trebui stabilite printr-o analiză detaliată a felului în care ne dorim să arate sectorul energetic românesc în viitor și a resurselor de care România dispune și pe care le poate valorifica.
Până la finalizarea acestor noi capacități de producție, vedem că Uniunea Europeană consideră gazul natural combustibilul de tranziție al tranziției energetice. La rândul său, însă, acest combustibil va trebui să se decarbonizeze. Și în acest scop există fonduri europene disponibile, mă refer la Fondul de Modernizare, unde avem alocată o sumă importantă și putem avea o linie dedicată pentru dezvoltarea hidrogenului verde sau albastru și a biometanului. Pentru realizarea tuturor acestor proiecte ambițioase, este nevoie ca România să se aplece, în următoarea perioadă, asupra cadrului legislativ.
Toate aceste noi proiecte presupun tehnologii de ultimă generație, care sunt destul de avansate în alte țări. În Franța, de exemplu, biometanul este o soluție îmbrățișată rapid de tot mai mulți agricultori care valorifică deșeurile organice pentru a produce gaz. Sperăm că această soluție să fie adoptată cât mai curând și la noi, și chiar dacă astăzi firmelor românești le sunt poate mai puțin familiare aceste soluții, am încrederea că ele vor fi adoptate treptat. În ceea ce privește alte soluții cum este producția de hidrogen verde, cred că suntem la început de drum și va fi necesar un timp până când va fi dezvoltată pe scara largă, inclusiv cu finanțare europeană. Capacitatea de a genera proiecte eligibile vizavi de prioritățile anunțate de aceste instrumente de finanțare europeană este una din marile provocări ale industriei energetice în perioada următoare.
Care este mixul optim pe care România trebuie să-l susțină în perioada următoare și pe termen mediu, având în vedere și consecințele conflictului din Ucraina asupra piețelor?
Felul în care a evoluat situația pe piețele mondiale de energie, coroborat cu faptul că schimbările climatice și-au făcut simțită prezența în acest an mai mult ca niciodată, ne conduce la o singură concluzie: viitorul energiei trebuie să fie verde. Dezvoltarea energiei regenerabile este prin urmare răspunsul la această criză, iar România are un potențial foarte bun atât hidro, cât și eolian și solar pentru ca industria regenerabilelor să cunoască un avânt. Pe de altă parte, sunt convins că gazele naturale vor rămâne o sursă importantă în mixul energetic al României până în 2030 și dincolo de această dată. Și afirm acest lucru pentru că nu există momentan o altă sursă de energie la fel de curată și rapid implementabilă care să îl înlocuiască. Mă refer aici la faptul că gazele naturale înlocuiesc huila și lignitul, asigurând în același timp flexibilitatea necesară sistemului de energie electrică pentru a compensa fluctuațiile producției de energie regenerabilă sau pe cele ale cererii de energie a consumatorilor finali, în special în sezonul rece. Este o energie simplu de transportat și de înmagazinat, iar infrastructura de transport și distribuție a gazului natural poate fi utilizată și adaptată și în viitor pentru a integra gazele verzi (biogaz, biometan, hidrogen), generând economii importante pentru autorități și consumatori în raport cu investițiile care ar trebui făcute în tehnologii alternative.
Ritmul în care aceste tehnologii vor fi adoptate va depinde, în mare măsură, de politicile care vor fi implementate. Este nevoie de o cooperare între companii, între operatorii de transport din domeniul energiei electrice și al gazelor naturale, este nevoie de Ministerul Energiei și de autoritatea de reglementare. Prin urmare, trebuie să avem o înțelegere comună a ceea ce înseamnă cadrul de reglementare, și aici mă refer, în special, la normele tehnice privind dezvoltarea și integrarea hidrogenului, fie că vorbim de amestec (blending) de hidrogen și gaz natural, fie că vorbim de rețele dedicate.
Din aceste considerente, reafirm și cu această ocazie, că gazul natural este energia de tranziție a tranziției energetice și că, alături de energia regenerabilă, va realiza mixul energetic decarbonat al viitorului.
_____________________________________________
Interviul a apărut inițial în numărul din octombrie 2022 al Energynomics Magazine.
Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.
