Europa se află în prezent în prima etapă a dezvoltării energiei fotovoltaice. Trecerea la etapele următoare, 2.0 și 3.0, va necesita un nou Acord Verde inteligent, care să evite evoluțiile de tip ”explozie și cădere” din trecut și să sprijine investițiile private pentru a atinge țintele energetice naționale urmărite, scrie Stefan Degener, director First Solar pentru Dezvoltarea Afacerilor pentru Europa și Africa și membru al Consiliului de Administrație al Solar Power Europe, pentru Euractiv.com.

Pe măsură ce corul de susținători ai creșterii țintelor privind energia din surse regenerabile din Europa a avansat în cursul anului 2017, rămâne de văzut dacă anul 2018 va fi unul în care Uniunea Europeană va face pasul către atingerea obiectivului recomandat, de 35% din energie provenită din surse regenerabile, până în 2030.

Majorarea angajamentului actual de 27% pare singura cale fezabilă de realizare a obligațiilor de reducere a emisiilor de dioxid de carbon în regiune până în 2030 și o revizuire ascendentă cu 8% nu este deloc improbabil de realizat.

Cu toate acestea, există preocupări cu privire la așa-numitul „decalaj de ambiție” – o referire la acele state membre ale căror programe naționale privind energia regenerabilă pur și simplu nu contribuie în mod suficient la obiectivul UE pentru 2030 – și „decalajul de livrare” care se referă la neajunsurile contribuțiilor naționale.

Este din ce în ce mai evident că Europa are nevoie de un nou Acord verde inteligent; unul care evită greșelile de alocare și evoluțiile „boom-and-bust” ale trecutului și valorifică potențialul investițiilor private pentru a atinge obiective energetice durabile, în același timp determinând evoluția sistemelor de generare a energiei electrice și designul fiabil al piețelor și reglementările în care acționează.

Ce ar include un astfel de Acord?

Aceasta ar recunoaște faptul că cheia pentru atingerea obiectivului de 35% stabilit pentru 2030 este o inițiativă care se află deja pe agenda legislativă a UE: proiectarea pieței de energie electrică. Revizuirea regulilor comune pentru piața internă a energiei electrice face diferența pentru integrarea rețelei transfrontaliere, permițând, în același timp, efectuarea investițiilor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor Europei, în temeiul Acordului de la Paris.

Un efect probabil al modernizării cadrului piețelor de energie electrică este acela că ar permite statelor membre să utilizeze puterea investițiilor private pentru a absorbi o cantitate semnificativă din cheltuielile necesare pentru a accelera creșterea portofoliului de energie din regiune.

Acest potențial neexploatat a atins masa critică – după cum reiese din răspunsul corporativ la inițiativa RE100, French Business Climate Pledge (angajamentul francez privind climatul de afaceri) și alte inițiative – și marile corporații așteaptă mecanismele potrivite care le vor permite să promoveze propriile ținte pentru energii regenerabile. Acest lucru oferă legislativului un scenariu de câștig-câștig, care abordează în mod direct diferențele între estimări și realizări, când vine vorba de livrare.

O înțelegere verde inteligentă trebuie să se concentreze asupra viitorului, definind o cale clară și accelerată către ceea ce numim Solar Energy 3.0.

Explicată în contextul solar fotovoltaic, Europa se află în prima etapă, 1.0, cu contracte axate doar pe energie, provocări în ceea ce privește încărcarea și capacitatea de generare a energiei solare, penetrarea limitată la 15-20% din capacitatea totală de producție și dezbateri permanente despre dispecerizare.

Următoarea etapă, 2.0, utilizează sisteme avansate de control al instalațiilor pentru a gestiona strategic producția unei centrale solare, pentru a crea rezerve de filare și alte servicii de rețea auxiliare. Pe măsură ce piețele se dezvoltă spre contracte de energie și capacitate, solarul poate oferi servicii de fiabilitate a rețelei și flexibilitate pe care operatorii de rețea o prețuiesc, permițând în același timp o penetrare de aproximativ 40%.

Faza 3.0 furnizează energie solară complet dispecerizabilă, utilizând tehnici de stocare a energiei și mutări de consum în timp, pentru a contribui la creșterea capacității de generare. Cu potențialul de penetrare de până la 80%, aceasta se plasează la egalitate cu generarea termică, reprezentând pentru UE un răspuns substanțial la ambițiile climatice pe termen lung.

În plus, pentru a beneficia cu adevărat de economiile de energie solară la scală largă, în același timp conducând progresul spre Solar 3.0, Europa trebuie să își regândească și abordarea proiectelor la scală utilă. Limitările actuale sunt autodistructive.

În cele din urmă, un Acord Verde axat pe viitor va recunoaște, de asemenea, necesitatea ca Europa – în conformitate cu obiectivele sale în domeniul economiei bazate pe cunoaștere – să-și impună punctele forte și să se concentreze asupra inovării în lanțul valoric de retail, decât să-și exercite eforturile în încercarea de a revigora sau proteja aspirațiile industriale.