###author###
Militanții ecologiști contestă în mod special energia bazată pe cărbune, care a înlocuit energia nucleară în clasamentul celor mai detestate energii neecologice. ”Lumea trebuie să întoarcă spatele combustibililor fosili care aparțin trecutului, precum cărbunele, care au format climatul prezentului și să îl înlocuiască cu surse curate, regenerabile în viitor”, spune organizația Christian Aid, citată de Reuters.
„Dacă dorim să evităm schimbări climatice majore trebuie să lăsăm rezervele de cărbune în pământ”.
În același timp, Christian Aid consideră ”subversivă” organizarea reuniunii producătorilor de cărbune în Polonia în același timp cu Summitul pe probleme climatice al Națiunilor Unite.
Războiul cărbunelui
Guvernele economiilor dezvoltate consideră că trebuie să se renunțe la cărbune, dacă se intenționează atingerea unei ținte de reducere a nivelul încălzirii globale cu două grade Celsius până în 2050.
În septembrie, Agenția Americană pentru Protecția Mediului a emis o nouă propunere legislativă care permite fabricilor noi bazate pe cărbune să emită maximum 499 de kilograme de dioxid de carbon (CO2) pe megawatt oră (MWh).
Însă până şi cea mai „verde” unitate de producţie emite 771 kilograme pe MWh, iar noua legislaţie ar urma să interzică fabricile noi care nu utilizează sistemele destul de costisitioare de capturare şi depozitare a carbonului (CCS).
La sfârşitul lunii octombrie, Trezoreria americană a refăcut ghidajul de finanţare pentru Banca Mondială şi alte instituţii financiare internaţionale, insistând asupra limitării finanţării extrene a fabricilor noi bazate pe cărbune.
În vreme ce susţinătorii cărbunelui acuză administraţia Obama de a fi pornit un adevărat „război împotriva cărbunelui”, în ţările cu economii în creştere precum China consumul acestei resurse este în creştere. China va construi noi unităţi de producţie de circa 600 de GW până în 2030, conform Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA).
Cărbunele a generat jumătate din creşterea surselor primare de energie utilizate în decada încheiată în 2012, conform IEA.
IEA pare să sprijine utilizarea gazelor naturale în defavoarea cărbunelui, cosiderat un poluator major şi principală sursă de carbon.
Un combustibil inferior
Problema cărbunelui rezidă însăşi componenţa sa chimică. Gazele naturale sunt formate majoritar din metan (CH4), care conţine patru atomi de hidrogen la fiecare atom de carbon. Când hidrogenul este oxidat în timpul combustiei, produce vapori de apă inofensivi. Doar atomii de carbon se transformă în gaze cu efect de seră (CO2).
„Din mai multe motive, gazele naturale sunt un combustibil premium”, spune Harold Schobert, profesor emerit al Pennsylvania State University, în cadrul studiului recent „Chimia Combustibililor Fosili şi a Biocombustibililor”, citat de Reuters.
„La o cantitate egală, combustia de gaze naturale eliberează mai multă energie decât orice altă formă de hidrocarburi. Produce şi mai puţin CO2 pe unitate şi nu lasă reziduuri întrucât nu conţine resturi anorganice”, explică Schobert.
Spre deosebire de gaze, conţinutul de carbon al cărbunelui variază între 65% în cazul lignitului şi 91% în cazul antracitului. În mod evident, cărbunele produce mai mult carbon la ardere şi conţine şi alte forme de impurităţi care produc cenuşă şi alţi poluatori.
Structura moleculară a cărbunelui oscilează în jurul a 0,75 atomi de hidrogen la unul de carbon, faţă de 4 la 1 în cazul gazelor naturale.
În plus, gazele naturale au o valoare calorică de 56 de milioane de jouli pe kg, comparativ cu 46 de milioane pentru produsele petroliere şi 37 de milioane pentru cărbune. Unii cărbuni oferă doar 28-32 milioane de jouli per kg.
Avantajul resursei
Rezervele de cărbune ating peste 1.000 de miliarde de tone, aproape la fel de mult ca şi gazul natursal, în termeni echivalenţi ai energiei produse şi cu aproape 50% mai mult decât petrolul.
Producătorii de energie preferă cărbunele pentru că este abundent, cu o vastă distribuţie geografică, ieftin şi uşor de depozitat. Este folosit tot mai mult în ţări unde consumul de electricitate creşte, precum China, India sau Asia de sud-est.
O posibilă renunţare la cărbune ar duce la suprasolicitarea rezervelor de gaze naturale, urmată de o scumpire a acestora pe termen lung.
Sub semnul poluării
Înlocuirea centralelor bazate pe cărbune cu unele de ultimă generaţie ar putea rezolva parte a problemei, reducând cu 30% emisiile. Apoi, utilizarea de sisteme CCS, neatractive din punct de vedere al costurilor, ar putea deasemenea reduce din noxe.
Dacă toată lumea ar folosi cele mai noi uzine, s-ar fi putut renunţa la emisii de 60 de miliarde de tone de CO2, conform Coal Industry Advisory Board.
Pentru ecologişti, însă, nu ar fi suficient: fie nu se mai utilizează cărbue deloc, fie sunt folosite sisteme CCS pentru a capta toate noxele.
Drept urmare, viitorul pare nesigur pentru industrie, pe termen lung.
În 2011 s-au consumat pe plan modial 5,5 miliarde de tone de cărbune. Până în 2035, consumul va creşte la 7,8 miliarde de tone conform politicilor curente şi la doar 6,3 miliarde dacă guvernele vor lua unele măsuri simple de combatere a schimbărilor climatice. Măsuri mai drastice, luate pentru a limita încălzirea globală la doar 2 grade Celsius, ar limita poroducţia de cărbuni la 3,6 miliarde de tone anual, conform IEA.
În consecinţă, perspectivele cărbunelui rămân incerte pe termen lung şi dependente de măsurile guvernamentale, conchid analiştii Reuters.