Exporturile de petrol și produse derivate din petrol, gaze naturale și cărbune ale SUA s-au dublat în ultimii trei ani, ajungând la 110,2 miliarde de dolari. După ce timp de aproape patru decenii SUA nu au avut o strategie energetică federală veritabilă, bazându-se în principal pe pe politicile și măsurile luate la nivelul fiecărui stat, ţara a devenit exportator net de energie în 2011 pentru prima dată după 20 de ani, pe fondul creșterii producției interne de petrol, gaze și cărbune și scăderii prețurilor pentru aceste materii prime și rafinate la nivel mondial.

Financial Times estimează că valoarea exporturilor de hidrocarburi şi cărbune a crescut la 110,2 miliarde de dolari în perioada 1 iulie 2012 – 30 iunie 2013, faţă de 51,5 miliarde de dolari în anul fiscal încheiat în iunie 2010. Datele oficiale disponibile arată că marile economii ale lumii dar și o serie de state cu sisteme sociale și economice fragile încă preferă centralele pe cărbune ca back-up și ca resursă principală pentru producția de electricitate.

Beneficiind de acest trend, și de faptul că în Europa cărbunele traversează din nou o epocă de aur, SUA rămân al doilea mare producător de cărbune la nivel mondial. Financial Times notează că exporturile de petrol şi gaze au urcat cu 68,3% în perioada amintită, făcând din energie sectorul cu cea mai mare creștere din economia americană pe componenta exporturilor, care per total au înregistrat o creștere de 32,7% în ultimii trei ani. Dacă în ianuarie 2010 exporturile nord-americane se ridicau la 143 miliarde de dolari pe lună, în iunie 2013 acestea au atins nivelul de 191 miliarde de dolari pe lună, dintre care 134 de miliarde de dolari au fost obținuti în urma exportului de bunuri.

Revigorarea exporturilor de materii prime dar și de produse rafinate reprezintă o reorientare a politicii și economiei americane dinspre servicii spre producție. Așa se explică lansarea de către Barack Obama la începutul anului 2010 a obiectivului de dublare a exporturilor SUA în următorii cinci ani începând de la acea dată, un obiectiv care vizează industria prelucrătoare și care dorește a stopa delocalizarea industriilor și locurilor de muncă americane pe alte meridiane.

Creșterile producţiei și exporturilor americane fac din China principalul importator mondial de țiței

Financial Times a anunțat în acest an o altă mare turnură privind structura sistemului economic global. Pe fondul creșterii continue a producției și exporturilor, necesarul pe care SUA trebuie să-l importe pentru a-și asigura consumul de combustibil scade. Producţia de petrol a SUA a cres¬cut anul trecut cu peste 800.000 de barili pe zi, cel mai puternic avans din ultimii 150 de ani. În acest context, conform datelor disponibile până la finalul anului 2012, China ar fi devenit cel mai mare importator mondial de țiței, depășind pentru prima dată SUA. Schimbarea de poziție dintre cele două state nu a fost una provizorie, ea fiind confirmată și la jumătatea lui 2013.

Conform autorităților vamale de la Beijing, importurile nete de țiței și produse pe bază de petrol ale Chinei au urcat la 6,12 milioane de barili pe zi în luna decembrie a anului 2012, iar anul 2013 a debutat cu o creștere a importurilor de pănă la 6,3 milioane de barili pe zi. Cu toate acestea, SUA rămân cel mai mare importator net. CIA World FactBook arată că SUA importa în 2012 în medie mai mult de 10 milioane de barili pe zi, aproape de două ori mai mult față de media importurilor Chinei, de 5,72 milioane de barili pe zi. Dar în timp ce importurile chinezești cresc sigur de la an la an, importurile SUA se află deja la minimul ultimelor două decenii.