Expunerile băncilor pe sistemul energetic au crescut în câteva valuri, dictate de majorarea prețurilor energiei, coroborat cu schemele de compensare impuse de stat. Riscul sectorial a crescut la niveluri fără precedent și, în pofida apetitului băncilor de a finanța sectorul, au apărut limitări dictate de risc, la nivel de țară sau de grup de companii, susține Oana Mogoi, Sector Head, Energy, ING Bank Romania, în cadrul unui interviu exclusiv acordat Energynomics. ”Înrăutățirea semnificativă a situațiilor financiare, atât ale furnizorilor prin faptul că, inițial, costurile cu achiziția de energie nu au fost recunoscute în totalitate în rambursarea subvențiilor acordate, cât și ale distribuitorilor, prin nerecunoașterea în tarife a întregului cost cu consumul rețelelor, pot avea ca efect înrăutățirea ratingului de credit și restrângerea accesului la finanțare”, afirmă Oana Mogoi. ”Întoarcerea temporară la prețurile reglementate pe tot lanțul ar putea fi o soluție în aceste momente de criză, însă cadrul legislativ trebuie să fie clar și asumat de către autorități.”
Cum a evoluat expunerea băncilor pe clienții din energie pe parcursul ultimului an și care sunt perspectivele pe termen scurt și mediu, mai ales în cazul furnizorilor energetici, care au creditat sistemul de plafonare și compensare?
Expunerea băncilor a început să crească încă din a doua parte a anului trecut, când prețurile la energie au intrat abrupt pe un trend crescător, ceea ce a majorat în primul rând nevoia de capital de lucru, dar și de facilități mai mari pentru emiterea de instrumente de plată care securizează în mod tradițional tranzacțiile din piața de energie. Situația s-a accentuat pe fondul politicii Rusiei față de aprovizionarea Europei cu gaz, iar în pragul iernii trecute prețurile au explodat din cauza potențialelor constrângeri în ceea ce privește acoperirea cererii în sezonul rece. În mod evident, expunerile băncilor au evoluat o dată cu creșterea prețurilor.
Un al doilea motiv important a fost instituirea de către statul român a schemei de sprijin pentru consumatorii de energie, prin ordonanța 118/2021, care prevedea măsuri de compensare și plafonare a prețurilor. Termenele de plată din ordonanță de urgență au rezultat imediat într-o nouă nevoie de capital de lucru pentru furnizorii de energie, însă aceste termene nu s-au respectat din varii motive. Printre acestea, se numără imposibilitatea furnizorilor de a factura clienții din cauza lipsei normelor de aplicare a ordonanței și a nevoii de a-și ajusta sistemele de facturare astfel încât să reflecte schema de subvenționare, întârzieri la nivelul organismelor de reglementare în energie în a crea un sistem pentru o evidență și o analiză corespunzătoare a documentelor necesare pentru aprobarea rambursării subvențiilor… Toate acestea au rezultat într-un val de solicitări de finanțare din partea furnizorilor de energie care au însemnat creșteri ale expunerilor bancare de ordinul miliardelor de lei. Iar în plină criză energetică, a izbucnit conflictul din Ucraina care a generat o nouă creștere a prețurilor, accentuată de valul de sancțiuni impuse Rusiei.
Pentru a proteja în continuare economia împotriva inflației generate de creșterea prețurilor la energie, statul român a prelungit schemă de subvenționare de la 5 luni inițial (1 noiembrie 2021 – 31 martie), pe încă un an, incluzând în același timp și alte categorii de beneficiari. Coroborat cu întârzierile în rambursarea furnizorilor, acest lucru a majorat mai departe nevoia de finanțare, care a atins maximul în această vară, sumele trecând în teritoriul a zeci de miliarde de lei.
Pe lângă partea de furnizare, și distribuitorii au resimțit nevoi acute de finanțare din cauza pierderilor induse prin nerecunoașterea în tarife a costurilor majorate cu consumul propriu tehnologic, cel puțin 5-6 miliarde de lei venind și din această zonă.
Băncile au avut și au în continuare apetit de a finanța companiile de utilități, însă trebuie să înțelegem că există limitări în ceea ce privește expunerile maximale pe țară, pe sectorul de energie, pe schemă de subvenționare în sine – care presupune un risc legislativ ridicat, pe grup de companii… Este cunoscut faptul că în întreagă Europa companiile de utilități au accesat finanțări la un nivel fără precedent, ceea ce înseamnă că expunerile bancare pe grupuri de companii se apropie de maximul setat la nivelul centralizat al fiecărei bănci. În plus, înrăutățirea semnificativă a situațiilor financiare, atât ale furnizorilor prin faptul că, inițial, costurile cu achiziția de energie nu au fost recunoscute în totalitate în rambursarea subvențiilor acordate, cât și ale distribuitorilor, prin nerecunoașterea în tarife a întregului cost cu consumul rețelelor, pot avea că efect înrăutățirea ratingului de credit și restrângerea accesului la finanțare.
De asemenea, volatilitatea și instabilitatea cadrului legislativ dau semnale negative în ceea ce privește recuperarea sumelor datorate companiilor de utilități. Vorbim despre recuperarea costurilor cu consumul propriu tehnologic prin tarife care ar trebui să se desfășoare pe o perioada de 5 ani, sau de recuperarea subvențiilor care devine îndoielnică prin introducerea pragului de 1.300 lei/MWh prin ordonanța 119/2022, care contravine reglementării europene 2022/1854 din 6 octombrie 2022, prin care fiecare stat este obligat să compenseze furnizorii de energie în cazul în care au fost impuse măsuri de furnizare a energiei sub costul de achiziție a acesteia. În plus, în cazul în care prețul pieței este mai mare decât acest prag, marjele reglementate aplicabile furnizorilor nu se mai pot atinge, deci avem de-a face cu prevederi legislative care sunt în conflict.
În consecință, perspectivele atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu, sunt caracterizate de incertitudini, ceea ce face problematic accesul la finanțare, mai ales prin prisma expunerilor deja asumate, care au atins un nivel semnificativ. Este adevărat că până la sfârșitul acestui an, majoritatea cantităților necesare de energie au fost deja contractate, prețul mediu fiind sub pragul de 1.300 lei/MWh, însă pentru 2023 lucrurile sunt foarte neclare. Întoarcerea temporară la prețurile reglementate pe tot lanțul, respectiv de la producătorii de energie până la furnizori/distribuitori și consumatorii finali ar putea fi o soluție în aceste momente de criză. Însă cadrul legislativ trebuie să fie clar și asumat de către autorități, iar impactul în situațiile financiare ale companiilor de utilități trebuie să fie unul pozitiv, astfel încât acestea să se poată finanța în continuare.
Cum a evoluat finanțarea în cazul proiectelor energetice, în ultima perioadă? Care este tendința, mai ales în regenerabile? Ce fel de proiecte sunt cel mai des finanțate?
În ultimul an, finanțările din sectorul de energie au fost direcționate în principal către companiile de utilități din motivele explicate mai sus și, în general, toate eforturile au fost și sunt îndreptate către rezolvarea problemelor punctuale legate de lichiditatea pe termen scurt.
Este adevărat că energia regenerabilă își ia avânt din nou, însă incertitudinile din piață și imposibilitatea de a face previziuni au ca rezultat în cele mai multe cazuri amânarea deciziei de a investi. În plus, situația delicată a furnizorilor de energie care sunt partenerii tradiționali în contractele de tip PPA face aproape imposibilă asumarea de angajamente ferme pe termen lung. Iar în lipsa acestor PPA-uri, accesul la finanțare devine problematic. Iar întârzierea aprobării schemei de sprijin bazate pe contractele de diferență dă un semnal negativ cu privire la dezvoltarea de noi capacități de producție de energie electrică din surse regenerabile. Semnale pozitive vin însă din zona de fonduri nerambursabile, care au ca scop, printre altele, și dezvoltarea rețelelor pentru a crește capacitatea de a conecta noi parcuri eoliene și fotovoltaice.
De asemenea, există fonduri pentru măsuri de eficiență energetică, prin implementarea de proiecte menite să scadă consumul de energie primară, cum ar fi instalarea de panouri fotovoltaice pe acoperișul clădirilor, fie că vorbim de consumatorii industriali sau de cei casnici, iar ritmul de instalare este unul rapid.
Care a fost traiectoria dobânzilor pentru împrumuturile corporate, în special finanțări pentru investiții dar și capital de lucru și la ce ne putem aștepta în 2023?
Dobânzile la creditele pentru societăți nefinanciare au cunoscut un minim în luna august 2021, când au atins 3.92% și au intrat pe un trend vizibil ascendent începând cu luna octombrie 2021, atunci când Banca Națională a dat startul actualului ciclu de creștere a dobânzii cheie. Dobânzile medii pentru creditele companiilor au crescut treptat, atingând 9.82% în septembrie 2022.
Este important de menționat că modificările succesive de dobândă ale BNR au fost însoțite de un control tot mai ferm al lichidității din piață monetară, ceea ce a făcut ca dobânzile la depozitele companiilor să crească într-un ritm chiar mai accelerat decât cele pentru credite.
În ceea ce privește structura acestor credite, datele Băncii Naționale oferă informații numai cu privire la împărțirea pe maturități și nu pe destinații. Cu o oarecare doză de aproximație, putem presupune totuși că creditele cu o maturitate mai mică de un an au fost în principal legate de capitalul de lucru, cele cu durata peste 5 ani – de investiții, iar cele între 1 și 5 ani fiind probabil un mix între cele două. Din acest punct de vedere evoluția dobânzilor a fost relativ omogenă, cu diferențe relativ mici între diversele categorii. De exemplu, din august 2021 (când dobânda la credite a atins un minim) și până în septembrie 2022, diferența medie dintre creditele cu maturitatea sub 1 an și cele cu maturitate peste 5 ani a fost de numai 0,17 p p.
Pentru 2023, economiștii ING anticipează o cvasi-stagnare a dobânzilor în prima parte a anului și chiar o ușoară revenire pe un trend descendent începând cu trimestrul al doilea. Astfel, după ce Robor la 3 luni a atins un maxim în jurul lui 8,.20%, anticipăm o scădere graduală a acestuia înspre 7,40-7,50% până la finalul lui 2023. Acest lucru ar trebui să se întâmple pe fondul opririi ciclului de creștere a dobânzii cheie din partea BNR (în prezent nu mai vedem creșteri din partea BNR în 2023) dar și a unei graduale îmbunătățiri a lichidității în piață monetară.
Cum stăm la capitolul PPA încheiate și când vom vedea un volum mai mare de astfel de contracte în piață?
PPA-urile înseamnă asumarea de angajamente ferme pe termen lung și, ideal, fixarea prețului energiei. Însă, în situații de criză, când volatilitatea prețurilor este foarte mare și predictibilitatea redusă, sarcina încheierii unor de astfel de contracte devine foarte dificilă. În consecință, un volum mare de PPA-uri presupune în primul rând stabilizare pieței și creșterea gradului de încredere.
Instrumentele de cofinanțare ING pentru proiecte cu fonduri europene
Pentru proiectele de investiții finanțate din Fonduri Europene, oferim mai multe tipuri de soluții de finanțare dedicate susținerii implementării cu succes a acestora:
- Credit punte, pentru finanțarea cheltuielilor eligibile nerambursabile aferente proiectelor de investiții și care asigura necesarul de finanțare până la momentul decontării sumelor provenite din Fondurile Europene;
- Credit pentru finanțarea contribuției proprii a beneficiarului, atât la cheltuielile eligibile (cofinanțarea), cât și la cheltuielile neeligibile;
- Scrisoare de garanție bancară pentru avans, pentru valoarea avansului solicitat de beneficiar în cadrul proiectului de investiții;
- Scrisoare de garanție bancară pentru participarea la licitații;
- Credit pentru TVA, pentru finanțarea valorii TVA aferentă proiectului de investiții.
Complementar soluțiilor de finanțare speciale, eliberăm pentru clienții noștri scrisori de confort, necesare la depunerea proiectului spre aprobare de către Autoritatea de Management sau pentru semnarea contractului de finanțare nerambursabilă. Scrisoarea de confort urmărește analiză eligibilității clientului din perspectiva capacității financiare de a susține proiectul propus.
_____________________________________________
Interviul a apărut inițial în numărul din decembrie 2022 al Energynomics Magazine.
Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.
