Piețele din întreaga lume trebuie să își modernizeze și să își extindă infrastructura pentru a susține o tranziție globală lină către energia regenerabilă, susține Mihai Drăghici, Director, Consultanță, EY România.
Amplasamentele ideale pentru activele generatoare de energie regenerabilă tind să fie diferite de cele ale unităților existente, care folosesc combustibili pentru generarea energiei, potențialul cel mai mare fiind adeseori concentrat în locuri aflate departe de rețeaua energetică, de exemplu în regiunile de coastă sau în zonele rurale. Recurgerea la producția de energie din surse regenerabile și viitoarea extindere a rețelelor trebuie să țină cont și de condițiile meteorologice locale și de tehnologiile și sursele de energie emergente cum este hidrogenul verde.
”Așadar, ar putea fi necesară o creștere de 50% a investițiilor în rețele la nivel global, în următorul deceniu, pentru atingerea obiectivelor de sustenabilitate pe termen lung, potrivit Agenției Internaționale a Energiei. Vor fi cruciale investițiile în cei aproape 7 milioane de kilometri de linii de transport din întreaga lume pentru a susține transportul continuu al cantităților tot mai mari de energie regenerabilă și pentru a gestiona volatilitatea cererii și ofertei”, susține Mihai Drăghici.
Rolul investițiilor în rețele, în tranziția energetică globală
Având în vedere dimensiunea extinderii necesare a rețelelor din întreaga lume, va fi de o importanță capitală ca autoritățile de reglementare să revizuiască politicile de autorizare, reglementare și finanțare, astfel încât sistemele de rețele perimate să nu devină un obstacol major în cursa către net zero.
”România, ca stat membru al UE, are acces la o mare varietate de oportunități pentru a-și îndeplini obiectivele de sustenabilitate, inclusiv un sprijin financiar semnificativ, atât pentru dezvoltarea infrastructurii, cât și pentru producția de energie regenerabilă. Având în vedere contextul complicat de pe piața națională și cea regională (pericolul la adresa securității energetice, dezechilibrul dintre cerere și ofertă și reintroducerea combustibililor fosili din cauza creșterii prețurilor), sunt necesare o evaluare riguroasă a capacităților și un sprijin considerabil pentru sectorul energetic și infrastructura aferentă pentru a combate în mod corespunzător schimbările climatice și a realiza tranziția către energie durabilă, curată”, spune Drăghici.
Un singur exemplu din seria de măsuri de care poate beneficia România este reprezentat de Rețelele transeuropene de energie, o politică ce vizează, printre altele, sporirea instalării de rețele inteligente care să ajute la integrarea energiei regenerabile și să permită consumatorilor să își ajusteze mai bine consumul de energie, în același timp contribuind în mod inerent la atingerea obiectivelor UE de reducere a emisiilor. Acest cadru își propune, de asemenea, să integreze regiunile izolate, care nu au acces la piețele energetice europene.
Totodată, prin Planul Național de Redresare și Reziliență se intenționează sprijinirea proiectelor de investiții care vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv dezvoltarea unei infrastructuri de distribuție a gazelor regenerabile (prin utilizarea de gaze naturale în combinație cu hidrogen verde), precum și capacități de producție a hidrogenului verde și construirea unei rețele de distribuție a gazelor care să permită transportul de hidrogen verde. Finanțarea necesară pentru un astfel de proiect este estimată la 515 milioane de euro.
”În timp ce unele proiecte sunt mai ambițioase decât altele, multiplele mecanisme de finanțare ale UE, la care are acces România, vor dezvălui numeroase oportunități pentru țara noastră în ceea ce privește infrastructura și producția de energie regenerabilă, iar actorii de pe piață, privați și publici, sunt foarte interesați să facă acest pas. Rămâne de văzut ce proporție din investițiile locale va fi direcționată către investițiile în rețea”.