Cu peste 80 de membri din întreaga lume, Asociația Internațională a Producătorilor de Petrol și Gaze – IOGP – reprezintă majoritatea companiilor de petrol și gaze private și de stat cotate la bursă la nivel mondial, majoritatea asociațiilor industriale și a companiilor majore de servicii Upstream. Când ne-am întâlnit în Bruxelles, în urmă cu câteva săptămâni, domnul Francois-Regis Mouton, – director de afaceri europene al IOGP, a vorbit despre dependența în creștere a Europei de importurile de petrol și gaze. În același timp, a menționat că Europa se află încă în punctul explorărilor, obținând cele mai bune rezultate în domeniul E&P la nivel global! În acest context, România ar putea deveni exportator net, în baza potențialului de gaze de peste 200 bcm din Marea Neagră, cu condiția ca țara să asigure cadrul legal în acest sens și stabilitate pentru FID următoare – incluzând interconectivitatea, liberalizarea pieței și impozitarea stabilă.

Stimate domnule Francois-Regis Mouton, în prezent România parcurge un proces complex și dureros de upgradare a cadrelor fiscale și de reglementare pentru a încuraja noi investiții, în special în segmentul offshore, dar și pentru a respecta o piață europeană a gazelor mult mai interconectată. Care sunt perspectivele Românei din punctul de vedere al producției de petrol și gaze comparativ cu alte regiuni din Europa?

În timp ce producția de petrol și gaze din UE cunoaște un mic declin, România are oportunitatea de a inversa acest trend, de a deveni unul dintre cei mai mari producători de petrol și gaze din Europa. Știm că există resurse vaste, și, probabil, în viitor vor fi găsite și altele. România poate deveni, de asemenea, un hub major de energie în regiune, care ar putea folosi o piață a energiei mult mai lichidă. În mod similar, România ar putea fi un gigant adormit când vine vorba de petrol și gaze. Comparativ cu alte regiuni, partea bună abia acum începe; nu sunt multe țări europene care să poată spune acest lucru. Elementele fundamentale sunt puse la punct; totul depinde de România acum.

După mai bine de 150 de ani de exploatare, se pare că subsolul românesc încă găzduiește destule hidrocarburi. De ce anume este necesar, în general, pentru a avea acces la aceste resurse neexplorate? Tehnologie, bani, inginerie, know-how?

Mă uimește mereu modul în care tehnologia ne permite să facem lucruri pe care înainte le consideram imposibile. Uitați-vă la revoluția șistului din SUA! Know-how-ul este, de asemenea, extrem de important deoarece fără know-how nu putem folosi tehnologia și nu putem avea acces la resurse. Din acest punct de vedere, experiența îndelungată a României în petrol și gaze este un punct forte pe care putem construi în viitor. În final, banii sunt factorul ultim și putem spune că sunt un multiplicator. Acesta este punctul în care putem discuta despre cooptarea de parteneri cu puterea financiară necesară pentru a prelua riscurile și a lua decizii finale de investire care pot face diferența. Dar nu mi-aș face griji în privința banilor; dacă totul este pregătit, investitorii nu vor întârzia să apară.

Autoritățile române depun toate eforturile pentru a spori veniturile statului din industria locală de petrol și gaze. Care sunt elementele pe care politicienii ar trebui să le aibă în vedere pentru a reduce la minimum riscul de a alunga posibilii investitori din sectorul de petrol și gaze?

Cel mai important lucru este ca noi toți să avem în vedere faptul că aceasta este o piață globală. Dacă sunteți investitor, vă veți îndrepta spre sectorul care are șanse mari de producție. Dacă sunteți politician, interesul dvs. este de a atrage investitori. Ambii trebuie să colaboreze pentru a obține un echilibru între interesele lor și pentru a face lucrurile să se întâmple. Altfel, este o oportunitate pierdută pentru toată lumea: stat, industrie, societate.

Din perspectivă tehnică sau administrativă, elementele cheie sunt un sistem fiscal stabil, o piață cu semnale de preț eficiente, cu infrastructură pentru explorare și producție, dar și pentru transportul petrolului și gazelor și cu reglementări operaționale adecvate scopului, având în vedere standardele industriale și cele mai bune practici.

Cu un dialog deschis și transparent între organele de reglementare, guverne, operatori și contractanți, creăm încredere, stabilitate și facilităm investițiile pe termen lung. De aceea IOGP a adus laolaltă în București actori de pe piața industrială din diferite părți ale Europei în urmă cu câteva luni, pentru a împărtăși experiența lor despre modul de constituire a unui cadru de succes pentru explorările și producția de petrol și gaze.

Unul dintre studiile promovate de dvs. în urmă cu câteva luni arăta că E&P din Europa rămâne la un nivel competitiv, cu costuri de explorare per boe (barili echivalent petrol) descoperiți în scădere majoră față de anul 2015. Rata de succes a crescut în ultimii ani, odată cu prețul petrolului. În aceste circumstanțe, ce fel de politici ar putea fi schițate pentru a încuraja producția viitoare din Europa?

Producătorii au nevoie de acces eficient la piețe, în special pentru producția de gaze naturale, unde infrastructura precum conductele și racordurile sunt de bază. Dacă suntem blocați pe piețele naționale, care nu sunt integrate cu cele învecinate din regiune, condițiile de investiții nu vor mai fi la fel de atractive.

Dezvoltarea aranjamentelor de piață flexibile precum huburile de gaze, ca în cazul Europei de Nord-Vest, este, de asemenea, importantă, dat fiind că vânzarea în hub este o opțiune foarte eficientă de comercializare a descoperirilor de gaze. Un număr de regulamente ale UE, precum al Treilea Pachet Energetic și coduri de rețea sunt proiectate pentru a dezvolta huburile de gaz din zonele care nu dispun de acestea, iar aceste regulamente ar trebui implementate înainte de a dezvolta regulamente noi.

Îndepărtarea de la prețurile de consum reglementate este, de asemenea, un pas important pentru producătorii Upstream, deoarece prețurile reglementate împiedică concurența în vânzările en gros și, astfel, au impact indirect asupra producției. Semnalele legate de preț sunt de bază în conturarea deciziilor privind investițiile și promovarea concurenței – iar fără concurență prețurile vor fi mai puțin favorabile pentru consumatori pe termen lung.

Și, în cele din urmă, siguranța operațională și performanța de mediu sunt priorități industriale. Orice modificări aduse regulamentelor sau politicii în aceste domenii trebuie foarte atent gândite pentru a se evita consecințele negative. Dacă modificările sunt considerate necesare, ar trebui să se evidențieze clar acest lucru. De asemenea, credem cu tărie în stabilirea unor targeturi pentru siguranța offshore și nu vrem să constatăm derularea în Europa a unor reglementări prescriptive privind siguranța offshore-ului.

UE este concentrată din ce în ce mai mult pe economia și societatea verde; în același timp, aproape jumătate din necesarul de energie este atins mulțumită resurselor de petrol și gaze. Cum se poate rezolva această tensiune, în opinia dvs., pentru a oferi un viitor sustenabil industriei de P&G?

În primul rând, trebuie să revenim la obiectivul principal, și anume de a reduce emisiile. Apoi, trebuie să vedem cum putem face acest lucru într-un mod pe care să și-l permită cetățenii europeni, astfel încât să poată prelua într-adevăr tranziția în țara fiecăruia. De asemenea, trebuie să avem în vedere industria europeană, astfel încât competitivitatea lor să nu fie pusă în pericol de alegerile politice și să poată rămâne în Europa. Nu ne rezumăm la opunerea la un grup de tehnologii sau la altul, ci la reducerea emisiilor acolo unde se poate, la un cost minim. Pe termen scurt, putem trece de la cărbune la gaz pentru generarea de curent electric. Pe termen lung, putem folosi CCS și hidrogen, în care avem decenii de experiență și care pot fi soluții cruciale pentru reducerea emisiilor în sectoare în care nu putem folosi energii regenerabile și pe care nu le putem electrifica în întregime. Ar trebui să renunțăm la aceste tehnologii doar pentru că nu au legătură cu petrolul și cu gazele? Nu credem asta, putem face apel la politicienii UE să utilizeze nu doar una sau două, ci toate măsurile eficiente din punct de vedere al costului de care dispun pentru a îndeplini obiectivele climatice. Nu putem adopta o ideologie în acest sens deoarece, la finalul zilei, tot consumatorii vor realiza tranziția și, dacă nu și-o permit, vom suferi un eșec colectiv.

_____________________________________________

Interviul a apărut inițial în numărul din decembrie 2018 al energynomics.ro Magazine.

Dacă vrei să primești prin curier acest număr (decembrie 2018), în format tipărit, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.