Gazprom și SOCAR vor fi, cel puțin pentru câteva decenii de aici înainte, cele două companii care vor domina piața gazelor naturale din Grecia. Natural Gas Europe scrie că Gazprom a trimis recent o delegație la Atena pentru a încheia un acord cu scopul de a reduce prețurile de import, la solicitarea Greciei. Cu prilejul acestei vizite este de așteptat ca cele două părți să semneze un nou acord pe termen lung, deși înțelegerea valabilă în prezent expiră abia în 2016. Unii comentatori se așteaptă ca negocierile să fi tensionate, deoarece Grecia cere o scădere de cel puțin 20%, iar Rusia nu este dispusă să ofere o reducere de peste 10%.
Cel mai ieftin gaz pe care Rusia îl livrează în Europa de Vest ajunge în Marea Britanie, iar Grecia plătește acum cu 50% mai mult decât britanicii. Noul acord poate fi semnat până la sfârșitul anului și este posibil ca noul contract să fie valabil vreme de 20 ani, până în 2036. Un scenariu mai puțin probabil este ca cele două părți să se adreseze unui tribunal internațional de arbitraj.
Modul în care sunt stabilite prețurile la gaze pentru Grecia este unul mai puțin obișnuit în Europa, iar grecii vor să schimbe acest mecanism, pe care îl consideră învechit și rupt de realitățile pieței interne a gazelor. Contractele de aprovizionare din această piață sunt parțial legate de prețul petrolului. Mai precis, 70% se calculează în funcție de de prețul gazului lichefiat și 30% raportat la prețul stabilit penttu păcură, pe piețele din nord-vestul Europei.
400 de milioane de euro pentru 66% din operatorul rețelei de gaze din Grecia (DESFA)
Pe de altă parte, SOCAR va plăti 400 de milioane de euro pentru 66% din DESFA, managerul rețelei de gaze elene. Natural Gas Europe observă Directorul pentru concurență al Comisiei Europenev și autoritatea de reglementare energetică europeană vor trebui să certifice aprobe statutul companiei DESFA ca și sistem național independent de transport al gazelor naturale, în condițiile în care SOCAR este atât producător și distribuitor de gaze – două activități care trebuie să rămână separate, potrivit legislației europene.
SOCAR a informat Bruxelles-ul că nu va folosi DESFA pentru transportul propriului gaz pe piața elenă, rolul deținut de către DEPA, o companie deținută de stat până în prezent. Această alegere arată că SOCAR intenționează să folosească DESFA ca un instrument pentru a crește atractivitatea proiectului TAP – conducta trans-adriatică. În acest context, Grecia va deveni baza operațională de unde SOCAR va introduce componentele tehnologice (interconexiuni, depozite, instalații de gaz lichefiat), pentru a-și susține acoperirea internațională.
România este și ea în vizorul giganților Gazprom și SOCAR
Deși la o scară mai mică, SOCAR desfășoară, de asemenea, operațiuni în România, cu bune oportunități de creștere. Iar contextul regional actual poate oferi SOCAR impulsul necesar pentru a-și întâri prezența. Deocamdată, SOCAR a creat o societate mixtă pe acțiuni cu capital româno-azer, după ce a cumpărat compania locală Romtranspetrol. Activitatea locală a început în 2011, cu numai 9 stații pentru livrarea produselor petroliere către consumatorul final. În prezent, SOCAR este unul dintre cei mai importanți jucători de pe piața distribuției de combustibili, în nord-estul României.
Obiectul principal de activitate, care acoperă în mod constant peste 90% din cifra de afaceri, este vânzarea cu amănuntul a produselor petroliere prin benzinăriile proprii.
Restul de 10% reprezintă servicii de transport auto cu 20 de cisterne proprii și venituri din închirierea proprietăților. Informații neconfirmate plasează SOCAR pe lista scurtă a guvernului român pentru achiziționarea Oltchim, la pachet cu cu rafinăria Arpechim Pitești. Mișcarea poate fi văzut ca o încercare de a integra aceste operațiuni cu platformele industriale pe care SOCAR le deține în Turcia. Ministrul azer al Energiei ar urma să ajungă în această toamnă în România tocmai pentru a discuta mai concret aceste chestiuni.
Gazprom este principalul furnizor al gazului de import din România. Deși dependența sa este destul de redusă (importuri de gaze de numai 20%), iar Gazprom nu vinde direct gazele, România primește aproape tot gazul importat de la intermediari agreați de către Gazprom, prin intermediul a două conducte amplasate în nordul și estul țării. În plus, Gazprom, prin intermediul filialei sale sârbe NIS, are planuri mari pentru rețeaua sa de benzinării. Până la sfârșitul anului 2015, Gazprom-NIS vrea să deschidă 120 de stații de alimentare cu combustibil, cu un cost total al investiției de 150 de milioane de euro.
România este a doua țară europeană, după Serbia, în care Gazprom își dezvoltă stații proprii pentru distribuția carburanților. Mai mult, recent, ziarul Bursa anunța că, la rândul său, Gazprom intenționează să cumpere combinatul petrochimic falimentar Oltchim, printr-una dintre companiile energetice mai mici din Rusia, Oil Gas Trade.
Modelul Gazprom-SOCAR: benzinării în zonele ignorate de competiție
Aparent, ambele două companii și-au găsit o nișă de creștere: dezvoltarea unei rețele de bezinării în regiunile în care marii jucători locali, precum OMV Petrom sau Rompetrol, nu sunt atât de prezenți, adică în principal nord-estul și sud-vestul România. În viitorul apropiat ne putem aștepta ca toate aceste proiecte să se extindă strict în aceste zone, prin cumpărarea unor benzinării independente sau prin aplicarea unei strategii logistice. De exemplu, Gazprom-NIS va profita încă și mai mult de rafinăriile din Pancevo și Novi Sad pentru a-și susține operațiunile din România. SOCAR, de asemenea, ia în considerare dezvoltarea unei rețele de alimentare locale proprii. Iar pentru ambele companii, strategiile de exit parțial pe care le aplică OMV Petrom sau Rompetrol ar putea oferi noi ținte de achiziție.