Companiile austriece prezente în România își mențin ritmul – deja impresionant – de investiții și reinvestiții din ultimii ani, spune Gerd Bommer, șeful Advantage Austria la București. “Acest lucru nu este o surpriză pentru noi, deoarece companiile austriece s-au dovedit a fi investitori foarte stabili și orientați pe termen lung în ultimele decenii.” Deși sentimentul investitorilor austrieci față de această perioadă economică este la cote scăzute, participanții la un sondaj recent au fost în mod clar mai optimiști în ceea ce privește situația particulară a companiei lor: pentru cei mai mulți dintre ei, principalii indicatori cheie precum vânzările, comenzile și angajații s-au îmbunătățit or s-au menținut stabile, în timp ce 27% au investit mai mult decât anul precedent, 60% și-au menținut nivelul și doar 13% au investit cu mai puțin de un an înainte, a spus Gerd Bommer pentru Energynomics. Între timp, relațiile comerciale dintre Austria și România sunt o poveste de mare succes. Volumul comerțului bilateral a crescut de la 115 milioane de euro în 1990, la peste un miliard de euro în 2001, patru miliarde de euro în 2018, cinci miliarde de euro în 2021 și probabil va atinge pragul de 6 miliarde până la sfârșitul acestui an.
Vedem tot mai multe companii și investitori care intră în România. Care a fost tendința din ultimii ani în această privință, care este nivelul de interes din partea investitorilor austrieci? Care sunt principalii jucători care au venit în România anul acesta și cât de mari au fost investițiile? Ce părere aveți cu privire la 2023? Cum afectează războiul din Ucraina investițiile principalilor investitori străini din România? Care este sentimentul investitorilor austrieci pentru această perioadă?
În ceea ce privește 2022, nu sunt încă disponibile date recente. Dar în activitatea noastră de fiecare zi, am putut percepe un interes din ce în ce mai mare pentru investiții în diferite sectoare în primele luni ale anului. Din cauza mai multor factori, interesul pentru noi investiții a încetinit în ultimele două luni. Referindu-ne la potențialii investitori austrieci, aceștia menționează, în general, costuri mai mari de operare și investiții, criza energetică și deficitul de forță de muncă drept factori principali, care încetinesc planurile de expansiune pentru moment.
Ceea ce am văzut a fost un interes reînnoit pentru România și companiile românești ca sursă de aprovizionare pentru Uniunea Europeană, de exemplu în sectorul metalurgic. Credem că România are un potențial foarte interesant în ceea ce privește activitățile de relocare, atât reshoring, cât și nearshoring.
În ceea ce privește companiile austriece deja prezente aici în România, ele își mențin ritmul – deja impresionant – de investiții și reinvestiții din ultimii ani. Acest lucru nu este o surpriză pentru noi, deoarece în ultimele decenii companiile austriece s-au dovedit a fi investitori foarte stabili și de termen lung.
Să luăm, de exemplu, OMV Petrom, cel mai mare și cel mai important investitor din Austria în sectorul energetic, și cu aproximativ 8.000 de angajați unul dintre cei mai mari angajatori și cel mai mare contribuabil din țară. Nu doar că au investit sau au aprobat investiții de sute de milioane de euro în proiecte precum noi fabrici de cocsare, o nouă unitate pentru produse aromatice sau, recent, o unitate locală de producție de AdBlue, o componentă care reduce emisiile de oxizi de azot de la motoarele diesel cu până la 90%, dar sunt pregătiți să investească până în 2030 încă 11 miliarde de euro în energii regenerabile și „tranziție energetică”.
Desigur, există și alte companii austriece importante care sunt active în România de mulți ani și produc în mare parte energie din surse regenerabile, precum apa și vântul. Mai există și nou-veniții, precum o companie agricolă austriacă de dimensiuni medii, care dezvoltă în prezent aproximativ 800 MWp în producția de energie fotovoltaică.
Care este sentimentul investitorilor austrieci cu privire la perioadă?
Am realizat recent sondajul nostru anual în rândul comunității de afaceri austriece care acoperă acest subiect și am primit câteva rezultate foarte interesante.
În ceea ce privește performanța generală a economiei, majoritatea participanților consideră că aceasta s-a deteriorat (55%), sau a rămas stabilă (21%), în timp ce doar 24% au considerat că situația s-a îmbunătățit în ultimele 12 luni. Aceste rezultate nu sunt în concordanță cu așteptările de anul trecut, care erau mai optimiste. Nici așteptările pentru următoarele 12 luni nu sunt foarte ridicate: doar 7% se așteaptă la o îmbunătățire, 42% văd stabilitate, în timp ce 51% se așteaptă la o nouă deteriorare.
În ceea ce privește situația particulară a companiei lor, participanții au fost în mod clar mai optimiști: pentru cei mai mulți dintre ei, principalii indicatori cheie precum vânzările, comenzile și angajații s-au îmbunătățit sau cel puțin s-au menținut stabili. Individual, așteptările pentru următoarele luni sunt la un nivel similar.
În ceea ce privește investițiile, 27% au investit mai mult decât anul precedent, 60% și-au menținut nivelul și doar 13% au investit cu mai puțin de un an înainte. Așteptările pentru 2023 arată niveluri similare.
Cum poate România să se pregătească pentru a se adapta mai rapid la noile condiții de piață, în ceea ce privește gazul natural, sursele regenerabile și atragerea de fonduri europene? Ce ar trebui să facem pentru a accelera proiectele și investițiile în domeniul energetic?
Nu doar România, ci și Austria și, practic, toate celelalte țări ale UE se luptă să se adapteze la noua realitate și – cel puțin din câte știu eu – nicio țară nu a găsit încă o soluție perfectă. Au existat inițiative interesante, cum ar fi, cele din Spania sau Portugalia, unde electricitatea generată pe bază de gaze naturale este subvenționată, limitând astfel distorsiunile create de așa-numitul principiu „ordin de merit”. Dacă inițiative ca aceasta vor avea succes pe termen lung, rămâne încă de văzut.
Este sigur să spunem că România se află într-o situație privilegiată, producându-și deja o mare parte din necesarul energetic, cu opțiunea de a deveni complet independentă energetic sau chiar un exportator net în următorii ani. Pentru a-și atinge întregul potențial fără întârzieri inutile, am primit câteva comentarii constructive de la austrieci și alți participanți la piață:
- România a avut un mare succes în demararea tranziției cu sistemul său de certificate verzi. Schimbările aduse acestui sistem au oprit aproape complet toate investițiile în sector. Sunt necesare schimbări distincte în acea zonă pentru a facilita tranziția pentru a câștiga din nou avânt. Schema de certificate verzi ar trebui adaptată într-o formă care să fie sănătoasă, atât pentru stat, cât și pentru companii, ceea ce înseamnă că ar trebui găsit echilibrul în care să atragi investitorii, dar să nu îi recompensezi în exces.
- O preocupare este, de exemplu, limita actuală de 50 de hectare pentru proiectele din surse regenerabile. Capacitățile de producere a energiei regenerabile sunt adesea situate pe suprafețe extinse, de exemplu parcuri eoliene de mare putere. Din cauza acestei limitări, probabil că România nu va putea atrage proiecte la scară mai mare. Uneori, proiectele la scară mai mică nu sunt viabile din punct de vedere economic, având în vedere costurile fixe, adică racordarea la rețea sau altele.
- Legea construcțiilor – în unele cazuri nu este clar dacă mai este necesară cadastrarea pentru aprobarea unor parametri de urbanism necesari construcțiilor respective
- Reducerea birocrației – se depășesc adesea termenele de eliberare a documentelor oficiale (aviz tehnic de racordare – ATR) de la operatorii de distribuție și transport, ceea ce duce la întârzieri în punerea în funcțiune a proiectelor
- Norme tehnice privind stocarea energiei; trebuie să avem în vedere că principalele probleme care vor apărea în următorii 3-5 ani nu vor fi legate de crearea de capacități regenerabile, ci de stocarea energiei. Dacă capacitățile regenerabile de 10.000 MW de care se discută vor produce în aceeași perioadă, prețul energiei se va prăbuși pe măsură ce oferta va depăși cererea; ca urmare, în acest nou context, doar companiile integrate (producție + stocare) vor supraviețui.
- De asemenea, sunt modificări legislative care ar putea da un mare impuls, de exemplu dacă standardele privind construcțiile vor fi îmbunătățite. Prin legislație companiile pot fi motivate să își modernizeze investițiile în producție sau alte facilități pentru a include panouri fotovoltaice și panouri solar-termice pe acoperișurile proiectelor. S-ar putea genera scheme de subvenții pentru case unifamiliale sau pentru mașini electrice, ceea ce s-a întâmplat deja în București, cu o subvenție de 10.000 de euro pentru EV, care este destul de mare, dar care a declanșat un boom de vehicule electrice. Același lucru se poate face cu sursele regenerabile.
Ce ar trebui să mai facă România pentru a permite o accelerare a investițiilor și pentru a ne asigura independența energetică?
În termeni generali, companiile private au nevoie de un mediu juridic și de afaceri stabil, transparent și previzibil. Acest lucru nu este valabil doar pentru cei deja activi pe piață, ci și pentru viitorii potențiali investitori care monitorizează foarte atent România și alte țări.
Birocrația este o problemă reală. Suntem în discuții permanente cu guvernul în legătură cu diferite probleme birocratice. Facilitarea activității întreprinderilor prin reducerea birocrației ar putea atrage mai multe investiții străine directe (ISD). Prin urmare, procesele ar trebui raționalizate, reproiectate, iar digitalizarea ar trebui să fie chiar mai importantă decât este deja pentru guvern. De asemenea, stabilitate, predictibilitate și transparență rămân cele trei cuvinte majore, pe care investitorii străini vor să le audă.
Avem o companie austriacă care a investit în 50 de piețe diferite; avem companii active în 180 de piețe diferite. Condițiile sunt diferite peste tot, sunt aproape complet diferite de fapt. Se poate afirma că investitorii se pot adapta la condițiile pieței, dar factorii importanți țin totuși de stabilitatea cadrul general, pentru că este dificil să lucrezi cu reguli care se schimbă la fiecare 6 luni, uneori peste noapte. Mediul de afaceri ar trebui să fie stabil și previzibil, deoarece decizia de investiție pentru un proiect mare va avea o perioadă de timp de până la 2 sau 3 ani până la punerea în funcțiune a operațiunilor și un termen încă și mai lung până la recuperarea investiției. Ultimul factor important este transparența în legislație și luarea deciziilor, informarea companiilor cu privire la ceea ce faceți și de ce.
Extracția gazelor naturale din Marea Neagră ar putea fi unul dintre proiectele care modifică integral condițiile de piață, nu doar pentru România, ci și pentru restul Europei. Vedem, de asemenea, un potențial imens pentru platformele eoliene offshore, precum și pentru producția de energie regenerabilă, în general.
O cerință importantă pentru ca aceste și alte investiții să aibă loc este extinderea continuă a capacității rețelei, atât la nivel național, cât și a interconexiunilor cu alte țări.
Biogazul și biomasa sunt două sectoare subestimate în acest moment, ambele au fost zdruncinate puțin de reglementări, dar dacă vor fi permise proiecte în aceste sectoare, România ar putea produce multă energie verde.
Care este nivelul comerțului dintre Austria și România și cum putem extinde relațiile comerciale dintre cele două țări?
Relațiile comerciale austro-române sunt o poveste de mare succes. Volumul comerțului bilateral a crescut de la 115 milioane de euro în 1990, la peste un miliard de euro în 2001, patru miliarde de euro în 2018, cinci miliarde de euro în 2021 și probabil va atinge pragul de 6 miliarde până la sfârșitul acestui an!
Acestea sunt doar câteva dintre cifrele impresionante care ilustrează evoluția constantă și importanța relației economice dintre Austria și România. România este a 14-a cea mai mare piață de export a Austriei și al 19-lea partener de import.
Și întrucât comerțul internațional este un drum cu două sensuri, sute de companii românești au găsit oportunități de extindere către și pe piața austriacă. Din punctul de vedere al României, Austria nu este doar un investitor semnificativ, ci și un partener important în comerțul exterior. Austria este a 12-a cea mai mare piață de export a României și al 11-lea partener de import. Acest lucru arată clar evoluția României de la o țară cu salarii mici, la o țară europeană dezvoltată și industrializată.
Advantage Austria România nu numai că sprijină companiile austriece care doresc să-și extindă operațiunile în România, dar în mod activ punem România și oportunitățile sale pe hartă. În diferite formate precum webinarii, roadshow-uri în România și Austria, întâlniri cu oficiali guvernamentali și părți interesate etc, înlesnim comunicarea. Organizăm în fiecare an mai multe delegații de afaceri, ceea ce oferă atât companiilor austriece cât și românești oportunitatea de a găsi partenerii de afaceri potriviți. La sfârșitul lunii noiembrie organizăm un Austria Showcase, o delegație a companiilor austriece din domeniul tranziției energetice, care va fi în România pentru a afla despre situația actuală a pieței, pentru a întâlni potențiali parteneri și a discuta planurile de proiecte viitoare.
De asemenea, colaborăm activ cu agențiile de investiții austriece și române, susținându-le eforturile de a promova țările noastre ca destinații atractive pentru investiții străine directe.
_____________________________________________
Interviul a apărut inițial în numărul din decembrie 2022 al Energynomics Magazine.
Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.
