Germania a utilizat lignitul timp de sute de ani și asta se vede în fluxul economic. De la regiunea Rin-ului în vest și până la Lausitz, în est, peisajul este dominat de marile mine, cratere goale, cu excepția excavatoarelor colosale care se avântă tot mai adânc în pământ.
Însă grupul de lucru numit de guvern trebuie să redacteze până pe 1 februarie un plan de încetare a utilizării lignitului sau a cărbunelui brun, în cadrul unei decizii cruciale pentru industria energetică a Germaniei și a poziției sale în lupta împotriva schimbărilor climatice.
Lignitul – una dintre cele mai poluante surse de energie – reprezintă aproape un sfert din energia electrică generată în cea mai mare economie a Europei și 20.000 de locuri de muncă. Însă dependența Germaniei de acest combustibil ieftin este văzută ca un motiv-cheie pentru care a alunecat în urma obiectivelor sale privind schimbările climatice, potrivit Financial Times.
Lobby-ul de mediu își dorește ca Berlinul să demonstreze că este serios când vine vorba de reducerile de emisiile de gaze cu efect de seră, prin închiderea mai devreme, mai degrabă decât mai târziu, a centralelor electrice pe bază de lignit. Dar termenul limită a fost subiectul unei dezbateri politice intense.
Grupul operativ – convocat de cancelarul Angela Merkel anul trecut – este format din reprezentanți ai grupurilor industriale, politice și de mediu. Mandatul său general este de a se asigura că sectorul energetic al Germaniei își atinge obiectivele privind schimbările climatice din 2030, ceea ce înseamnă reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu puțin peste 60% față de perioada de referință din 1990.
Grupul trebuie însă, să descopere modul de compensare a companiilor și regiunilor afectate, dintre care unele depind în mare măsură de exploatările de lignit. Lausitz, de exemplu, care se află la sud-est de Berlin, are puține alte industrii și nici una nu este suficient de mare pentru a absorbi miile de pierderi de locuri de muncă.
Una dintre putinele certitudini este că, potrivit celor implicați in discuții, compromisul final va fi costisitor pentru contribuabilii germani – costând probabil câteva miliarde de euro pe an în următoarele două decenii.
„Toată lumea are ceva de pierdut: industria, regiunile, lucrătorii și producătorii de energie electrică înșiși”, a declarat Holger Lösch, director general adjunct al federației germane BDI. „Dacă nu sunt compensate în mod corespunzător, atunci nu ar putea exista nici o înțelegere. Și tocmai asta a început să calculeze guvernul. Întrebarea este: cine va plăti pentru toate astea?”
Tina Löffelsend, șefa politicii energetice și a politicii climatice naționale al Bund, unul dintre grupurile de mediu din cadrul comitetului, a declarat: „La final, totul ține de bani. Regiunile doresc bani, industria vrea bani, iar companiile de energie doresc bani. Dar guvernul federal trebuie să-și arate interesul”.
Poate cea mai controversată parte a mandatului Comisiei este necesitatea stabilirii unei date de încheiere a utilizării lignitului în Germania. Grupurile de mediu doresc ca ultimele centrale electrice pe bază de lignit să fie închise în 2030, însă utilitățile și reprezentanții industriei spun că acest termen este prea ambițios.