Perioada în care ne putem îndepărta de energia poluantă, către surse verzi, este limitată. Guvernele federale nu pot fi implicate în tranziție, în special nu în S.U.A., unde administrația acționează în mod activ împotriva adoptării pe scală largă a energiei verzi. O mare parte din progresul pe care l-am văzut până acum a venit de la mari cumpărători de energie corporativi care solicită o generare fără emisii de carbon. Există o motivație ecologică, dar există, de asemenea, o altă motivație, determinată de dorința de a beneficia de costul scăzut și predictibilitatea costurilor surselor de energie regenerabilă, cum ar fi energia eoliană și solară.

Cei mai mari cumpărători corporativi sunt mari companii tehnologice care se bazează în mare măsură pe rețelele globale de centre de date de mare putere, stocând și servind majoritatea conținutului digital al internetului: clipuri video și filme, pagini web, rezultate de căutare. Asta nu este o surpriză: Google este un consumator de energie gigantic, dar este și cel mai mare cumpărător de energie din surse regenerabile din lume, în diferite forme – de peste 3 gigawați – potrivit unui raport din martie al companiei Bloomberg New Energy Finance, potrivit fastcompany.com.

Odată cu achiziționarea semnificativă de surse regenerabile de energie, Google afirmă că aceasta acoperă în prezent tot consumul propriu. Dar când se lansează o companie precum a Google: „Folosim 100% energii regenerabile”, de obicei, asta înseamnă că se cumpără la fel de multă energie curată și regenerabilă (vânt, solar etc.), pe cât se consumă energie poluantă, energie neregenerabilă (cărbune, gaze naturale etc.) într-un anumit an. Nu este același lucru cu „alimentarea” directă a operațiunilor cu energie regenerabilă tot timpul.

În general, companiile nu pot genera suficientă energie pentru un centru de date de la o fermă solară sau eoliană la fața locului; ci trebuie să se conecteze la rețeaua electrică locală ca toți ceilalți. Și utilitățile locale care operează rețeaua își primesc energia dintr-un amestec de surse, unele poluante, altele curate. Cumpărătorul de energie nu poate alege să cumpere numai electronii din rețea care au fost generați din surse de energie curată.

În schimb, cumpărătorii au compensat consumul de energie. Multe companii semnează acorduri virtuale de cumpărare prin care cumpără credite de energie regenerabilă, instrumente financiare care certifică faptul că o anumită cantitate de energie verde a fost adăugată la rețeaua electrică. Pe unele piețe, clienții corporativi pot merge direct la un trader en-gros de energie verde pentru a-și obține energia. Cumpărătorii mari cum ar fi Google, Apple, Microsoft, Amazon și Facebook participă la licitații în mod activ și efectuează investiții în proiecte noi de energie curată pe piețele în care operează, unde există mai multe opțiuni disponibile pentru cumpărare.

Dar aceste tactici sunt doar primele mișcări într-un joc de lungă durată. Conform unui nou studiu, Google începe să se uite la un obiectiv final: conversia centrelor sale de date la 100% energie verde – tot timpul. Și prezintă și un cadru pentru realizarea pașilor din lumea reală necesari pentru a se ajunge acolo.

„Realizarea planului de a avea energie regenerabilă 100% este doar începutul”, a declarat Michael Terrell, șeful Google pentru dezvoltarea pieței de energie. „Vrem să ajungem la emisii zero de dioxid de carbon pentru fiecare oră a zilei și fiecare sediu”.

Aceasta implică un mod diferit de măsurare a progresului. Cumpărarea a suficientă energie curată pentru a compensa toată energia murdară e un lucru, iar asigurarea energiei din surse de energie curate pe tot parcursul zilei, în fiecare zi, cu totul altul. Oamenii de știință numesc ultima variantă „specificitate spațială și temporală” și aceasta este strategia la care Google face referire.

Valoarea măsurării spațiale și temporale constă în faptul că aceasta conduce la crearea unui model care să arate modul în care un anumit centru de date dintr-o anume rețea ar putea ajunge la acel obiectiv al energiei regenerabile de 24 de ore, de 7 zile pe săptămână, a declarat Jesse Jenkins, absolvent post-doctoral de mediu al Harvard Kennedy School of Government. Modelul ar putea propune o combinație atentă de tipuri de energie verde, în funcție de disponibilitatea și amplasamentul acestora. Ar putea propune un anumit tip de rețea de transport sau o soluție bazată pe un număr și capacitate de instalații de stocare a bateriilor necesare pentru alimentarea cu energie în perioadele din afara orelor de vârf. Astfel de modele ar putea oferi un cadru pentru modul în care cumpărătorii mari de energie ar putea tranzacționa cu vânzătorii de energie în viitor. „Ar putea duce la conturarea unui nou tip de contract de achiziție a energiei corporative, un fel de contract care ar defini cum să se producă suficientă energie din surse regenerabile pentru a-i satisface cererea”, a declarat Jenkins.