2016 este al patrulea an consecutiv cand Hidroelectrica înregistrează un profit de exceptie, de această dată cu un profit brut de 1,5 miliarde de lei. În condiţiile în care numărul de angajaţi s-a redus cu peste o treime comparativ cu numărul înregistrat în anul 2011, randamentul acestora plasează Hidroelectrica pe prima poziţie între societăţile controlate de stat. Evoluţia financiară deosebită din anii precedenţi a fost umbrită de lunga perioadă de insolvenţă, cu toate limitările pe care le-a impus acest statut. Perspectivele Hidroelectrica sunt cu totul deschise acum, astfel că am stat de vorbă cu domnul Ovidiu Agliceru, preşedintele Directoratului Hidroelectrica. Interviul ne permite să anticipăm oarecum care vor fi cele mai probabile mişcări pe care le pregăteşte cel mai mare producător de energie electrică din România.

Stimate domnule Ovidiu Agliceru, aţi făcut parte din echipa care a scos compania din insolvenţă şi aţi trăit toate schimbările care au făcut din Hidroelectrica un reper de profitabilitate. În ce fel s-au schimbat situaţia şi preocupările managementului odată cu ieşirea din insolvenţă?

În timpul insolvenţei, Hidroelectrica a suferit transformări profunde, în ceea ce priveşte mentalitatea organizaţiei. Mai exact, Hidroelectrica a început să funcţioneze aşa cum funcţionează orice societate privată, pe principiul eficienţei economice. La ieşirea din insolvenţă, Hidroelectrica a beneficiat de toate studiile şi analizele realizate până atunci, materializate în planul de reorganizare al societăţii, pe care am continuat să-l urmăm cu stricteţe. Concret, insolvenţa a însemnat transformări profunde în domeniul investiţiilor, al retehnologizărilor, al exploatării capacităţilor de producţie şi al mentenanţei. Şi nu întâmplător, pentru că tocmai aceste domenii sunt cele care au dus Hidroelectrica în insolvenţă, aşa cum a dovedit raportul privind cauzele insolvenţei.

În ceea ce priveşte regimurile de exploatare şi de producere a energiei electrice, transformarea a constat în faptul că Hidroelectrica a trecut de la o producţie cantitativă la o producţie calitativă. Încă din perioada insolvenţei, Hidroelectrica a început să producă atât cât trebuie, atunci când trebuie. Această calitate a energiei produse se materializează în preţuri superioare de vânzare; în loc să vindem mult, în bandă, la preţurile cele mai mici, vindem pe vârf de consum, când preţurile sunt bune, intrăm pe piaţa de echilibrare şi pe piaţa serviciilor tehnologice de sistem.

Pentru a putea face acest lucru, Hidroelectrica a fost obligată să îşi schimbe şi strategia de mentenanţă. Am decis că este mai important pentru Hidroelectrica să aibă o disponibilitate crescută a capacităţilor de producţie, şi nu ca înainte, când era mai importantă „îndeplinirea” planului de mentenanţă, pentru satisfacerea nevoilor celor care reparau, în detrimentul intereselor companiei.

Răspundeţi astfel celor care afirmă că performanţele financiare au venit cu preţul amânării unor lucrări de întreţinere a agregatelor şi echipamentelor…

Pentru aceştia, răspunsul este simplu: investiţiile nu au de-a face cu contul de profit şi pierdere. Cu alte cuvinte, indiferent de valoarea investiţiilor dintr-un an, valoarea profitului rămâne nemodificată. Aceasta este realitatea contabilă. Şi în ceea ce priveşte reparaţiile, situaţia este asemănătoare: 70% din cheltuielile cu mentenanţa sunt capitalizate şi nu intră pe costuri, aşa că nici reparaţiile nu au vreun impact asupra profitului.

Ce e mai important, însă, este că în exploatare, compania a reparat ce a trebuit, când a trebuit şi cât a trebuit. Avem acum 2500 MW retehnologizaţi şi 1000 MW modernizaţi; toate aceste centrale au instalaţii de diagnoză care ne indică din timp anomaliile în comportamentul echipamentelor. Ca urmare, nu mai reparăm programat, la un anumit număr de ore, ci în funcţie de rezultatele analizei tehnice. Aceasta ne-a asigurat creşterea disponibilităţii la un nivel istoric în anul 2016 de 93%, faţă de 91,5%, maximul atins in anii anteriori.

E adevărat că sucursala noastră Hidroserv a intrat în insolvenţă, iar ca acţionar unic facem toate analizele care se impun. În plus, vă pot comunica faptul că în 2016, am avut contractat cu Hidroserv 2 milioane de ore de manoperă. Au prestat 1,1 milioane! Dacă Hidroserv ar fi prestat toate cele două milioane de ore de manoperă ar fi avut 4 milioane de lei profit, la finalul anului trecut, nu 46 de milioane de lei pierdere (e adevărat, cumulată şi din anii anteriori).

În ce fel vă implicaţi în eficientizarea Hidroserv?

Hidroserv are un administrator special care acţionează independent, pe baza criteriilor din mandatul de management dat de acţionar. Dacă nu îndeplineşte aceste criterii, ce putem face noi este să îl înlocuim. Eu sunt convins că Hidroserv are toate şansele să supravieţuiască, să beneficieze de un plan de reorganizare performant, pentru că începând de astăzi [29 mai 2017, n.e.] are un nou administrator special, în persoana domnului Valeriu Băbău, un om care a lucrat 30 de ani în activitatea de exploatare şi reparaţii. El a făcut în ultimele două luni o analiză completă a situaţiei Hidroserv, aşa că ştie ce are de făcut. Mai mult, Hidroelectrica sprijină Hidroserv. Am propus în bugetul înaintat acţionarilor un aport la capitalul social al Hidroserv în valoare de 20 de milioane de lei, în acest an, pentru finanţarea procesului de restructurare.

Ca rezultat al transformării despre care vorbiţi, Hidroelectrica are cifre foarte bune în ultimii ani, inclusiv în 2017.

Avem cifre foarte bune, fiindcă ceea ce am soluţionat în timpul insolvenţei perfecţionăm acum în mod continuu, prin procese iterative, cu paşi mult mai mici, de această dată. Acum ne aflăm în faza reglajului fin.

Mai este loc de creştere a eficienţei?

Da, asa cum am mai spus, dar în zona reglajului fin. În momentul de faţă, Hidroelectrica nu mai investeşte decât în ceea ce este profitabil, nu se mai fac investiţii de dragul de a investi. Sigur, rămân acele investiţii care reprezintă un balast încă de dinainte de insolvenţă…

Vă referiţi la cele care nu au un impact direct în zona de energie?

Cele care au o componentă energetică redusă sau foarte redusă. Ele au fost identificate, sunt vreo 17 la număr şi trebuie soluţionate punctual, în funcţie de situaţia în care se află şi de ceea ce caracterizează respectiva investiţie. Nu există o reţetă generală.

Una din variantele discutate public era ca o parte din aceste investiţii istorice să fie transferate în afara Hidroelectrica, la Ministerul Apelor sau la Mediu. Este o variantă care mai stă în picioare acum?

Pentru unele investiţii, da, pentru altele, nu. De aceea spun că trebuie tratate punctual. Există o investiţie numită Paşcani, o centrală mică de 9 MW care a fost la Apele Române; s-au cheltuit nişte zeci de milioane de lei, după care s-a întors la Hidroelectrica, care a cheltuit vreo 80 de milioane de euro. Pentru a finaliza acea acumulare imensă, Hidroelectrica ar trebui să mai cheltuie încă vreo 100 de milioane de euro. O investiţie de 180 de milioane de euro, pentru o centrală de 9 MW nu va fi niciodată amortizată! Ea ar trebui să se întoarcă acolo unde a fost şi, probabil, acolo ar putea beneficia de fonduri europene.

Pentru aceasta, este nevoie de o decizie din partea acţionarului majoritar. Există disponibilitate şi înţelegere în acest sens?

Acţionarul majoritar are disponibilitate, în schimb, celelalte entităţi, care ar trebui să primească asemenea investiţii, încă au rezerve. Aceasta este o chestiune care depăşeşte atribuţiile executivului de la Hidroelectrica.

Să vă mai dau un exemplu, de această dată o situaţie în care investiţia este justificată. Există un obiectiv de investiţii, se numeşte Subcetate Simeria, unde, din totalul de 7 hidrocentrale, până în prezent, au fost executate trei: Subcetate, Plopi şi Bretea. Ambele hidroagregate de la Bretea au fost puse în funcţiune în acest an şi se află în faza de probe. La momentul recepţiei, în foarte scurt timp, vom aniversa punerea în funcţiune a unei hidrocentrale de 12 MW, cu energie anuală medie de 23 de GWh. Aceasta va fi prima hidrocentrală din România care va funcţiona fără personal şi este un exemplu de investiţie care a meritat să fie finalizată. Şi aici costul a fost mare – 200 de milioane de lei, pentru 12 MW, pentru o centrală de câmpie, pe derivaţie, fără lac propriu de acumulare. Dar a meritat, nu din perspectiva banilor deja investiţi, ci strict din punctul de vedere al investiţiei necesare de executat.

Ei bine, celelalte patru centrale din aval de Bretea – Strei, Călan, Băcia şi Simeria Veche – nu sunt eficiente din punct de vedere energetic. Şi vă dau acum un exemplu de abandon eficient. La hidrocentrala Strei nu s-a cheltuit niciun ban, nu s-a mutat nicio piatră, nu s-a plătit niciun studiu, deci abandonul centralei Strei nu înseamnă niciun fel de pierdere.

Şi decizia este strict la Hidroelectrica?

Nu, pentru că obiectivul de investiţie de la Subcetate Simeria a fost aprobat cu toate cele şapte hidrocentrale prin Hotărâre de Guvern, iar orice modificare, orice optimizare a indicatorilor la această investiţie este apanajul instituţiei care l-a aprobat.

În AGA Hidroelectrica s-a avizat în unanimitate ceea ce am propus, am transmis apoi documentaţia la Guvern, iar acum suntem în faza de redactare şi adoptare a actelor normative necesare.

Fiecare obiectiv de investiţii trebuie abordat punctual, iar în ultimii doi ani de zile, 30 de oameni din Hidroelectrica au muncit non-stop pentru analiza acestor investiţii istorice şi au propus soluţii pentru fiecare în parte. În total, vorbim despre 2 miliarde de euro rest de investit, în obiective nerentabile energetic. Aceasta ar însemna imposibilitatea listării, pentru că valoarea companiei ar fi redusă cu două miliarde de euro.

În ce stadiu se află procedurile pentru listare şi ce obstacole mai anticipaţi că trebuie a fi depăşite?

Listarea poate fi făcută chiar înainte de finalul acestui an, dacă se rezolvă situaţia investiţiilor nerentabile, împreună cu celelalte două chestiuni care sunt mai simple: desemnarea unui consiliu de supraveghere definitiv şi a unui directorat definitiv. Dacă nu, în primul semestru al anului viitor sau, în principiu, oricând, imediat după ce aceste trei probleme sunt rezolvate.

Eu ţin să subliniez că în Hidroelectrica, firmă de stat, se lucrează acum în regim privat. Toate lucrurile despre care am vorbit sunt rezultatul muncii celor circa 3270 de salariaţi ai societăţii care şi-au schimbat mentalitatea şi lucrează în cele 202 hidrocentrale pentru a produce atunci când trebuie, atât cât trebuie. Acesta este esenţa calităţii energiei Hidroelectrica: să producă mult, într-un timp scurt, atunci când preţul e maxim.

_____________________________________________

Interviul a apărut iniţial în numărul din iunie 2017 al energynomics.ro Magazine.

Dacă vrei să primești prin curier acest număr (iunie 2017), în format tipărit, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.