Se pare că există un grad de confuzie în rândul actorilor naționali cu privire la rolul pe care hidrogenul trebuie să îl joace în decarbonare”, scrie a echipă de autori într-un studiu publicat de Energy Policy Group – EPG, în luna decembrie. Potrivit acestora, în România, hidrogenul este descris drept o soluție universală pentru un viitor fără emisii de carbon în sectoarele care își caută locul în peisajul Green Deal-ul european. Cu toate acestea, raportul “Hidrogenul curat în România – Elemente pentru o strategie” susține că impactul real al hidrogenului va depinde în mare măsură de strategia economică a țării și de costurile tehnologiei.

În România, cele mai promițătoare utilizări ale hidrogenului sunt în industrie (oțel, amoniac, îngrășăminte, rafinării și produse chimice de mare valoare), transporturi (aviație pe distanțe lungi, transport maritim, vehicule de mare tonaj și unele segmente feroviare), sistemele existente de încălzire urbană și, potențial, stocarea energiei pe termen lung sau sezonieră după 2030. Alte utilizări, cum ar fi amestecul de gaze sau folosirea hidrogenului verde în centrale cu ciclu combinat (CCGT) reprezintă mai degrabă o risipă de valoare economică, având în vedere costurile relativ ridicate de producție a hidrogenului.

În condițiile în care autoritățile române au anunțat intenția de a publica o strategie națională privind hidrogenul în 2022, aceasta va fi o bună ocazie de a lua decizii informate și cuprinzătoare cu privire la viitorul hidrogenului, inclusiv cu privire la utilizări, spre deosebire de actuala abordare prin inițiative necoordonate și superficiale.

Studiu citat susține că hidrogenul curat trebuie să fie punctul central al strategiei naționale românești privind hidrogenul, ținând cont de intensitatea carbonului, costul și disponibilitatea surselor regenerabile de energie. Hidrogenul verde (numit și hidrogen curat sau regenerabil) este cel mai promițător pentru realizarea obiectivelor de decarbonare pe termen lung. Hidrogenul roz (nuclear) promite, de asemenea, emisii de gaze cu efect de seră aproape de zero dar, ținând cont de costuri, hidrogenul verde este pe o tendință clară de eficientizare care îl va face competitiv cu hidrogenul pe bază de combustibili fosili până în 2030.

În prezent, există încă o diferență de cost între hidrogenul de origine fosilă și cel curat. Cu toate acestea, se preconizează că CAPEX-ul electrolizoarelor va scădea de la 1.060 EUR/kW (PEM) la 375 EUR/kW (PEM) și până la 100 EUR/kW (alcalin). Diferențele actuale de cost și performanță dintre cele două tipuri de electrolizoare vor scădea probabil în timp, pe măsură ce inovația și implementarea pe scară largă a diferitelor tehnologii vor stimula convergența către structuri de cost similare. Dar electrolizoarele alcaline mai ieftine ce vor fi disponibile până în 2030 vor fi probabil furnizate de producătorii chinezi, în timp ce lanțul valoric european al hidrogenului se va concentra mai mult pe electrolizoarele PEM. În orice caz, până în 2030, producerea de hidrogen curat nu va mai necesita investiții mari de capital. Prețul energiei regenerabile va deveni principala componentă a costurilor, în special la un factor de încărcare mediu spre ridicat al electrolizorului.

Împreună cu scăderea costului energiei regenerabile, cu prețul mai mare al carbonului și cu eliminarea alocării gratuite a cotelor de CO 2 , acest lucru va permite hidrogenului curat să ajungă la pragul de rentabilitate față de alternativele fosile între 2028 și 2032, pe baza potențialului local de energie regenerabilă.

Două scenarii de modelare analizate în raport pe baza propunerilor din pachetul Fit for 55 privind utilizarea hidrogenului curat în industrie și transporturi arată că, până în 2030, în România va trebui să fie instalată o capacitate de electroliză între 1.470 MW și 2.350 MW, ceea ce reprezintă 3,7%, respectiv 6% din capacitatea de electroliză din UE până în 2030 stabilită în Strategia privind hidrogenul a Comisiei Europene. Dacă se ia în considerare principiul adiționalității, va fi nevoie de instalarea a 3 GW până la 4,5 GW de noi surse regenerabile de energie, pe lângă capacitățile incluse în actualul Plan Național Integrat pentru Energie și Schimbări Climatice (PNIESC).

Pe baza unui preț al energiei electrice de 50 EUR/MWh, o ipoteză rezonabilă, chiar conservatoare pentru România în 2030, având în vedere potențialul RES și reducerile de costuri preconizate, costul actualizat al hidrogenului (LCOH) rezultat pentru electroliza alcalină este cuprins între 2,21 EUR/kgH 2 și 2,3 EUR/kgH 2 , în timp ce pentru electroliza PEM variază între 2,34 EUR/kgH 2 și 2,73 EUR/kgH 2 , în funcție de factorul de capacitate. LCOH poate scădea până la 1,38 EUR/kgH 2 pentru electroliza alcalină și 1,59 EUR/kgH 2 pentru electroliza PEM în 2030, pentru un preț al energiei electrice de 25 EUR/MWh. Singura modalitate de a asigura o sursă stabilă și previzibilă de energie electrică la costuri reduse pentru unitățile de electroliză este dată de contractele de achiziție pe termen lung (PPA) cu mai mulți producători de energie regenerabilă sau de achiziția angro de energie electrică însoțită de garanții de origine. Pentru a respecta principiul adiționalității, ar fi necesară, de asemenea, o legătură temporală și geografică între electrolizor și capacitatea de energie regenerabilă.

Înainte de strategie, câteva inițiative

Un consorțiu, format din CRE, Liberty Steel, MTAG, ICSI și ADREM, caută să obțină finanțare europeană pentru a dezvolta un proiect de cercetare-inovare de integrare a hidrogenului și înlocuire a combustibililor fosili în procesele de fabricație industrială. Asocierea are în vedere realizarea unor proiecte de cercetare și pentru activități de dezvoltare a afacerilor legate de hidrogen verde, oțel verde, surse regenerabile de energie și stocare a energiei. Proiectele vor fi propuse pentru finanțare directă de către Comisia Europeană prin programul Horizon Europa.

Transgaz a lansat proiectul-pilot privind injectarea hidrogenului în conductele de transport. În cadrul proiectului pilot denumit RO-HY România Hidrogen, a început deja injectarea hidrogenului în condiții de laborator. Proiectarea și execuția conceptului a fost realizată de către specialiștii Transgaz și are ca scop determinarea implicațiilor pe care le are amestecul de gaze naturale și hidrogen pentru SNT. Obiectivul principal al proiectului este evaluarea efectului amestecului de gaze asupra performanței în condiții de exploatare ale principalelor echipamente și soluții tehnice utilizate în SNT. În același timp, instalația pilot poate determina impactul amestecului de gaze naturale și hidrogen asupra unei rețele de distribuție a gazelor până la consumatorul final, inclusiv reducerea emisiilor cu efect de seră prin arderea amestecului de gaze naturale și hidrogen. Studiul experimental independent își propune să stabilească procentul de hidrogen din amestec care poate fi transportat în siguranță prin infrastructura actuală de transport, principalele vulnerabilități ale sistemului în contextul utilizării acestui amestec, modul de gestionare a acestor vulnerabilități și implicațiile pe care adăugarea de hidrogenul are asupra consumatorilor finali.

În același timp, 12 orașe din România testează un autobuz cu hidrogen de la Solaris. Timp de două luni, autobuzul Urbino 12 cu hidrogen, produs de Solaris, va fi prezent în douăsprezece orașe din România după următorul traseu: Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Brașov, Sfântu Gheorghe, Iași, Galați, Constanța, București, Râmnicu Vâlcea, Craiova, Timișoara și Oradea. Solaris Bus & Coach este unul dintre lideri europeni în producția de vehicule electrice pentru transport public.

Autobuzul Urbino 12 cu hidrogen va circula timp de câteva zile în fiecare oraș din cadrul turului, pentru a fi testat de administrațiile locale, în vederea familiarizării cu cea mai nouă tehnologie de propulsie și a conștientizării eficienței folosirii hidrogenului ca sursă de energie complet curată și a diminuării emisiilor poluante de dioxid de carbon. Turul autobuzului Solaris Urbino 12 cu hidrogen este realizat în colaborare cu Linde Gaz România, partener care asigură alimentarea acestuia cu hidrogen.

—————————————-

Articolul a apărut inițial în numărul din decembrie 2021 al Energynomics Magazine.

Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.1