Până în 2036, România ar putea avea 3 GW în capacitate instalată din surse eoliene offshore într-un scenariu de creștere modestă, sau 7 GW în scenariul unei creșteri puternice, conform celei mai recente foi de parcurs lansate spre consultare de Corporația Financiară Internațională (IFC), vehiculul de investiții al Băncii Mondiale. Una dintre principalele concluzii este că Costul egalizat al energiei (LCOE) începe de la 72-93 de euro pe MWh în 2029 și scade la 52-76 de euro pe MWh în 2035, conform scenariului de creștere modestă (LGS).
În scenariul de creștere puternică (HGS), LCOE pleacă de la același nivel și scade la 47-68 euro pe MWh în 2035. Ambele scenarii presupun contribuții semnificative din plan local (construcție turnurilor, substații etc.) de 28% (LGS) și 38% (HGS).
În ceea ce privește costurile de investiție, LGS are în vedere o cheltuială CAPEX de 9 miliarde de euro pentru aproximativ 150 de turbine în cinci proiecte până în 2035, în timp ce HGS ia în considerare o cheltuială de CAPEX de 19 miliarde de euro pentru aproximativ 360 de turbine în șapte proiecte până în același an.
Documentul include un calendar posibil pentru primele proiecte eoliene offshore și câteva comentarii cu privire la domeniile potențiale de dezvoltare, precum și un set de recomandări. Evaluarea curentă condițiilor și cadrelor cheie pentru energia eoliană offshore în România identifică două domenii în care este nevoie de un nou cadru (zone de concesionare, preluarea energiei) și patru în care sunt necesare unele modificări (cadrele pentru autorizare, racordare la rețea, sănătate și siguranță, precum și modernizări în rețeaua de transport). În ceea ce privește lanțul de aprovizionare local, IFC consideră că există oportunități bune în unele zone, inclusiv pentru export.
Sean Whittaker, Co-lead Offshore Wind Development Program al Băncii Mondiale, a prezentat concluziile preliminare ale Foii de parcurs pentru energia eoliană offshore elaborată o în ultimele 18 luni la solicitarea Guvernului României, în cadrul conferinței Energy Week Black Sea care a avut loc la București.
Foaia de parcurs pentru eolianul offshore al României este un document realizat de International Finance Corporation (IFC), membră a Grupului Băncii Mondiale. Lucrarea a fost realizată de BVG Associates în asociere cu CMS și Institutul de Studii și Proiectări Energetice (ISPE). Mesajele cheie au fost revizuite de Ministerul Energiei din România, iar autorii solicită acum un feedback mai amplu din partea industriei. Lansarea oficială este planificată pentru martie 2024 și va include cele mai ultimele observații din partea autorităților române.
Dincolo de avantajele evidente ale construirii 360 de turbine eoliene, în loc de 150, capacitate de producție de 2,333 de ori mai mare și crearea de 2,4 ori mai multe locuri de muncă, lucrurile stau în felul următor. Cu un miliard din cele 19, se pot construi 18,947 turbine. Cu un miliard din cele 9, se pot construi 16,667 turbine. Concluzia se impune de la sine. Este mai ieftin să construim 360 de turbine, decât 150. Pe lângă avantajele amintite la început, și a prețului unui MWh net mai avantajos în cazul scenariului de creștere puternică, mai sunt de menționat alte două. 1. Dezideratul independenței energetice este mult mai ușor de atins, în cazul scenariului de creștere puternică. 2. România deși are o suprafață decentă, nu poate construi parcuri eoliene oriunde, pentru că ori nu permite structura geologică a solului, ori nu sunt vânturi suficient de puternice de-a lungul anului, ori eventualele parcuri eoliene sunt pe culoare de zbor civile și / sau militare. În cazul scenariului de creștere puternică, câștigăm o suprafață și implicit o capacitate de producție, deloc de neglijat.
În mod logic, se nasc două întrebări. Prima: Are România cele 19 miliarde disponibile? A doua: Există voință politică pentru aceste proiecte, în scenariul de creștere puternică?
Vă mulțumesc!