Situația geopolitică actuală a energiei din regiunea ECE expune o ciocnire spectaculoasă a trei sau chiar a patru mari narațiuni rivale, reflectare în plan local a unei lumi multipolare. Uniunea Energetică (UE), Inițiativa celor 3 Mări (SUA), O mai mare putere (Rusia) și inițiativa One Belt, One Road (China). Pentru a lua decizii, înțelegerea acestor mari narațiuni este o condiție prealabilă de o importanță crucială, nu numai pentru România, ci în egală măsură pentru toate statele implicate. Am vorbit cu Richard L. Morningstar, directorul fondator al Global Energy Center, Atlantic Council, despre acest context regional complex, cu puțin timp înainte de summit-ul Inițiativa celor Trei Mări de la București. Richard L. Morningstar a fost ambasador al SUA în Republica Azerbaidjan, în perioada iulie 2012 – august 2014. Înainte de aceasta a fost reprezentantul special al secretarului de stat pentru energie în zona Eurasia. De asemenea, domnia sa a fost ambasador în Uniunea Europeană în intervalul iunie 1999 – septembrie 2001.
Inițiativa celor Trei Mări a SUA pare să capete tot mai multă putere în această perioadă, cu mai multe dezbateri și multe declarații publice. Ce înseamnă Inițiativa celor Trei Mări pentru industria energetică din regiunea Europei Centrale și de Est și pentru cooperarea UE-SUA în ansamblu?
Inițiativa celor Trei Mări este de o importanță critică pentru regiune. Este important să se dezvolte conexiuni în regiune atât dinspre nord spre sud, cât și dinspre est spre vest. Din punct de vedere energetic, aceste legături nord-sud sunt importante, deoarece, în prezent, în Polonia și Lituania există terminale LNG. Este important să existe un terminal LNG și în sud, cum ar fi terminalul Krk din Croația, precum și interconexiunile care urmează să fie construite între țări. Sperăm că și conducta BRUA va fi construită din România până în Ungaria. Pentru a concretiza Inițiativa celor Trei Mări, este important ca țările din regiune să coopereze și să vină cu o strategie comună. De asemenea, va fi nevoie de o cooperare cu Bruxelles-ul, atât din punctul de vedere al finanțării, cât și din punct de vedere politic. Așteptăm cu nerăbdare summit-ul privind Inițiativa celor Trei Mări de la București, din septembrie, și sperăm că acest summit va aduce realizări concrete cu privire la proiectele care vor urma.
Ce fel de rezultate aveți în vedere?
Este important să nu rămânem doar cu vorbe de pe urma acestui summit de la București. Ar trebui să se discute și să se ajungă la un acord cu privire la proiecte specifice și la modul în care să avansăm cu aceste proiecte.
Considerați că Inițiativa celor 3 Mări este o prioritate pe ordinea de zi a președintelui Donald Trump? De ce ar trebui să fie?
Această inițiativă a primit o atenție deosebită din partea administrației americane, din partea secretarului de stat Rick Perry, dar și din partea întregului Departament pentru Energie, care a luat această inițiativă foarte în serios și a contribuit strategic la reușita inițiativei.
Administrația americană ar trebui să fie interesată să pună în aplicare această inițiativă din mai multe motive. În primul rând, țările din Europa Centrală și de Est sunt foarte importante pentru SUA. De la căderea Cortinei de Fier, țările din regiunea ECE au fost întotdeauna aliați puternici și parteneri ai SUA. În același timp, SUA – atât administrația, cât și Congresul – sunt puternic angajate în succesul țărilor din Europa Centrală și de Est. Inițiativa celor 3 Mări va contribui, de asemenea, la diversificarea surselor de energie din Europa Centrală și de Est și la crearea unor alternative la gazele naturale din Rusia, ca unic furnizor.
Pentru țările din Europa de Est, atât Bruxelles, cât și Washington sunt parteneri puternici și surse ale principiilor de bază. Există vreun motiv să credem că Inițiativa celor 3 Mări este, în vreun fel, în contradicție cu proiectul Uniunii Energetice al UE?
Cred că Inițiativa celor 3 Mări este cu totul compatibilă cu Uniunea Energetică a UE. Inițiativa celor 3 Mări va crea interconexiuni între țări și va contribui la diversificarea furnizării de energie în Europa, precum și la asigurarea unei mai mari securități energetice în regiunea ECE și în toată Europa.
Nu credeți că o abordare mai reușită ar fi ca SUA să intre într-un dialog direct cu Bruxelles-ul cu privire la aceste chestiuni, pentru o aliniere a Inițiativei celor Trei Mări la prevederile Uniunea Energetice?
Inițiativa celor 3 Mări va fi cu siguranță pe agenda discuțiilor cu Bruxelles-ul. Nu mai sunt parte din executivul american, așa că sunt implicat direct în discuții, dar sper că, prin contactele constante dintre Washington și Bruxelles și prin activitatea Consiliului SUA-UE pentru Energie, acest aspect va fi un aspect-cheie al cooperării.
Proiectul Nord Stream 2 împarte țările europene în două grupuri; unul insistă asupra faptului că Federația Rusă este și a fost un furnizor de încredere de gaze naturale, punând între paranteze toate celelalte poziții divergente; al doilea grup este evident mai îngrijorat de lipsa de putere în negocierile bilaterale cu Federația Rusă. Cât de important este rolul pe care SUA îl pot juca în acest sens?
Statele Unite s-au opus în mod constant construcției Nord Stream 2 din mai multe motive. În primul rând, avem convingerea că acest proiect va crește dependența față de Rusia în furnizarea de gaze naturale către Europa. În al doilea rând, din punct de vedere geopolitic, Nord Stream 2 ar putea avea un efect foarte dăunător asupra tranzitului de gaze naturale prin Ucraina. Ar fi un semnal negativ ca Nord Stream 2 să avanseze după acțiunile întreprinse de Rusia în Crimeea și în Ucraina de Est, deoarece ar putea priva Ucraina de taxele de tranzit.
Atât Administrația, cât și Congresul și-au exprimat opoziția față de Nord Stream 2, iar această poziție a fost exprimată constant nu doar în timpul administrației Trump, ci și în timpul administrației Obama. Dacă se construiește Nord Stream 2, Inițiativa celor 3 Mări poate fi foarte utilă în reducerea impactului pe care l-ar putea avea Nord Stream 2, deoarece ar crea interconexiuni și acces alternativ la gaze naturale pentru regiune, inclusiv prin importurile de LNG. Posibilitatea ca gazul natural lichefiat să ajungă în Europa Centrală și de Est va contribui, de asemenea, la menținerea unor prețuri mai mici și va face mai complicat ca Rusia să acționeze într-o manieră monopolistă în aprovizionarea cu gaze naturale. Deci, da, ne opunem Nord Stream 2, iar acțiuni precum Inițiativa celor 3 Mări și altele, la nivel european, ar putea contribui la atenuarea efectului Nord Stream 2.
Putem face o comparație între sancțiunile pe care SUA le-a impus recent Iranului, unul dintre efecte fiind acela că o mare companie din Uniune, cum ar fi Total, s-a retras din proiectele din Iran, și situația Nord Stream 2? Ar fi posibil ca SUA să aplice sancțiuni în cazul Nord Stream 2?
Situațiile din Iran și Nord Stream 2 nu sunt cu totul asemănătoare. Există posibilitatea să fie aplicate sancțiuni împotriva Nord Stream 2, deoarece există o propunere legislativă în Congres în acest sens. Nu pot anticipa dacă propunerea va fi adoptată. Cu toate acestea, chiar și astăzi, președintele, conform legislației existente, are posibilitatea de a sancționa Nord Stream 2. Este foarte incert dacă aceste sancțiuni vor fi puse în practică. Amenințarea cu aplicarea de sancțiuni, indiferent dacă se concretizează sau nu, creează deja incertitudini care ar putea provoca îngrijorări investitorilor interesați de proiect. Dar este dificil de spus dacă vor fi aplicate sau sancțiuni împotriva Nord Stream 2.
Gazul natural lichefiat este un element important pentru viitoarea cooperare în domeniul energiei dintre SUA și UE, așa cum este și la nivel global. Este LNG, de asemenea, cu adevărat o oportunitate pentru sudul și estul Europei? Ați menționat Croația. Ce putem anticipa legat de România?
LNG ar trebui să reprezinte o posibilitate clară pentru țările ECE, inclusiv pentru România. Sperăm că proiectul terminalului Krk se va concretiza și va fi construit. Care va fi ruta gazelor naturale din Croația rămâne încă de stabilit. O posibilitate ar fi ca LNG-ul să intre în Grecia, apoi în Bulgaria, prin conducta Grecia-Bulgaria, care, sperăm, va continua apoi în România.
Dacă înțeleg corect, spuneți că LNG reprezintă o oportunitate pentru România, chiar în lipsa unui terminal LNG pe malul românesc al Mării Negre? Am înțeles corect?
Infrastructura va trebui construită și va dura ceva timp, dar cred că sunt oportunități. Sperăm că proiectele privind gaze naturale din zona românească a Mării Negre vor avansa; vom vedea evoluțiile din lunile următoare.
Pentru coerență internă și pentru a obține sprijinul publicului, deciziile politice importante trebuie să se bazeze pe o poveste cuprinzătoare și totuși simplă despre locul și sensul în care se îndreaptă o comunitate. Vedeți posibilă integrarea numeroaselor mari povestiri rivale, pe care marile puteri, precum SUA, UE, Rusia și China, le pun pe masă, din perspectiva țărilor din Europa de Est?
Cred că este posibil. Furnizarea de gaze din Rusia va fi întotdeauna importantă pentru Europa, dar cheia este să existe alternative pe o piață concurențială reală. Inițiativa celor 3 Mări poate contribui la crearea acestei piețe competitive, permițând apariția în ECE a unor surse alternative de gaze naturale care va forța o concurență reală între livrările de gaze rusești și cele din alte surse. Aceasta va contribui la menținerea prețurilor la gaze naturale în Europa Centrală și de Est la niveluri rezonabile. În ceea ce privește inițiativa One Belt, One Road, rămâne să vedem. În acest moment, putem doar să speculăm despre impactul pe care îl va avea asupra energiei în Europa Centrală și de Est. Există și alte opțiuni, dincolo de LNG, pentru Europa Centrală și de Est – a fost stabilit Coridorul Sudic și sperăm că gazul va ajunge în cele din urmă în Europa Centrală și de Est. Nu cred că va exista o integrare formală a acestor inițiative despre care vorbiți, ci mai degrabă prin succesul Inițiativei celor Trei Mări, care este în totală convergență cu Uniunea Energetică a UE și cu crearea unei surse alternative de gaz – care va proteja CEE, chiar dacă gazul rusesc va rămâne în continuare o parte importantă în mix-ul energetic.