Nobel Oil, un nume cu rezonanţă pe parcursul ultimelor două secole de istorie petrolieră, a decis să intre pe piața românească, extinzând operațiunile din SUA și Azerbaidjan. Compania nu a venit singură; a găsit orientare și conducere în John Long, un specialist în downstream care a experimentat la prima mână crearea unei piețe de carburanţi în România. Timp de peste două decenii, el și-a folosit abilitățile pentru a crea afacerile de distribuție ale Shell, Lukoil și Rompetrol în România. Acum, a fost de acord să discute cu energynomics.ro Magazine despre condițiile personale și deciziile de afaceri, într-un context complicat pentru distribuirea de carburanți pe bază de țiței.

Domnule John Long, vă rugăm să ne povestiţi despre experiența dvs. de afaceri în industria petrolieră, în general, și în România, în special, mai ales în privința distribuției produselor petroliere. Când aţi venit aici și, atunci când situaţia a fost dificilă, de ce aţi continuat dezvoltarea de noi rețele?

Am fost foarte norocos. Când am plecat de la universitate şi am intrat în industria petrolieră, m-am alăturat nu unei singure companii, ci 3. În acel moment, Shell, EP şi National Benzol comercializau împreună în Marea Britanie. Şi am fost angajat al tuturor celor 3 companii. Sarcina mea era să aloc terenuri menţinând echilibrul de volum stabilit în prealabil, astfel că marja de eroare era mică, deoarece companiile comercializau potrivit unui raport de 3-2-1. Dacă deciziile mele nu erau corecte, aş fi auzit imediat ceva de la celelalte două branduri. Deci precizia era crucială. Nu aveam calificarea, dar sub o presiune extraordinară m-am dezvoltat și în scurt timp mi-a intrat în sânge. Iar experienţa m-a transformat în echivalentul, în industria petrolieră, al unui degustător de vinuri. Shell a recunoscut acest lucru în mine şi m-a angajat exclusiv pentru a construi reţele pentru ei, în întreaga lume. Restul e istorie.

Ce anume v-a fascinat în afacerea petrolieră din România timp de peste două decenii?

Am venit în România în anul 1992 şi timp de doi ani am făcut lobby pe lângă guvern pentru îmbunătăţirea marjei, şi niciun investitor care se respectă nu ar fi intrat pe piaţă la marja existentă. Doar Petrom era reprezentat acolo la acel moment şi în fiecare seară erau cozi imense la pompe şi există un sistem pe bază de cupoane sprijinit de stat. Ştiam că dacă aş fi construit mai multe staţii situaţia s-ar îmbunătăţi, însă nu o puteam face deoarece marja nu ar fi permis acest lucru şi acţionarii mei au refuzat să investească. În cele din urmă, Guvernul a cedat în 1994 și atunci am deschis prima stație Shell. S-a dovedit a fi un eveniment atât de important încât însuşi Preşedintele României a participat la inagurare.

Timpurile erau mult mai dificile atunci decât acum. Marjele erau extrem de mici, prognozarea schimbărilor de infrastructură era aproape imposibilă şi nu aveam cum să ştim cum vom fi primiţi de publicul larg. În anii care au urmat pionieratului lui Shell, piaţa a crescut, aşa cum era de aşteptat, însă cererea a depăşit oferta și chiar și astăzi există loc pentru mai multe stații.

Când cineva dezvoltă o nouă reţea de distribuţie a carburanţilor, sau este adus pentru a duce una la nivelul următor, care sunt cele mai dificile lucruri care trebuie făcute?

O rețea de distribuție a carburanților este vitrina oricărei companii petroliere și, cum se spune în industrie, retailul este detaliul. Astfel, este important ca locaţia să fie de top, aspectul să fie optim (există 32 de variante din care se poate alege), RVI (identitatea vizuală de retail) să fie atrăgătoare, iar lista este aproape nelimitată. Asta pe lângă începerea şi înregistrarea unei noi companii şi recrutarea de personal pentru sediul central și personalul de la faţa locului, și instruirea acestuia.

Foarte puţini oameni cumpără reţele existente, cu excepţia cazului în care sunt vândute de companii petroliere mari. Asta deoarece aproximativ 70% dintr-o staţie este în subteran şi legislația europeană s-a schimbat dramatic faţă de când au fost construite stațiile iniţiale. Acum trebuie să instalăm rezervoare cu pereţi dubli cu detecție a scurgerilor, sonde electronice pentru rezervoare, conducte din plastic, sisteme de recuperare a vaporilor în două etape. Acesta este motivul pentru care companiile nou intrate pe piață preferă să construiască green-field. Creşterea organică este dureros de înceată, dar merită pentru sustenabilitatea pe termen lung.

Acum sunteţi din nou implicat într-o nouă intrare pe piaţa în România, Nobel Oil. Spuneţi-ne câte ceva despre această companie.

Nobel Oil Downstream România este o filială a Nobel Oil Services UK Ltd, unul dintre furnizorii de top de servicii de foraj, inginerie şi management de proiect, mentenanţă, achiziţii şi creșterea factorului de recuperare a hidrocarburilor în regiunea caspică. Compania este activă în trading pe plan internațional în vânzarea și tranzacţionarea de țiței, gaze naturale și produse rafinate.

Nobel Oil are obiectivul de a copia filosofia de afaceri a lui Ludvig și Robert Nobel, fondatorii legendarului Branobel Oil Company, una dintre cele mai prestigioase companii petroliere din lume la sfârșitul secolului 19. Un interes considerabil pentru operațiunile din România a fost demonstrat de Gustaf Nobel, director în consiliul de administrație al Nobel Oil Services UK Limited și stră-stră-nepotul lui Ludvig Nobel. El a vizitat România de două ori și susține proiectul nostru.

––––––––––––-

Articolul integral poate fi citit în numărul din decembrie 2015 al energynomics.ro Magazine.

Dacă vrei să primești gratuit numărul următor (martie 2016), în format tipărit, scrie-ne la adresa [email protected], pentru a te include în lista de distribuție.