Ideea de fixare a prețurilor cunoaște o adevărată renaștere în Europa Centrală. Dacă vreunul dintre angajații pensionați ai Biroului maghiar de stabilire a prețurilor (PFB), instituție închisă în 1990, și-ar căuta un loc de muncă, acum este momentul potrivit pentru a se înscrie la o nouă agenție. În Ungaria, stabilirea prețurilor, cu noua denumire de „plafonare a prețurilor”, are toate șansele să continue (pentru utilități și alimente), decât să dispară în curând (așa cum a fost cazul combustibililor). Și la nivel regional, există, de asemenea, un interes considerabil pentru experiența PFB: toate țările din Europa Centrală și de Est au introdus o formă sau alta de plafonare a prețurilor după izbucnirea teribilului război din Ucraina. Acest scurt articol își propune să atragă atenția asupra unei posibile erori terminologice: termenul de „plafonare a prețurilor” este inexact. Acesta a devenit un termen-valiză care maschează diferențe (importante) dintre diferitele mecanisme de control al prețurilor. Cea mai recentă propunere a UE de plafonare a prețului gazelor naturale, așa cum a fost adoptată luni, 19 decembrie 2022, ar putea avea de suferit din cauza acestei neînțelegeri terminologice.
Plafonările de prețuri din Ungaria pot fi împărțite în două mari grupe: energie și toate celelalte (în principal alimente). În sectorul energetic au existat două subgrupe de plafonări ale prețurilor: tarifele la utilități pentru consumatorii casnici și combustibilii. În acest an, Moș Nicolae a venit în Ungaria cu un cadou special: în noaptea de 5 decembrie, plafonarea prețului la benzină a fost eliminată. Astfel, a rămas doar un singur subgrup din industria energetică, utilitățile, dar este important să înțelegem ce s-a întâmplat exact cu plafonarea prețului la benzină.
Orice sistem de plafonare a prețurilor poate eșua în două moduri: fie compania obligată să furnizeze produsul nu mai poate suporta financiar vânzările sub prețul pieței, fie produsul cu preț plafonat se epuizează pur și simplu și apare penuria. În ultimele șase luni, industria energetică maghiară a experimentat ambele situații.
Prima, problema financiară, iese din discuție în legătură cu plafonarea prețului la carburanții auto: la începutul lunii noiembrie, cel mai important jucător de pe piața ungară a carburanților (MOL) a anunțat profituri record. Renunțarea la plafonarea prețului la benzină în Ungaria a fost determinată de un fenomen pe care generația tânără probabil că nu l-a mai întâlnit: o lipsă în aprovizionare. Plafonarea prețului benzinei în Ungaria a fost prematură – a fost introdusă prea devreme, înainte de război, în noiembrie 2021. Celelalte țări central-europene au limitat prețul combustibilului abia cu mult mai târziu, răspunzând la nivelurile de preț pentru benzină înregistrate în timpul războiului. Valoarea relativ scăzută (480 de forinți) a fost redusă în plus de modificarea cursului de schimb forint/euro. E de înțeles de ce, pur și simplu nu merita să imporți combustibil în Ungaria, în timp ce cererea era în continuă creștere – mai întâi a apărut turismul pentru benzină (jumătate din Europa Centrală mergea în Ungaria pentru a-și alimenta autoturismele și camioanele), iar apoi, după introducerea treptată a restricțiilor, a apărut piața neagră. În perioada ianuarie-octombrie a acestui an, Ungaria a consumat la fel de mult combustibil ca în întreg anul 2021. Capacitatea de rafinare și de transport din Ungaria s-a dovedit pur și simplu insuficientă pentru a acoperi această cerere suplimentară. Au început să se formeze cozi, s-au închis benzinării și s-a instalat penuria, într-o piață de retail a carburanților care înainte funcționa foarte bine în Ungaria. Care este cea mai mare lecție din această poveste a plafonării prețurilor la carburanți? Piața maghiară a carburanților nu poate funcționa fără importuri (în special de motorină). Pe viitor, orice nouă restricție impusă prețului carburanților va trebui să țină cont de acest fapt.
În zona utilităților, povestea este complet diferită – așa cum am prezentat în numărul din decembrie al revistei Energynomics. Guvernul maghiar a fost nevoit să treacă la o nouă versiune a „rezsicsökkentés”: preț redus doar până la un nivel calculat de consum mediu pentru consumatorii casnici, cu majoritatea întreprinderilor trimise înapoi în piața concurențială. De ce? Compania de stat care era obligată să furnizeze energie electrică și gaze cu tarif redus pur și simplu nu a mai putut să finanțeze acest sistem distorsionat, în condițiile în care prețul de achiziție era mai mare decât tariful reglementat. Nu lipsurile au afectat “rezsicsökkentés”, ci diferența dintre prețul oficial (în forinți) și cel de pe piața internațională (în euro). Pe scurt, plafonarea prețului la benzină a fost determinată de lipsa de marfă, în timp ce “rezsicsökkentés” a trebuit să fie reformată din cauza înrăutățirii situației financiare a operatorului.
Cum se vede introducerea unui plafon al prețului la gaze, idee aprobată de UE, din perspectiva experienței maghiare?
Așa cum am scris în introducere, în Ungaria, din păcate, mai multe mecanisme de reglementare a prețurilor au același nume colectiv: plafonare. Propunerea privind gazele naturale care se discută în prezent în Uniunea Europeană NU este o plafonare a prețurilor în sensul maghiar. Ceea ce avem sunt două elemente. Primul ar fi un mecanism de corectare a prețului pieței în cazuri extreme. Acest lucru este necesar deoarece principalul reper european al prețului la gazele naturale (TTF) a avut un comportament foarte ciudat în ultimele 12-18 luni. Variații intrazilnice de scădere/creștere a prețului cu 30-50 de euro pe MWh au fost ceva obișnuit, deși nu existau schimbări semnificative în plan fundamental. Cu alte cuvinte, a fost cineva (sau mai mulți) care a (au) manipulat piața TTF. Acest lucru este relevant pentru Ungaria și pentru Romania, deoarece la granițe indicele pe baza căruia se stabilește prețul gazelor naturale este exact TTF.
Cealaltă propunere este să se introducă un indice de preț separat pentru gazele naturale lichefiate (GNL) importate în UE. GNL este o alternativă rapidă la gazul rusesc, prin urmare, este deosebit de important să existe acum un nivel de referință fiabil pe piață pentru acest produs, până de curând marginal. Detaliile nu contează în contextul acestui articol și se vor schimba de o mie de ori. Concluzia este următoarea: propunerea, care a fost supranumită în presa maghiară „plafonarea prețului gazului de la Bruxelles”, nu are nicio legătură cu plafonarea prețului la benzină în Ungaria și/sau cu reducerea prețului la benzină în sensul maghiar al cuvântului. Reglementarea prețurilor în Ungaria a fost o reglementare clasică cu prețuri plafonate. Propunerea de la Bruxelles privind gazele naturale ar urma să includă un mecanism de corecție a pieței care s-ar aplica doar în cazul unor mișcări extreme ale prețurilor (manipulare) și un nou indice al prețului GNL. Atenuarea volatilității extreme a prețurilor la gazele naturale și stabilirea unui preț de referință echitabil pentru GNL ar contribui la garantarea faptului că țările din Europa Centrală, inclusiv România și Ungaria, pot oferi un fel de sistem de prețuri controlate (plafonate) pentru consumatorii casnici în această iarnă (și poate și în următoarea).
Prin urmare, este cu atât mai nefericit că guvernul maghiar a fost singurul care a votat împotriva acestei propuneri de corecție a prețului la gazele naturale adoptate de Bruxelles. Comentatorii nu pot decât să ghicească ce considerente politice sau de altă natură i-ar fi putut motiva pe unguri să meargă împotriva dorinței comune a celorlalte 26 de state membre ale UE. Un lucru este clar: prin obstrucționarea activă și deliberată a introducerii mecanismului de corecție a prețului la gaze, maghiarii nu au făcut decât să-și ajute unul dintre partenerii de termen lung: pe acela care în loc de pălărie poartă căciulă de blană (usanka).
Despre autor Jozsef Balogh este senior business developer la Axpo Solutions, Elveția, concentrându-se pe oportunitățile din Europa Centrală și Ucraina în domeniul energiei electrice, al gazelor și al CO2. A activat în industria energetică din Europa Centrală în diferite roluri începând din 1992. A fost activ în special în Ucraina și Ungaria.