L-am provocat pe domnul Julian Popov să comenteze situația actuală a sectoarelor de producție a energiei pe bază de cărbune din România și Bulgaria; am obținut o descriere spectaculoasă a peisajului energetic al regiunii și al Europei. Dl Popov a realizat o descriere complexă, dar bine conturată, în care sursele regenerabile sunt pregătite să ia locul și să salveze regiunile carbonifere de la nimicire, în care gazele naturale au un viitor bun, dar mai degrabă scurt, în care proiectele naționale pe scară largă ar trebui înlocuite cu integrarea de piață și toate strategiile ar trebui să înceapă de la eficiența energetică pentru a reduce sărăcia energetică, pentru a îmbunătăți calitatea aerului și a spori securitatea energetică.
În acest an, fiecare aspect al industriei energetice ducea cu gândul la cel puțin o singură temă de actualitate: P&P offshore, sectorul surselor regenerabile, eficiența energetică sunt doar câteva. Producerea de energie pe bază de cărbune este unul dintre aceste subiecte fierbinți în România, dar și în Bulgaria. De ce credeți că acest sector a ajuns primul pe ordinea de zi a anului 2018?
Subit, cărbunele a început să fie foarte scump. Guvernele și societățile nu se așteptau la o asemenea schimbare, dar era clar, de mai mult timp, că schimbarea avea să vină. Sunt cel puțin doi factori care determină și vor determina creșterea costului cărbunelui: Emission Trading System (ETS, sistem de comercializare a cotelor de emisii), care a fost demarat în anul 2005, și Large Combustion Plant (LCP) BREF (instalațiile de ardere de mari dimensiuni), pentru care negocierile au început în 2011. Astfel, creșterea costului cărbunelui nu ar fi trebuit să ne ia prin surprindere. Aș putea spune că acesta este un proces de ajustare a pieței doar pentru că este un rezultat al plății de către noi a prețului real al cărbunelui. Cu toate acestea, plata pentru energia generată extern cu ajutorul cărbunilor a perturbat un secol de tradiție în utilizarea resurselor naturale, fără a plăti și pentru impactul vast asupra mediului. Această perturbare a adus cărbunele în topul dezbaterilor pe tema energiei din anul 2018. În același timp ar trebui să recunoaștem că regiunile carbonifere, în special exploatările miniere deschise de lignit, au unele avantaje competitive puternice de care trebuie să se profite la timp. Majoritatea oferă suprafețe vaste de teren deținut de stat, o infrastructură excelentă a rețelei electrice, o concentrare a aptitudinilor inginerești și adesea o infrastructură bună pentru transport. Toate acestea fac ca minele de lignit să fie zone atractive de dezvoltare a zonelor industriale și a producerii energiilor regenerabile pe scară largă. Fereastra oportunităților pentru aceste dezvoltări nu va rămâne deschisă, însă, pentru mult timp. Avem nevoie de viziune și voință politică pentru a nu pierde această oportunitate acum.
Analizând mixul național de producție energetică, economiile și societățile din ambele țări, cărbunele ni se înfățișează ca un element important, dificil de înlăturat pe termen scurt. Care credeți că este, momentan, cea mai bună abordare cu privire la unitățile de producție de energie pe bază de cărbune?
Într-adevăr. Circa 40% din producția de energie din Bulgaria și peste 20% din România depind de cărbune. Trebuie să facem față costurilor în creștere ale cărbunelui și să înțelegem și să ne folosim de transformarea energetică. Dacă facem asta, nu numai că vom reuși să reducem orice efecte negative, dar vom transforma tranziția într-un avantaj pentru țările noastre. Trebuie să fim înaintea curbei energetice economice. Ar trebui să începem să dezvoltăm strategii naționale pentru a exploata sursele de energie curată care sunt competitive din punctul de vedere al costului și să începem să introducem tehnologii de gestionare a aprovizionării cu energie și a cererii de energie.
Știu că sunt discuții la Bruxelles privind modificarea mecanismelor ETS, pe de o parte, și introducerea unor tipuri de mecanisme de capacitate, pe de altă parte, pentru a recompensa rolul echilibrat al unităților de producție de energie pe bază de cărbune. Care sunt soluțiile posibile disponibile pentru a păstra această activitate fezabilă din punct de vedere economic?
ETS este în permanentă dezvoltare, dar nu cred că există vreo șansă să se acorde cărbunelui un rol de echilibrare. Unele țări cu un procent ridicat de cărbune în mixul energetic caută moduri de a împiedica producerea unui șoc asupra sistemului energetic și, în special, de a evita confruntările politice dificile cu regiunile carbonifere și sindicatele, dar acest lucru nu se va întâmpla prin evitarea logicii ETS. Modul economic fezabil este de a analiza unde se află cel mai scăzut potențial carbonifer la preț mic și de a începe poziționarea țărilor noastre pentru o utilizare mai bună a producerii de energie pe bază de cărbune. De asemenea, este foarte important ca Bulgaria și România să colaboreze în ceea ce privește tranziția energetică, deoarece tranziția este legată intrinsec de integrarea pieței energiei electrice. Trebuie să planificăm împreună o nouă capacitate electrică, regulile de piață și infrastructura. De asemenea, trebuie să colaborăm pentru realizarea unor prognoze. Dacă vom construi capacități electrice excesive inadecvate și scumpe, vom avea de-a face cu probleme grave pe viitor. Centralele noastre nucleare trebuie reevaluate în acest context. De asemenea, trebuie să ne îndepărtăm de la a ne baza pe filiale și contracte cu prețuri fixe garantate pe termen lung în favoarea unor mecanisme de piață mai flexibile bazate pe licitații, managementul cerințelor și încurajarea inovărilor.
Necazul unora, bucuriile altora… Credeți că centralele electrice pe gaz sau energii regenerabile ar putea înlocui aceste capacități? Cât de repede s-ar putea întâmpla acest lucru?
Ar trebui să începem discuția despre capacitate cu întrebarea „Ce consum poate fi evitat?”. Atât Bulgaria cât și România au un potențial extraordinar în îmbunătățirea eficienței energetice a economiilor lor. Eficiența nu numai că ajută la reducerea consumului, dar și la reducerea sărăciei energetice, la îmbunătățirea calității aerului, sporirea securității energetice; de asemenea, este un mod de a spori alegerea tehnologiilor energetice. O clădire cu o eficiență scăzută necesită încălzire intensivă, în timp ce o clădire bine izolată poate alege tehnologii de termoficare competitive din punctul de vedere al costului. După ce vom examina opțiunile privind eficiența energetică putem înainta către opțiunile de producție. Gazul poate juca un rol, desigur, dar ideea de gaz drept combustibil de tranziție este exagerată și înțeleasă greșit. Gazul ar putea avea un rol important în tranziție în special dacă înlocuiește rapid cărbunele și dacă este utilizat împreună cu gestionarea energiilor regenerabile, depozitarea și cererea. Europa de Sud-Est are un potențial ridicat de energii regenerabile competitive din punctul de vedere al costului, mai ieftine decât oriunde în altă parte, cu excepția câștigurilor din eficiența energetică. De asemenea, avem un potențial hidroenergetic ridicat, care oferă un echilibru excelent și oportunități de stocare pentru sistemul energetic regional.
Există exemple de succes în tranziții energetice de la cărbune la orice altă tehnologie cu impact mai mic pe care țări precum România și Bulgaria să le aibă în vedere? Care este părerea dvs. despre situațiile din Polonia și Germania?
Sunt multe cazuri de regiuni care se îndepărtează de la cărbune din diferite motive – combustibili noi, calitatea aerului sau politici climatice. În anii 1960, când gazul din Marea Nordului a devenit disponibil, Olanda și Anglia și-au început tranziția în două moduri diferite. Povestea Angliei este mult mai agresivă, cea olandeză este mai prietenoasă, consultativă și consensuală. Ambele țări au renunțat la cărbune și, în curând, vor înceta de tot să mai utilizeze cărbunele.
Valea Ruhrului din Germania este, de asemenea, un exemplu interesant de îndepărtare de la cărbune și dezvoltare a unor industrii tehnologice avansate. Tranziția regiunii din nordul Franței, Loos-en-Gohelle, care a devenit moștenirea UNESCO, este un caz interesant. Există astfel de situații în Polonia și Ungaria și multe exemple în SUA. În anii 1960, Ungaria angaja 125.000 de mineri, în prezent angajează 2.000. Toate aceste cazuri sunt specifice și diferite, dar lecția generală pe care trebuie să o învățăm din ele este că evoluția tehnologică este o oportunitate care trebuie înțeleasă, susținută și gestionată cu înțelepciune în favoarea dezvoltării, a unor soluții curate, a unei eficiențe ridicate și unei modernizări a sectorului energetic și a industriei ca un întreg. Dacă ne opunem acestui trend și acestor oportunități, vom ajunge la fundul dezvoltării industriale, în timp ce îmbrățișarea lor ne-ar arunca aproape de vârf.
_____________________________________________
Interviul a apărut inițial în numărul din decembrie 2018 al energynomics.ro Magazine.
Dacă vrei să primești prin curier acest număr (decembrie 2018), în format tipărit, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.
