Furnizarea de energie electrică pe piața liberă devine un subiect din ce în ce mai prezent în strategia de afaceri a companiilor de profil. Mai mult sau mai puțin pricepute ori oneste, acestea încep să oferteze o gamă de consumatori care până acum nu au avut luxul alegerii companiei care să le furnizeze energia: gospodăriile. La solicitarea energynomics.ro Magazine, Laurențiu Urluescu, membru în Consiliul Director al Asociației Furnizorilor de Energie Electrică (AFEER), a realizat o radiografie a oportunităților și riscurilor pe care le aduce o piață concurențială de energie.

Domnule Laurențiu Urluescu, vă rog să ne explicați cum se prezintă segmentul de furnizare din România. Care sunt lucrurile bune care s-au întâmplat, ce mai avem de realizat pentru a ajunge la o piață concurențială și ce vulnerabilități sunt la orizont?

În momentul de faţă, segmentul din piaţa de energie electrică reprezentat de activitatea de furnizare la consumatorii industriali are gradul de concurenţă cel mai mare. Spun asta deoarece piaţa este deschisă de mulţi ani, majoritatea consumatorilor industriali au deja cunoștinte legate de funcționarea pieţei, există mai bine de 75 de furnizori activi şi peste 110.000 de consumatori care şi-au ales un furnizor din segmentul de piaţă concurenţială. În acest moment departajările la licitaţiile organizate de marii consumatori se fac la nivel de ban. Din păcate, în celălalt segment al furnizării de energie electrică (consumatorii casnici) nu există aceeaşi concurență, dar lucrurile se mişcă într-o direcție bună; circulă deja în piaţa liberă oferte pentru consumatorii casnici.

Bursa de energie OPCOM anunță record după record de participare pe piața spot și ponderea acestei piețe în consumul net prognozat crește. Din ce cauză a crescut atât de mult ponderea acestei piețe?

Ponderea din ce în ce mai mare a pieţei spot (Piața pentru Ziua Următoare – PZU) în portofoliul de achiziţie al furnizorilor este, din păcate, o problemă a pieţei din România. Zic „din păcate” deoarece utilizarea în mare măsură a pieţei spot, o piaţă cu o volatilitate mare a preţurilor, dovedeşte apetenţa pentru risc a furnizorilor, care datorită creşterii puternice a competiţiei sunt gata să-şi asume riscuri speculative.

Nu trebuie să uităm că un impuls în creşterea volumului tranzacţionat pe această piaţă este dată şi de imposibilitatea de a tranzacţiona produse flexibile pe termen lung, lipsa de lichiditate a pieţelor cu livrare forward şi existenţa unei diferenţe semnificative de preţ între tranzacţiile pe termen lung şi cele pe termen scurt. În general, distorsiunile remarcate în piața de energie au fost generate de doi factori: reglementări neclare sau emise fără un studiu de impact; influențe externe, generate de indisponibilitățile tehnice apărute și/sau de evoluția prețurilor din piețele vecine României.

S-a îngrijit România să creeze toate instrumentele necesare pentru o evoluție sănătoasă a practicilor de afaceri din domeniu? Unde ar mai fi loc de îmbunătățiri și cum acționează AFEER pentru a le obține pentru mediul de business și consumatori?

În primul rând, dornic să evite vânzarea necontrolabilă de energie electrică de către unii producători, statul a implementat în legislaţia primară una dintre cele mai năstruşnice idei pentru orice piaţă liberă, respectiv interzicerea încheierii de contracte bilaterale negociate liber. Mai mult, prin legislaţia secundară s-au interzis şi tranzacţiile cu produse flexibile. Există, totuși, și o parte pozitivă în toată această poveste: în urma cerinţelor participanţilor la piaţă s-a reuşit implementarea unei platforme de piaţă care acoperă parţial nevoile. Aici mă refer la piaţa OTC (Over the Counter – n.r.), piaţă pe care AFEER a propus-o şi a susţinut-o puternic. Aşa cum a dovedit în cei 10 ani de activitate, AFEER militează pentru o piaţă de energie electrică cu adevărat liberă şi echidistantă, respectând cerinţele privind managementul riscului şi practicile internaţionale.

Cât de ușor ar fi pentru o companie să intre acum pe segmentul de furnizare și către ce tip de clienți i-ați recomanda să-și concentreze eforturile?

Din punctul de vedere al infrastructurii nu ar fi foarte complicat. De-a lungul timpului s-au creat reguli clare pentru intrarea în piaţă, pentru autorizare, pentru încheierea de contracte de utilizare a infrastructurii. Problema vine în faza a doua, unde în vânzarea către consumatori eşti confruntat cu o competiţie puternică, iar în ce privește achiziţia eşti expus la riscuri puternice (volatilitatea preţului datorată lipsei de lichiditate pe piaţa forward, neplata, neperformanța sau posibila insolvenţă a clientului, legislaţie schimbătoare, etc).

În ce privește tipul de client, nu am o recomandare expresă. Fiecare furnizor trebuie să-şi stabilească de la început propria strategie în funcţie de infrastructura pe care este pregătit să o dezvolte: pot fi clienţii casnici, care necesită un volum mare de automatizare, sau cei industriali, care în număr limitat se pot gestiona mai facil. În mod sigur clienţii bun platnici sunt de preferat.

Este clientul casnic suficient de atractiv pentru a se regăsi în portofoliile furnizorilor care nu fac parte din același grup cu distribuitorul?

Dacă acum câţiva ani piaţa liberă nu putea concura cu segmentul de piaţă reglementată, în special datorită preţului, odată cu scăderea preţului energiei electrice pe piaţa angro cele două pieţe s-au apropiat foarte mult. De aceea putem spune că gospodăriile încep să devină atractive pentru furnizor, fapt care se vede şi prin ofertele din piaţă. După părerea mea, cea mai mare problemă la nivelul consumatorului casnic este nefamiliarizarea cu conceptul de furnizor independent de distribuitor şi cu posibilităţile de schimbare a furnizorului.

AFEER a început o campanie de informare a consumatorilor încă de anul trecut. În această campanie încercăm să explicăm pe înţelesul tuturor care ar fi riscurile şi avantajele schimbării furnizorului, ce înseamnă această decizie, ce capcane pot exista în contractele de furnizare. Trebuie avut în vedere că, în general, energia electrică reprezintă circa o treime din factura unui consumator casnic; de multe ori preţul mai mic al ofertei nu înseamnă neapărat o reducere foarte mare a costului total al facturii. De aceea atragem atenţia ca la compararea ofertelor să se compare un cost total aferent consumului estimat şi nu doar a unei componente.

Sunteți de părere că un producător trebuie să exporte direct energie sau modalitatea actuală, exclusiv prin furnizor, este cea corectă?

Orice participant la piaţă (producător, furnizor, trader, consumator) trebuie să fie liber să vândă și să cumpere energie electrică de unde i se pare că are cele mai favorabile condiţii (preţ, condiţii de plată, solvabilitatea partenerului). În ce privește tranzacţionarea pe bursele de profil, consider că piața trebuie lăsată să-şi spună cuvântul. Fiecare participant trebuie să poată tranzacţiona unde şi când consideră oportun pentru afacerea sa.

Să vă dau un exemplu: în 2011-2012, când piaţa era cu adevărat liberă, tranzacţiile pe burse străine aduceau costuri suplimentare, dar mulţi participanţi alegeau să tranzacționeze pe acestea. Trebuie să menţionez că fiecare posesor de licenţă de furnizare este obligat să raporteze toate tranzacţiile la departamentele de monitorizare a pieţei din cadrul ANRE şi ACER (Agenția Europeană de Cooperare pentru Reglementatorii din Energie – n.r.), aceste autorităţi având dreptul să ceară detalii suplimentare despre sau să investigheze în detaliu orice tranzacţie suspectă.

Credeți că în România va deveni posibil pentru consumatori să obțină venituri din închirierea acoperișurilor pentru amplasare de panouri, iar furnizorul să preia energia rezultată?

Nu cred că modelul privind închirierea acoperişurilor ar putea avea succes în România deoarece suprafeţele sunt destul de reduse pentru ca afacerea să aibă sens în ochii unui investitor. Totuși, din autoproducție cred că se pot obține venituri; pentru a se putea ajunge în aceea situație este necesară schimbarea reglementărilor, dar la presiunea pieţei aceasta se va face. Mai mult, cred că pe termen lung tot sectorul energetic se va schimba radical. De exemplu, se fac eforturi mari în dezvoltarea unor dispozitive ieftine de stocare a energiei. Odată ce metoda de stocare este asigurată vor exploda investiţiile în microproducţie. Din acel moment operatorii de distribuţie, transport şi furnizare vor fi nevoiţi să-şi regândească afacerile.

–––––––––––––-

Articolul poate fi citit în numărul din mai 2016 al energynomics.ro Magazine.

Dacă vrei să primești numărul următor (septembrie 2016), în format tipărit, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție.