Prețul gazelor naturale la consumatorul final nu va scădea sub prețul existent în prezent, iar statul este principalul câștigător al legii Offshore, ”beneficiind de circa 78% din câștiguri”, susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI). Cel mai probabil, legea va suferi amendamente, întrucât sunt multe inadvertențe față de nivelul actual al pieței, a declarat, pentru Energynomics, Dumitru Chisăliță.
”Mie nu mi-a rezultat acel 60 sau 64% care s-a vehiculat, în favoarea statului român. Eu n-am reușit să ajung la cifrele astea, eu am ajuns la 78%. Am însumat tot ceea ce sunt potențiale câștiguri. Bineînțeles, totul este relativ – eu am calculat la costuri medii, însă nu știm care sunt costurile de acolo”, a declarat, pentru Energynomics, Dumitru Chisăliță.
Noul proiect de lege remis vineri Parlamentului vine cu o serie de îmbunătățiri evidente pentru investitori, astfel, deși se va taxa venitul suplimentar, noua definiție arată că ”prin venit suplimentar se înţelege diferenţa dintre preţul mediu ponderat al gazelor naturale vândute din producţia internă proprie din perimetrele offshore și/sau onshore de adâncime, din care se deduc costurile de transport, distribuție, înmagazinare şi alte costuri logistice în măsura în care sunt suportate de către titularul acordului petrolier, şi preţul de 85 de lei/MWh, înmulţită cu volumele de gaze vândute din producţia internă proprie din perimetrele offshore”. În vechea lege, limita era de 45,71 lei/MWh, care, acum, ajunge la 85 lei/MWh.
De unde acest 85 de lei/ MWh?
”Nu știu de unde, din punctul meu de vedere nu are nici o relevanță acea schemă, astăzi sunt alte prețuri în piață”, a mai spus el.
”Legea fie va suferi amendamente, fie ne vom uita încă cinci ani la zăcăminte și să ne lăudăm că România e bogată în resurse. Așteptam niște poziții oficiale…”, a mai spus el.
”Am fost surprins să constat că supraimpozitarea prețului gazelor naturale prezintă același grafic ca în legea Offshore realizată în anul 2018. Astăzi prețul gazelor naturale tranzacționate pe BRM a fost de 542 lei/MWh, iar prețul mediu al gazelor din producția internă este de cca 254 lei/MWh. Previziunile arată că la fiecare deceniu prețurile cel puțin se vor dubla. Și atunci, de ce să pui într-o lege prețuri la gaze de la 85 – 145 lei/MWh, prețuri care probabil nu vor mai exista niciodată în România?”, a comentat Chisăliță.
”A doua surpriză a fost legată de divergența dintre marea dorință a României de reducere a dependenței de importuri și faptul că ‘limita maximă a deducerii investiţiilor în segmentul upstream nu poate depăşi 40% din totalul impozitului pe veniturile suplimentare.’ Reducerea dependenței se face prin creșterea investițiilor în noi capacități de producție și nu prin blocarea acestora prin impunerea de limite”, susține analistul.
”A treia surpriză a fost faptul că ‘sumele datorate de titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetrele offshore și onshore de adâncime ca impozit asupra veniturilor suplimentare’ se vor folosi pentru finanţarea ‘înfiinţării şi extinderii reţelelor de distribuţie a gazelor naturale şi a racordurilor la sistemul naţional de transport gaze naturale’. Adică nici măcar să finanțăm rețele inteligente de distribuție de gaze. Pur și simplu construim rețele de gaze ca acelea din anul 1914 (atunci când a fost construită primul sistem de distribuție), construim niște conducte. Probabil multe din acestea vor sta goale, cum stau deja multe din cele construite în ultimii ani. Aceste conducte nu doar că vor sta goale, dar vor crește prețul la gaze deoarece ele aduc cheltuieli, dar nu și venituri și atunci trebuie achitate cheltuielile de către cei care consumă gaze, prin creșterea de tarife. Dacă acești bani ar fi adus reducerea pierderilor energetice în casele în care se dorește să se introducă gaze atunci ar fi fost posibil să discutăm de consum de gaze care să se și poată achita. Construcția de noi rețele de distribuție trebuie realizată doar după o atentă analiză a fezabilității și o precontractare a gazelor naturale care ar trebui să fie livrate consumatorilor. Prioritățile cheltuirii unui astfel de fond ar trebui să fie îndreptate proritar către investiții în eficiență, creșterea numărului de prosumatori de energie electrică, folosirea unor echipamente regenerabile la nivel individual (pompe de căldură, panouri termosolare etc/) și colectiv (energie geotermală, folsirea energiei termice de a mare adâncime, rețele de biometan și hidrogen, SMR)”, a adăugat expertul AEI.
