Camera Deputaților a aprobat o nouă formă a Legii Offshore, act legislativ esențial în demararea operațiunilor de exploatare a rezervelor de hidrocarburi de la Marea Neagră. Legea a revenit în dezbaterea deputaților după ce Președinția a retrimis în Parlament pentru reexaminare forma adoptată în luna iulie.
În ultimul moment, plenul Camerei Deputaților a introdus în articolul 18 al legii un paragraf care garantează inclusiv stabilitatea regimului fiscal al exploatărilor de gaze naturale din Marea Neagră pe toată perioada de derulare a acordurilor petroliere. (art. 18)
Impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore a fost menținut, dar grila progresivă a fost modificată în sensul introducerii unui prag maxim de impozit de 70% (față de 50%, în legea adoptată în iulie) pentru “veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri mai mari decât 190 lei/MWh”.
Sumele colectate ca impozit pe veniturile suplimentare se vor colecta într-un cont special utilizat pentru finanțarea și extinderea rețelelor de distribuție a gazelor naturale și a racordurilor la sistemul național de transport gaze naturale, precizează punctul 8 al art. 19. Legea adoptată în iulie prevedea că fondul astfel alimentat ar fi urmat să finanțeze contractele de parteneriat public-privat. Se păstrează, totuși, această posibilitate, întrucât a fost inclusă mențiunea “… precum și alte investiții stabilite prin hotărâre a Guvernului”.
A fost menținută cota minimă de 50% din volume care trebuie tranzacționate pe piețele centralizate, cu trei precizări:
- baza de referință nu mai este „cantitatea de gaze naturale contractate cu livrare în anul calendaristic respectiv, în calitate de vânzător”, ci „cantitatea de gaze naturale din producția proprie contractate cu livrare în anul calendaristic respectiv, în calitate de vânzător” (art. 20).
- cantitatea de gaze naturale contractate pe piețele centralizate se va vinde în baza unei proceduri avizate de ANRE, astfel încât cumpărătorii de gaze naturale să nu poată să fie condiționați de cumpărarea unei cantități minime impuse de către vânzător (art. 20).
- se introduce o amendă de 10% din cifra de afaceri pentru operatorii care nu respectă prevederile articolului 20. (art. 25, litera n)
Forma finală a legii offshore modifică limita maximă a deducerii investițiilor în segmentul upstream de la 60% din totalul veniturilor suplimentare, la 30% din totalul impozitului pe veniturile suplimentare offshore. (art. 19, punctul 4)
Articolele 10-12 introduc clarificări privind drepturile de trecere și menționează explicit rolul ministerului Energiei în acest domeniu. De altfel, pentru reducerea birocrației, ministerul Energiei devine principala autoritate relevantă și în ceea ce privește lucrările executate pe uscat (art. 5) și pentru lucrările subterane și construcțiile provizorii (art. 7)
Articolele 23 și 24 mențin obligațiile privind achiziționarea de “bunuri și servicii de la operatori economici din România și spațiul Uniunii Europene în condiții echivalente tehnice și de preț”, precum și cea de a menține o cotă anuală minimă de 25% din angajați pentru cetățenii români cu rezidență fiscală în România.
Alte modificări introduc termene mai lungi pentru autoritățile publice obligate să emită autorizații sau avize. Atrage atenția punctul 2, al articolului 16, în care Comitetul Național al Zonei Costiere obține, prin derogare de la legislația generală, 60 de zile în loc de 30 de zile, pentru a emite „avizul consultativ privind studiile de impact pentru activitățile cu impact semnificativ aferente lucrărilor la sonde”. După 60 de zile de la data depunerii studiului, „acesta se consideră avizat favorabil în mod tacit”. În motivarea legiuitorului apare menționat “prelungirea termenului pentru ca cele 40 de instituții sa-și dea avizul”!