Datele statistice, evaluările de sistem energetic și de politici publice pentru mediul de afaceri se ciocnesc și se contestă unele pe celelalte atunci când vine în discuție liberalizarea pieței și impactul acestui proces asupra industriei.

Dezbaterea “Energia în priză”, este cel mai recent exemplu. Reprezentanți ai autorităților, lideri din mediul de afaceri, asociații ale consumatorilor și ziariști au discutat aprins efectele liberalizării pieței de electricitate asupra prețurilor bunurilor și a costurilor de producție industrială.

În prezent, 85% din energia electrică folosită de consumatorul non-casnic vine de pe piața dereglementată. În luna septembrie a avut loc penultima etapă de eliminare a prețurilor reglementate la consumatorii non-casnici, iar din octombrie, prețul gazelor va fi majorat din nou cu circa 2%.

Președintele Autorității Naționale de Reglementare a Energiei, (ANRE) Niculae Havrileț, a anunțat că ponderea gazului de productie internă aflat în prezent în depozite este de 95%, fata de alți ani, când procentul era de doar 75%. Din acest motiv, ANRE nu va crește mult prețurile finale „De la 1 ianuarie 2014, probabil ca prețul la gaze va fi la fel”, a afirmat Havrileț. Recent, oficialul ANRE a afirmat că prețul gazelor de import a ajuns în această perioadă la circa 400 de dolari pe mia de metri cubi, în timp ce gazele de producție internă sunt de două ori mai ieftine.

Oamenii de afaceri reclamă lipsa de transparență a ANRE

Autoritatea de reglementare a fost ținta criticilor lansate de Cristian Pârvan, secretar general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). În principiu, contestarea s-a îndreptat către lipsa de transparenţă și în special faptul că ANRE nu a mai inclus din 2012, în rapoartele şi monitorizările sale preţurile gazelor de import.

Punând față în față datele statistice şi practicile din sistem cu declaraţiile şi poziţiile publice, Cristian Pârvan a indicat o serie de inadvertenţe şi de riscuri la adresa industriei în urma liberalizării pieţei de gaze. Mai mult, strategiile energetice incoerente şi neadecvarea la realitate a practicilor şi noţiunilor utilizate în analize, pe teren şi în procesul de decizie complică în plus viața companiilor din România. Cristian Pârvan a îndemnat la un mai mare efort pentru creşterea eficienţei energetice, simultan cu plasarea independenţei energetice şi a liberalizării în plan secund. Potrivit lui Pârvan, ineficienţa energetică este principalul factor care afectează competitivitatea economiei şi a industriei româneşti. „Nu poţi consuma de 3,6 ori mai multă energie decât media europeană pentru fiecare unitate de PIB produsă şi să te aştepţi să fii competitiv”, a spus Pârvan.

Liberalizarea poate aduce un val de importuri de energie ieftină

Carmen Neagu, membru al Consiliului de Supraveghere al transportatorului de energie Transelectrica, a observat că liberalizarea pieţei de energie presupune nu doar creşteri graduale de preţuri pentru alinierea la preţurile europene şi dezvoltarea capacităţii de a exporta. Liberalizarea poate aduce volume importante de importuri de energie mai ieftină, pe care industria şi gospodăriile le-ar putea găsi mai potrivite sub raportul preţului decât resursele interne.
La rândul său, Remus Borza, administratorul judiciar care a ghidat Hidroelectrica prin insolvenţă, a declarat că în acest moment costul de producţie al companiei pe care o supraveghează este de aproape 40 euro/MW. La Complexul Energetic Oltenia sau la Complexul Energetic Hunedoara costurile sunt şi mai mari, şi ating aproape 50 de euro/MW. În aceste condiţii, marii campioni energetici naționali nu se califică pentru exporturi de energie pe piaţa europeană.
Capacitatea instalată în exces, consumul casnic şi industrial în declin şi instalaţiile tehnologice învechite conduc la costuri de producţie prea mari, ceea ce duce la situații extrem de problematice. Spre exemplu, un preţ de vânzare de 160-170 lei/MW face dificilă operaţiunea de vânzare, dar un preţ mai mic, pe modelele actuale de afaceri şi pe schemele actuale de personal, ar duce la scăderea viabilităţii marilor producători energetici naţionali, unităţi de care România nu se poate lipsi.