De câţiva ani, modelul de business tradiţional din zona de utilităţi pare să fie pus în discuţie în Statele Unite şi în Europa dezvoltată. Evoluţiile tehnologice, apariţia unor noi jucători şi perspectiva transformării consumatorilor în producători de electricitate şi energie termică sunt tot atâţia factori care impun o schimbare de perspectivă din partea marilor companii de utilităţi. Silvia Vlăsceanu este de ani buni una dintre vocile autorizate ale Federaţiei Patronale ACUE, care reuneşte cei mai mari jucători din piaţa de producţie, distribuţie şi furnizare de electricitate şi gaze naturale din România. Am încercat să aflăm care este situaţia în România şi care sunt marile curente vizibile sau subterane care influenţează această piaţă.

Stimată doamnă Silvia Vlăsceanu, ne aflăm într-o nouă epocă de inovaţie şi redesenare a afacerilor?

Chiar dacă nu pare, şi acest sector este unul viu, iar dezvoltarea modelului de business, pentru a-l menţine conectat la dinamica actuală, ţine în bună măsură de investiţii, în principal în cercetare şi inovare. Să ne aducem aminte că la momentul 2004, atunci când s-a pus în discuţie privatizarea sectorului, se vorbea nu doar de furnizare şi distribuţie, ci şi de producţie. Poate, dacă se mergea mai ferm pe această direcţie, atunci lucrurile ar fi stat mai bine inclusiv în zona de generare.

Asociaţia ACUE a fost înfiinţată în 2007, după privatizări, ca asociaţie profesională. Constituirea unui partener de dialog puternic cu sindicatele a fost unul dintre printre primele obiective, ceea ce a impus transformarea ACUE într-o asociaţie patronală. Acum suntem mai mult decât atât, suntem un partener serios şi al autorităţilor și ministerelor care au responsabilităţi în sectorul energetic.

Care sunt punctele comune unde se întâlnesc membrii ACUE în raport cu autorităţile centrale, cu reglementatorii şi cu opinia publică în general?

Cele mai recente acţiuni ţin de dialogul cu ANRE în procesul de liberalizare şi respectarea calendarului pentru piaţa gazelor naturale. Această piaţă nu este una foarte concurenţială, oricum nu în aceeaşi măsură cum este piaţa de electricitate. Reglementatorul preferă să discute cu ACUE şi nu direct cu un jucător sau altul. Discutăm acum cu ANRE despre determinarea stării tehnice a reţelelor de distribuție a energiei electrice la nivelul întregii ţări şi suntem în momentul în care selectăm un consultant independent pentru a pune la dispoziţia ANRE un studiu sintetic. Sunt informaţii de care reglementatorul are nevoie ulterior pentru a evalua programele de investiţii ale fiecărui operator în parte.

Purtăm discuţii lămuritoare cu o altă instituţie – Biroul Român de Metrologie Legală (BRML) – cu care ANRE a colaborat destul de puţin atunci când a emis reglementări. Concret, este vorba despre contoarele de electricitate şi de gaze şi de faptul că ele trebuie verificate în funcţie de anumite criterii corelate cu cele introduse de ANRE prin reglementări. Până de curând nu a existat o comunicare între ANRE şi BRML. Noi am reuşit să punem în contact aceste două instituţii pentru a omogeniza abordările. Uneori este vorba despre formulări diferite, care prind la mijloc operatorii şi consumatorii între analiza tehnică a BRML şi interpretarea ANRE. Sunt situaţii în care s-a ajuns în instanţă, iar în procese expertiza ANRE era preeminentă în faţa judecătorilor. Lucrurile încep să se mai schimbe şi devine important şi pentru reglementator ca aceste chestiuni să fie limpezi pentru toată lumea.

Odată cu liberalizarea pieţelor energetice şi cu extinderea tipurilor de servicii oferite, competiţia dintre companiile membre ale ACUE pare să se intensifice. Există şi puncte de divergenţă între membri, subiecte tabu, care nu sunt abordate în întâlnirile periodice ale Federaţiei?

Problemele care ţin de concurenţă nu se discută în cadrul ACUE. Sunt destule subiecte de interes comun, precum avem acum discuţiile pentru modificarea legii energiei. Multă lume – în principal furnizorii – s-a concentrat pe articolul 23 (privitor la modul de desfăşurare a tranzacţiilor cu energie electrică, n.r.), de care noi nu suntem foarte interesaţi. Este adevărat că piaţa nu e perfectă, în condiţiile în care PZU are o pondere mult mai mare decât ar trebui.

Serviciul universal este un element care ne interesează foarte tare, pentru că noi vedem serviciul universal ca un drept, nu ca un serviciu de furnizare. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă un set de condiţii contractuale care trebuie să însoţească fiecare client – casnic sau IMM – în fiecare relaţie cu furnizorul, indiferent de tipul furnizorului.

Este nevoie de o definire în lege care să oblige toţi furnizorii să ofere acelaşi set de servicii şi condiţii.

Da. Avem acum situaţii în care un client şi-a schimbat furnizorul, iar acesta, apărut în piaţa concurenţială, interpretează că lui nu i se aplică precizările care sunt valabile pentru furnizorii de ultimă instanţă. Ceea ce ne dorim este ca furnizorul care atrage un client să îşi asume obligaţiile care incumbă serviciului universal, adică să furnizeze energie electrică în aceleaşi condiţii de calitate, condiţii rezonabile, nediscriminatorii, cum scrie în lege. Să creeze un centru de relaţii cu clienții, poate nu pe o rază de 50 de kilometri, cum este acum în lege, dar într-o formulă care să permită clienţilor și consumatorilor să depună o reclamaţie sau să ceară precizări. Ceea ce ne interesează este să definim serviciul universal şi modul în care sunt selectaţi furnizorii de ultimă instanţă. În prezent, definiţiile sunt neclare şi permit interpretări diferite care afectează, în cele din urmă, consumatorii. Au apărut oferte care omit să spună anumite lucruri, iar legea le permite, pentru că în 2012, când am făcut legea, aceste chestiuni nu erau relevante.

Vorbim despre o situaţie similară cu taxa radio-TV. Hotărârea de Guvern din 2004 prin care taxa radio-TV era colectată de furnizorii continuatori ai drepturilor şi obligaţiilor Electrica, se referea la cele opt societăţi apărute în urma privatizărilor. Acum sunt peste 100 de furnizori care nu au această obligaţie, dintr-o scăpare a legislaţiei.

În ce fel se resimte – dacă se resimte – pe pieţele de distribuţie şi furnizare, furtuna din sectoarele de producţie (minerit în insolvenţă sau faliment, regenerabile în mare volum, dar inconstant etc)?

Nu se simte foarte tare, pentru că 40% din piaţă este încă reglementată de ANRE, cu cantităţi şi preţuri, într-un coş acoperit de Nuclearelectrica şi Hidroelectrica. Iar pentru zona concurenţială, faptul că avem un excedent de producţie face să nu avem probleme pe distribuţie şi furnizare.

Pe de altă parte, ca energetician, urmăresc cu mare îngrijorare ce se întâmplă. Înţeleg problemele fiecărui producător şi cred că ar trebui menţinute toate tipurile de resurse în mix-ul energetic naţional. Poate crearea unei pieţe de capacităţi ar face mai eficient economic, de exemplu, să porneşti şi să opreşti capacităţile de generare pe cărbune…

Avem din acest an noi tipizate pentru facturile de electricitate şi vom avea, din iulie, facturi noi şi la gaze. Ce aduc nou aceste facturi? Ajută sau încurcă?

Factura va fi întotdeauna complicată pentru 90% din consumatori, care sunt neavizaţi în legătură cu această piaţă. Este adevărat că ai mai multe informaţii, dar la ce te ajută aceste informaţii? Noile tipizate pun infomaţiile – multe şi complexe – într-o altă formă, similară pentru toţi furnizorii. La ce-i folosesc aceste informaţii consumatorului final? Multe elemente sunt stabilite de reglementator pe baza unor calcule pe care cei mai mulţi consumatori nu au nici educaţia, nici rolul de a le contesta.

Există în prezent furnizori care fac vânzări legate

Facturile comparabile fac posibil ca, în viitorul apropiat, să apară reclamaţii la ANPC şi la Consiliul Concurenţei. Unii clienţi vor constata că în factura lor apare taxa radio-TV sau taxa de cogenerare, iar în facturile altor furnizori nu. Se va vedea care furnizor respectă legislaţia în totalitate şi care nu. Suntem abia la începutul procesului de liberalizare şi există, în prezent, furnizori care fac vânzări legate, aşa cum sunt definite în legislaţia privind concurenţa. De exemplu, condiţionează furnizarea electricităţii de cumpărarea unui alt produs cu care te fac captiv pe o durată de minim doi ani. Nu vorbesc numai de cablu TV…

Sunt situaţii de clauze abuzive, pe care le-am discutat legat de sectorul bancar, dar care cred că vor fi tot mai mult analizate şi în sectorul energetic. Avem o piaţă de servicii în care încă nu avem agenţii de vânzare cei mai calificaţi. Am propus, în urmă cu mai mulţi ani, ideea de a introduce în nomenclatorul de meserii ceva apropiat de ideea de broker de energie şi sunt convinsă că vom evolua către această situaţie.

–––––––––––––-

Articolul integral poate fi citit în numărul din mai 2016 al energynomics.ro Magazine.

Dacă vrei să primești numărul următor (septembrie 2016), în format tipărit, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție.