În martie 2011, un tsunami a înghițit uzina electrică Fukushima din Japonia, provocând în cele din urmă o criză. Cel mai grav dezastru nuclear de la Cernobâl a reprezentat o lovitură devastatoare pentru o industrie căzută în desuetudine din anii 1980. Uzine nucleare au fost închise în întreaga lume. Cantitatea de energie electrică generată de energia nucleară a scăzut cu 11% în doi ani și nu a mai recuperat teren de atunci. În cadrul acestei industrii în declin, o țară domină acum piața de proiectare și export a centralelor nucleare: Rusia.

Cererea internă internă de energie electrică a redus construcția de noi centrale pe plan intern, așa că Rosatom, compania rusă de producere a energiei nucleare, și-a mutat operațiunile în străinătate. Se concentrează asupra a ceea ce Stephan Solzhenitsyn, analist în domeniul energiei nucleare al McKinsey, numește “marele centru”: țări care nu sunt aliate apropiate nici cu Statele Unite, nici cu Rusia. În aprilie, Rusia a început să construiască prima fabrică nucleară din Turcia, în valoare de 20 de miliarde de dolari.

Primul său reactor urmează să fie finalizat în 2023. Rosatom declară că are comenzi pentru alte 33 de noi uzine, în valoare de aproximativ 130 de miliarde de dolari. Circa o duzină sunt în construcție în prezent, inclusiv în Bangladesh, India și Ungaria, potrivit The Economist.

Exporturile de energie au fost de mult timp un pilon al politicii externe rusești, de obicei sub forma aprovizionării abundente cu petrol și gaze. Exportul de centrale nucleare este mai complicat, dar în unele moduri un pariu mai bun, spune Solzhenitsyn.

Vânzările de reactoare generează mai mulți bani decât combustibilii fosili, deoarece în general sunt însoțite de o serie de servicii, inclusiv furnizarea de combustibil nuclear, instruirea inginerilor și consultanța în domeniul reglementării. Fiecare uzină este un proiect de miliarde de dolari, prea puțin afectat de fluctuațiile prețurilor materiilor prime și blochează clienții în relații de decenii cu Rusia.

Odată finalizate, uzinele oferă o pârghie diplomatică evidentă, sub forma unei influențe asupra unei mari părți a capacității de producție a energiei electrice a unei țări. În teorie, Rusia ar putea amenința să ridice prețul uraniului sau pur și simplu să închidă un reactor exploatat de Rosatom. Relația dintre exportator și client este deosebit de apropiată în primii ani ai instalației nucleare, când angajații locali sunt încă instruiți, iar țara exportatoare este direct implicată în funcționarea instalației. Această amenințare este deosebit de puternică în țările în care o nouă centrală nucleară reprezintă o parte semnificativă din aprovizionarea cu energie electrică. Rooppur, centrala nucleară construită în Rusia din Bangladesh, de exemplu, va furniza 2.400 megawați, reprezentând 15% din capacitatea totală de producție.

Țările vulnerabile s-au obișnuit de mult timp cu obiceiul Rusiei de a folosi energia ca armă geopolitică. Ultimatumurile privind aprovizionarea cu gaz au fost odată o caracteristică obișnuită a iernilor din Europa de Est, dar în ultimul timp amenințarea a devenit mai sofisticată. În 2015, Rusia a lansat un atac cibernetic asupra sistemului de transport electric al Ucrainei. Săptămâna trecută, departamentul american pentru securitate a declarat că agenția de informații militare a Rusiei a penetrat camera de control al datelor centralelor americane.

Agneta Rising, director general al Asociației Mondiale Nucleare, spune că geopolitica nu tinde să complice planurile de export ale Rosatom. Orice influență pe care Kremlinul o poate exercita prin intermediul instalațiilor sale este limitată de supravegherea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. Influența Rosatom slăbește de-a lungul timpului, pentru că, de obicei, clienții insistă că pregătesc inginerii locali pentru a-și conduce uzinele. Clienții își pot lua combustibilul nuclear din altă parte. Iar potențialul rușilor de a acționa negativ ar crea temeri cumpărătorilor din alte țări.

Totuși, îngrijorările persistă. În 2017, un tribunal din Africa de Sud a blocat o tranzacție de 76 de miliarde de dolari cu Rosatom, care a fost în mod secret intermediată între președinții Jacob Zuma și Vladimir Putin. Mai aproape de casă, în acest an, Rosatom a început construirea unui reactor în Ungaria, la câteva luni după ce Putin a fost primit călduros la Budapesta de Viktor Orban, premierul Ungariei. Acordul este finanțat printr-un împrumut rusesc de 10 miliarde de euro (11,6 miliarde de dolari), iar Rosatom va opera centrala și va furniza combustibil. Acest lucru sugerează că Rusia ar putea folosi uzina ca pârghie diplomatică.