Închiderea minei Bradley, în nordul Angliei, marchează un nou pas spre renunţarea la cărbune în Marea Britanie chiar dacă acest proces ar putea fi întârziat de mai multe proiect de extracţie destinate oţelăriilor şi fabricilor de ciment, informează AFP.

Mina Bradley, situată în apropiere de Durham, a încetat luni activitatea, la scurt tip după minele Shotton şi Brenkley, aparţinând aceluiaşi proprietar, Banks Group, care deplânge „închiderea ultimei mine de cărbune din Anglia” şi afirmă că aproximativ 250 de locuri de muncă sunt ameninţate.

Închiderea minei Bradley a fost salutată de apărătorii mediului după mai multe luni de proteste, în special din partea ONG-ului Extinction Rebellion, pentru a împiedica menţinerea minei în funcţiune până în 2021, cum a cerut, fără succes, Banks Group autorităţilor britanice.

Banks Group subliniază că mina de la Hartington, tot în nordul Angliei, continuă să funcţioneze chiar dacă este vorba de o mină mai mică decât cele aparţinând grupului Banks şi că mai există alte câteva mici mine subterane în alte părţi din Angliei. De asemenea există câteva mine „în Ţara Galilor şi în Scoţia”, a precizat un purtător de cuvânt de la Banks Group.

Chiar şi aşa este vorba de sfârşitul unei ere pentru o ţară unde extracţia de huilă datează din epoca romană şi unde la începutul anilor 2000 mai erau încă operaţionale câteva zeci de mine.

Însă pe fondul schimbărilor climatice, Marea Britanie a decis să pună capăt definitiv extracţiei de cărbune pentru producţia de electricitate la orizontul anului 2025 iar centralele care mai utilizează încă acest combustibil se pot număra în prezent pe degetele de la o mână, conform Agerpres.