Acum 10 ani, Petrom era cea mai mare companie de ţiţei şi gaze din România. A devenit rapid liderul companiilor din sud-estul Europei, poziţie pe care a ocupat-o autoritar până în 2015. În zece ani, economia României a crescut, chiar dacă a pierdut câteva milioane de oameni în putere de muncă. A trecut prin două cicluri de boom and bust, a avut opt prim-miniştri şi nouă guverne, pentru ca astăzi, cum-necum, să se fi înscris în al şaselea an succesiv de creştere economică. Pe 15 iunie, Mariana Gheorghe împlineşte 10 ani de când a preluat conducerea executivă a Petrom. În acest deceniu, şi compania şi lumea din jurul ei s-au schimbat de mai multe ori. La solicitarea energynomics.ro, Mariana Gheorghe a acceptat să privim împreună într-o oglindă a ultimilor zece ani, pentru a încerca să descoperim câteva dintre semnele viitorului.

2006 Gheorghe Constantinescu, director general al Petrom înainte de 15 iunie 2006, vă descria drept “o persoană mai exigentă”, care ştie să vorbească cu oamenii. Două trăsături foarte utile în perioada post-privatizare în care Petrom a trecut prin restructurări masive, dar și de la o pierdere de 974 de milioane de lei (2004), la un profit de 2,28 miliarde de lei. În acelaşi interval, cifra de afaceri a crescut cu 50%, iar investiţiile cu 128%.

Ce anume credeţi că a fost decisiv în numirea dumneavoastră în poziţia de Director General Executiv al Petrom?

In 2005, la scurt timp după privatizare, am fost numită membru în Consiliul de Administrație al Petrom, la propunerea BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare), unul din acționarii Petrom la acea vreme. Nu aveam atribuții executive, nu eram implicată în operațiunile de zi cu zi, însă aveam o perspectivă bună asupra deciziilor relevante pentru companie. Cred că a existat un cumul de factori care a condus la numirea mea ca CEO al Petrom în 2006. Știam deja compania, întâlnindu-ne lunar atât ca membru CA, cât şi în calitate de creditor prin BERD şi Ministerul Finanţelor, pe de-o parte, dar aveam și experiența occidentului, pe de altă parte. La BERD am lucrat cu o varietate mare de clienţi, fie companii de stat, fie cu capital privat sau mixt, cu investitori locali sau străini, din industrii variate, din zona de Sud-Est a Europei. Am avut astfel ocazia de a înţelege fenomenul tranziţiei companiilor comerciale, de la operarea într-o economie de stat la operarea într-o economie de piaţă funcţională.

În plus, vedeam tranziția din România și aderarea la Uniunea Europeană ca o mare oportunitate pentru România și aveam încrederea și ambiția că în această perioadă – a doua jumătate a anilor 2000 – se pot scrie povești de succes. Îmi doream ca Petrom să fie una dintre acestea.

2007 În februarie 2007 vă aşteptaţi la un ritm de creştere economică mai alert, dar avertizaţi “nu cred că totul va fi numai lapte și miere”. Era primul an întreg la şefia Petrom şi aveaţi un obiectiv clar: în 2010, Petrom trebuia să fie “cea mai importantă companie integrată de petrol şi gaze din sud-estul Europei”. S-a întâmplat deja în 2008, când compania era plasată pe prima poziţie în SEE Top 100, cu o cifră de afaceri de 5,47 miliarde de euro.

Care a fost surpriza pozitivă din 2007? A fost doar contextul extern, cu preţul ţiţeiului în creştere şi exuberanţa consumului pe plan intern sau au fost şi evoluţii surprinzătoare în cadrul companiei?

2007 a fost un an istoric pentru România, anul în care am aderat la Uniunea Europeană. Pentru noi, ca business, aderarea a marcat certitudinea că România a pornit pe un drum de pe care nu se mai poate întoarce și care ar trebui să aibă la capăt implementarea principiilor unei piețe libere în toate domeniile, dar și un set de reguli europene mult mai detaliate și mult mai stricte în toate domeniile de activitate. A fost anul în care am anunțat primele descoperiri de țiței și gaze de după privatizare – zăcământul de gaze Torcești și sonda Delta din Marea Neagră – și anul în care a fost aprobată de consiliul de supraveghere construirea Centralei Brazi. Toate sunt investiții de anvergură care susțin cu fapte angajamentul companiei față de piața din România. Am raportat rezultate bune, sprijinite de evoluția favorabilă a prețurilor țițeiului, de creșterea economică, dar și de măsurile de eficientizare implementate intern.

2008 Anul 2008 a fost unul plin de provocări, marcat de apariția crizei financiare globale și de prăbușirea cotațiilor țițeiului. Compania a fost afectată de criză, raportând profituri în scădere și reducerea cifrei de afaceri. Totuși, investițiile s-au menținut la un nivel ridicat, peste 6,75 miliarde de lei și s-a semnat parteneriatul cu ExxonMobil pentru explorarea apelor adânci ale Mării Negre.

Cu ce aţi rămas după experiența anului 2008? Poate cu un exerciţiu de adaptare redevenit actual în intervalul 2014-2015?

Îmi amintesc că în 2008, ca fost bancher, am urmărit cu interes evenimentele care au anunțat începutul crizei financiare globale, care a debutat ca o criză a instituțiilor financiare. În scurt timp, a angrenat și restul rotițelor din economie și a fost lovit inclusiv sectorul energetic. Prețul țițeiului a scăzut la mai mult de 70% într-un interval de timp destul de scurt, din cea de-a doua jumătate a lui 2008 și până în primele trei luni ale lui 2009. În general, corporațiile sunt criticate pentru viteza mică de răspuns. Noi a trebuit să învățăm să ne mișcăm foarte repede pentru a ne adapta noului context. La acel moment, ne aflam în plin proces de transformare a companiei, deci o serie de măsuri în sensul creșterii eficienței și reducerii costurilor, care se impun în astfel de momente, erau deja în curs de implementare. În plus, aveam o serie de proiecte de investiții de anvergura în derulare, pentru care a trebuit să asigurăm finanțare: centrala de la Brazi, demararea explorării în apele adânci ale Mării Negre, construirea Petrom City şi proiectele de redezvoltare a zăcămintelor existente. Criza din 2008-2010 a fost un bun prilej pentru ca operatorii economici să se întoarcă la fundamentele economice și financiare, care înseamnă gestiunea unei activități pe principii sănătoase şi riguroase. Sunt lucruri pe care le-am câștigat atunci, în termeni de competitivate a companiei, care ne ajută să trecem prin criza care a început în 2014 și care ne obligă să operăm cu prețuri ale țițeiului sub 50 de dolari pe baril, față de 120, în urmă cu doi ani.

2009 A fost cel mai greu an al crizei economice globale care a ajuns și în România. Petrom raportează o scădere cu 20% a cifrei de afaceri și o reducere cu 7% a profitului net, față de 2008. A fost anunțată închiderea rafinăriei Arpechim, iar numărul de salariați s-a redus cu 19%. Proiectele importante de investiții au continuat. “Important este să avem în minte că această criză va trece, ea este temporară”, spuneaţi în aprilie 2009.

Evoluţiile recente par să reia cu fidelitate istoria din urmă cu 5-6 ani. În ce fel este schimbat Petrom din 2016, faţă de compania din 2009? Este mai rezistent astăzi în faţa crizei decât era atunci?

2009 a fost un an în care compania a continuat să resimtă efectele crizei economice globale, însă pe de altă parte, au început să se vadă și efectele măsurilor de eficientizare a activității. De exemplu, doar în ceea ce privește reducerea costurilor, vorbim de sute de măsuri implementate, un volum imens de muncă. În 2009, întreaga economie suferea efectele crizei și asta s-a văzut în scăderea volumelor de carburanți vândute la nivelul pieței din România și în regiune. Din această perspectivă, situația actuală este diferită.

Spre deosebire de 2008, când prețul țițeiului a fost scăzut pentru o perioada relativ scurtă de timp, în prezent ne confruntăm cu un preț scăzut al petrolului, care nu se va redresa curând. O altă diferență importantă este că actuala criză a petrolului, începută la jumătatea anului 2014, se manifestă într-o perioadă de creștere economică, iar ieftinirea carburanților a determinat o creștere suplimentară a cererii pe această piață, cu volume vândute mai mari și marje de rafinare foarte bune. Deci, spre deosebire de 2008-2009, contextul favorabil de pe piața de Downstream și performanțele interne foarte bune ale OMV Petrom ne-au ajutat să compensăm evoluțiile nefavorabile din Upstream. O altă deosebire fundamentală față de perioada 2008-2009 este legată de situația piețelor de gaze și electricitate. Dacă ne uităm la piața gazelor, există o presiune crescută, determinată de scăderea cererii și a prețurilor, accentuată de lipsa interconectivității cu piața europeană. Pe piața de electricitate, a existat un boom al capacității de producție din surse regenerabile. În aceste condiții, ne confruntăm cu o rată scăzută a utilizării centralei de la Brazi, cea mai modernă capacitate de producție din România. Avantajele OMV Petrom în acest context nefavorabil țin de baza financiară solidă, de faptul că avem experiență și am trecut cu succes printr-un amplu proces de transformare și restructurare, care ne-a întărit ca organizație și că ne ghidăm după principiile economiei de piață. Sunt foarte mândră că, împreună cu partenerul nostru ExxonMobil, am finalizat a doua campanie de foraj de explorare în perimetrul Neptun. Rezultatele sunt suficient de încurajatoare pentru a continua să evaluăm viabilitatea comercială a dezvoltării resurselor descoperite.

2010 Pe fondul revenirii uşoare a activităţii şi a preţurilor la ţiţei, OMV Petrom a anunțat strategia pentru 2010-2015, care se concentra pe investițiile în Upstream, modernizarea rafinăriei Petrobrazi și utilizarea eficientă a centralei electrice de la Brazi. vânzările și-au revenit, grupul raportând creșterea cifrei de afaceri cu 20%, iar profitul net a revenit la nivelul de dinaintea crizei.

Astăzi, centrala pe gaze de la Brazi rămâne o investiție viabila, iar pentru parcul eolian Dorobanţu se caută cumpărători. A renunţat OMV Petrom să intre în zona energiilor verzi?

Obiectivele strategice anunțate în 2010 constau în maximizarea valorii portofoliului Upstream şi optimizarea celui de Downstream. Dezvoltarea capabilităților oamenilor noștri și a culturii organizaționale, precum și proiectele de sustenabilitate sunt elemente cheie pentru a ne atinge obiectivele. Strategia se baza pe un volum susținut al investițiilor, de circa 1 miliard de euro anual, orientate în principal pe zona Upstream, iar aceste investiții au avut rezultate. Trei ani mai târziu, am reușit să stopăm declinul producției. O altă noutate pentru acea vreme a fost intrarea OMV Petrom în domeniul producției de electricitate pentru extinderea lanțului valoric al gazelor în România. Pe atunci, producția de electricitate din România provenea aproape exclusiv din facilități construite înainte de revoluție, majoritatea centrale pe cărbune – poluante și ineficiente – și hidrocentrale vechi. Am intrat în industria producătorilor de electricitate pentru a avea acces la o nouă piață pentru producția de gaze, prin transformarea acestora în electricitate. Principala noastră investiție este centrala de la Brazi, cea mai modernă capacitate de producție nouă din România, cu randament foarte bun și impact limitat asupra mediului și, în același timp, cea mai importantă investiție privată din domeniul generării de electricitate.

Un alt demers, de anvergură mai mică, a fost achiziția parcului eolian Dorobanțu, care la momentul respectiv ne-a asigurat prezența într-un domeniu cu potențial de creștere. Ceea ce am văzut însă ulterior a fost un boom al energiei regenerabile în România (peste 5.000 MWh putere instalată în 2015 vs. 500 MWh în 2010). Acest boom, alimentat de scheme de sprijin și garantarea livrărilor, ne-a pus în situația de a nu putea folosi centrala de la Brazi la întregul său potențial. Viziunea mea în acest moment față de energiile verzi, este că acestea au potențial și pot oferi beneficii tehnologice, legate de securitatea aprovizionării cu energie și reducerea impactului asupra mediului, însă intervențiile statelor pot produce distorsiuni. Piața ar trebui lăsată să se dezvolte singură.

Suntem o companie petrolieră, deci vom continua să ne concentrăm pe activităţile noastre de bază, într-un mod sustenabil. Pentru noi, sustenabilitatea înseamnă capacitatea companiei de a genera valoare pentru toate părţile interesate, acum şi în viitor, operând responsabil, în siguranţă şi eficient.

2011 A început forajul primei sonde din perimetrul Neptun Deep din Marea Neagră și A fost decisă închiderea definitivă a rafinăriei Arpechim. Compania raportează creșterea cu 20% a cifrei de afaceri, iar profitul din activitatea curentă depășește un miliard de euro. ”Am început proiecte punctuale de creştere a eficienţei energetice, nu numai în rafinare şi modernizare, dar şi în explorare şi producţie”, spuneaţi în august 2011.

Astăzi, după 5 ani, eficienţa energetică este una dintre temele majore ale industriei. Care sunt ţintele de eficienţă energetică pentru OMV Petrom?

Prin faptul că activăm în domeniul energetic, știm cât de valoroase sunt aceste resurse și faptul că sunt limitate. Avem numeroase proiecte de creștere a eficienței energetice, în toate liniile de activitate. În zona de Upstream, indicatorul pe care-l urmărim și care măsoară consumurile și pierderile energetice a înregistrat o reducere de la 19.000 de barili/zi în 2010, la 12.000 de barili pe zi în 2015. Proiectele de generare a energiei electrice din gaze și cogenerare, G2P (Gas to Power) și CHP (Combined Heating and Power) asigură în prezent aproape jumătate din consumul de energie electrică al operațiunilor Upstream. În zona de Rafinare, există un indicator similar pentru consumuri și pierderi. De exemplu, programul de modernizare a rafinăriei Petrobrazi a inclus investiții de aproximativ 20 milioane euro în proiecte care au condus la îmbunătățirea eficienței energetice cu 25% în 2014 față de 2009. Există și proiecte mai mici, dar poate mai cunoscute, cum este cel de înlocuire a sistemului convenţional de iluminat în toate staţiile Petrom si OMV, cu un sistem de tip LED, cu un consum mult mai mic sau sistemele inteligente management energetic implementate în sediul central- Petrom City.

Extracția, transportul, rafinarea țițeiului și livrarea produselor noastre către consumatori sunt operațiuni energo-intensive. De aceea, am implementat in 2014 un sistem unitar de management al energiei, certificat conform standardului ISO 50001.

În 2012, OMV Petrom conduce în continuare în clasamentul companiilor din sud-estul Europei, iar dumneavoastră sunteți selectată în topul Fortune al celor mai puternice 50 de femei la nivel internaţional. Spuneaţi atunci că mai aveţi încă 2-3 ani în care să finalizaţi toate procesele de transformare a fostei companii de stat.

Astăzi acest proces este încheiat la Petrom?

Primele mele amintiri despre Petrom sunt legate de clădirea din Calea Victoriei, de sala în care se țineau ședințele Consiliului de Administrație, în 2005. Petromul de atunci era un exemplu pentru atmosfera tipică companiilor de stat, caracterizată de lipsa cash-flowului, de lipsa investițiilor și perspective dificile pentru viitor. Acum suntem în campusul Petrom City, simbol al modernizării şi transformării noastre.

Este foarte greu să sintetizez în câteva rânduri ce a însemnat transformarea Petrom, dar pot afirma cu toată convingerea că nimic nu s-ar fi putut realiza fără implicarea oamenilor. În câteva direcții schimbările sunt vizibile. Condițiile de muncă s-au schimbat radical și la fel și atitudinea față de angajați, cei care creează valoarea în companie. Apoi, de la o companie de stat „încremenită”, am ajuns acum cel mai important investitor privat din România. Asta înseamnă că am încurajat inițiativa și că am dat curs oportunităților de dezvoltare. O altă zonă de transformare este cea legată de tehnologie. În anii 2000, Petrom se baza în mare parte pe tehnologii din ani ’50. În ultimii zece ani ne putem lăuda nu cu una, ci cu mai multe premiere mondiale pentru folosirea unor tehnologii noi, atât în Upstream, cât și în Downstream. Poate cea mai importantă este schimbarea organizaţională şi dezvoltarea angajaţilor către agilitate, performanţă şi modernizare. Nu pot să spun că procesul de transformare a Petrom s-a terminat. Piața se schimbă și trebuie să ne adaptăm și noi. Dar îmi place să cred că acești zece ani au reprezentat o etapă în evoluția Petrom, o etapă în care ne-am dezbrăcat de haina unei companii de stat și am pus bazele unei companii solide, sănătoase, care funcționează pe principiile economiei de piață şi are agilitatea de business necesară pentru a face faţă cu succes provocărilor din piaţă.

2013 Încă un an în topul Fortune, încă un an cu rezultate solide, atât operaţional, cât şi financiar. În plus, 2013 a fost probabil primul an în care vocea de lider al mediului afaceri local s-a făcut auzită puternic, cu poziţii clare pe teme delicate: exploatarea gazelor de şist, strategia energetică, stabilitatea politicilor publice şi rolul administraţiei în susţinerea companiilor care investesc.

Totuşi, cu fiecare an aceste chestiuni au devenit tot mai presante pentru companii ca OMV Petrom, cu proiecte de investiții strategice. Vă avantajează actualul status-quo sau perspectivele industriei de ţiţei şi gaze sunt ameninţate de lipsa de claritate cu privire la viitor?

Cred că primele mele declarații oficiale despre așteptările mediului de afaceri de la autorități datează de acum 10 ani și nu s-au schimbat de atunci. Avem nevoie de infrastructură pentru dezvoltarea economică a României, fie că vorbim de drumuri și autostrăzi sau de interconectarea rețelelor electrice și de gaze cu țările vecine. Avem nevoie de mecanisme de piaţă eficiente şi implementarea principiilor democraţiei europene. Avem nevoie de strategii naţionale pe termen lung şi instituţii publice puternice, capabile să creeze un cadru economic şi social pentru dezvoltarea sectorului privat şi să implementeze cu succes strategiile adoptate, respectând principiile stabilităţii şi predictibilităţii. De asemenea, poate fi o problemă și instabilitatea în domeniul fiscal, mai ales în contextul în care, în domeniul oil&gas, vorbim de un nivel foarte ridicat al investițiilor, de ordinul miliardelor de euro și de un ciclu investițional lung. În ultimii 2-3 ani, s-au introdus mai multe taxe noi specifice, iar impactul lor cumulat echivalează cu dublarea redevențelor. Am spus-o și în trecut și vom continua să transmitem mesajul că stabilitatea și predictibilitatea în domeniul fiscal și al reglementărilor sunt esențiale pentru atractivitatea mediului de afaceri din România.

2014 După profitul record consemnat cu un an înainte, OMV Petrom s-a confruntat cu un context complicat care a dus la scăderea indicatorilor financiari. Totuși Contribuţia la bugetul de stat a crescut, la fel și Producţia. s-au făcut noi descoperiri de ţiţei şi gaze și s-a încheiat cu succes modernizarea rafinăriei Petrobrazi. Aşa cum anticipaţi, a fost nevoie să “controlaţi mai bine investiţiile și costurile companiei”.

Ce riscuri presupune această situaţie pentru OMV Petrom, unul dintre puținii jucători capabili să reziste în acest climat toxic?

La nivel global, criza petrolului a avut drept consecință, până acum, sute de miliarde de dolari tăiate din bugetele de investiții, sute de mii de locuri de muncă pierdute și venituri bugetare în scădere pentru statele producătoare. Primii loviți de efectele crizei au fost furnizorii de servicii pentru industria petrolieră, cei implicați în proiecte de explorare sau de dezvoltare a unor noi zăcăminte care fie s-au anulat, fie și-au redus mult din anvergură. Pe de altă parte, companiile care au afaceri integrate, atât în Upstream cât și în Downstream au resimțit mai puțin impactul acestei crize. Din fericire, OMV Petrom este un grup integrat. Impactul scăderii prețului țițeiului a fost compensat parțial de îmbunătățirea marjelor de rafinare și creșterea vânzărilor. Existența unui model de business integrat este o umbrelă de siguranță, mai ales în vremuri tulburi. Pe lângă protecția oferită de integrarea business-ului, ce poți face în astfel de situații este să-ți eficientizezi pe cât posibil activitatea și să-ți reduci investițiile. Reducerea investițiilor este însă o soluție doar pe termen scurt. În România, majoritatea zăcămintelor pe care le operăm sunt mature, aflate în producție de zeci de ani. În absența unor investiții în ritm susținut, am asista la o scădere a producției de 10%, în medie, în fiecare an. Deci, vor exista consecințe pentru faptul că în 2015 și 2016 se investeste mai puțin și asta se va reflecta în scăderea producției în anii următori.

2015 Colapsul preţului la petrol a afectat puternic activitatea şi rezultatele OMV Petrom. Ţiţeiul Ural, de referinţă în România, a coborât cu aproape 50% în 12 luni, iar Compania a raportat investiții cu 38% mai mici și a aplicat reduceri de costuri.

Vă mențineți şi astăzi convingerea exprimată în 2009, cum că “această criză va trece, ea este temporară”? Luaţi în calcul, pentru deceniile următoare, o repoziţionare drastică a grupului către alte tipuri de activităţi sau rămâneţi interesaţi de concesiunile de ţiţei şi gaze?

Absolut, este şi aceasta temporară. Totuşi, criza actuală este diferită de cea din 2008, atunci prețurile au început să-și revină după șase luni. Dacă ne uităm la predicțiile care se fac în ceea ce privește prețul țițeiului, aș spune că avem de-a face cu o reconfigurare a contextului de piață, nu doar cu o criză punctuală. Actualul context are la bază un dezechilibru între cererea și oferta de țiței, în sensul existenței unui exces de producție. Nu provine din înlocuirea hidrocarburilor ca surse primare de energie de alte tehnologii. De altfel, studiile internaționale, inclusiv cele recente, arată că hidrocarburile vor continua să reprezinte principala sursă de energie în următorii 15-20 de ani. Deci activitatea de bază a OMV Petrom va continua să fie exploatarea lanțului valoric al hidrocarburilor – de la explorare și extracție, până la procesare și distribuție. Asta nu înseamnă că ne-am închis într-un bol de sticlă. Urmărim tendințele și transformările în tot ce ține de domeniul energetic și vom adopta tehnologii, dacă ele sunt cerute de piață și aduc avantaje.

Convingerea mea este că România are încă potențial în zona țițeiului și gazelor şi exploatarea lor are un impact economic şi strategic important în contextul geopolitic actual. Investițiile masive realizate de OMV Petrom în ultimii 11 ani, vorbim de peste 12 miliarde de euro, continuă să producă efecte și ne-au oferit tăria să trecem cu bine prin primii doi ani de criză. Nu în ultimul rând, OMV Petrom și România au avantajul că în România, în industria de petrol și gaze, există forță de muncă specializată, există profesioniști.

Sper că oamenii percep OMV Petrom ca un deschizător de drumuri în ce privește tranziția de la o companie de stat la o companie privată de succes, că suntem de asemenea, un exemplu de succes pentru procesul de dezvoltare continuă a oamenilor și că am demonstrat cum se poate acționa ca un model de sustenabilitate și dezvoltare durabilă. OMV Petrom a străbătut un drum lung și sper ca peste 10 ani, OMV Petrom să fie un business de miliarde de dolari, o prezență puternică pe piața regională și un partener preferat pentru cele mai mari companii de țiței și gaze din lume.

–––––––––––––

Articolul integral poate fi citit în numărul din mai 2016 al energynomics.ro Magazine.

Dacă vrei să primești numărul următor (septembrie 2016), în format tipărit, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție.