La 87 de ani distanță, spiritul președintelui american Franklin D. Roosevelt este încă viu și plin de dinamism! Nu doar atunci când Comisia Europeană forjează termenul Green Deal – un ecou limpede al programului New Deal lansat în 1933, ci și atunci când suntem obligați să recunoaștem că „singurul lucru de care trebuie să ne temem este frica însăși”.

Frica de pandemia de coronavirus

Ne temem de coronavirus – și este complet de înțeles. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) afirmă că amenințarea unei pandemii de coronavirus „a devenit foarte reală”, în condițiile în care numărul de cazuri înregistrate la nivel global depășește 110.000. În pofida tuturor criticilor, OMS a rezistat până acum să descrie criza astfel, spunând că termenul „pandemie” ar putea să sperie lumea în plus și să inducă în unele țări sentimentul că nimic nu mai poate fi făcut pentru a izola virusul. „Cu excepția situației în care suntem convinși că virusul este incontrolabil, de ce să vorbim de pandemie?” a declarat săptămâna trecută directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus.

Sunt oameni care spun că acest prag a fost depășit deja: virusul apărut pentru prima dată în China a fost identificat până acum în 115 țări, boala a reușit să se extindă în Europa și să se multiplice rapid inclusiv în țările cu sisteme de sănătate publică relativ puternice. Pe 6 martie, virusul a atins un nou reper, după ce a infectat peste 100.000 de oameni în întreaga lume, cu mult mai mult decât cazurile de SARS (8.089, cu 774 de decese) MERS sau Ebola consemnate în ultimii ani.

Totuși, 70% din cazuri sunt înregistrate în centrul Chinei, majoritatea în provincia Hubei (cu 58 de milioane de locuitori). 74,4% dintre cei infectați s-au vindecat deja, iar numărul de cazuri noi a scăzut brusc începând cu 18 februarie și scade constant din 29 februarie până la mai puțin de 30 de cazuri astăzi.

Numerele din Italia sunt îngrijorătoare, pentru că numărul noilor cazuri de infecții crește constant de la 17, pe 21 februarie, la 573 (1 martie), la 1.797, pe 9 martie. Tendințe similare par să se contureze în Germania, Spania și Franța – totuși, cifrele din aceste țări sunt cu mult mai mici. În SUA, același grafic, dar numai 708 de cazuri identificate până în prezent.

În România, până în prezent, au fost identificate 17 cazuri de infecție cu coronavirus COVID-19.

Frica de infodemia cu noul coronavirus

Același Tedros Adhanom Ghebreyesus declara încă din luna februarie: „Nu luptăm doar împotriva unei epidemii; luptăm împotriva unei infodemii.” OMS definește infodemia drept situația în care există „o abundență excesivă de informații – unele corecte și altele nu – ceea ce îngreunează efortul oamenilor de a găsi surse de încredere și sfaturi credibile atunci când au nevoie de ele.”

Într-o infodemie, motorul panicii este social media. Doar ca exemplu aproximativ 2 milioane de tweet-uri care includeau teorii ale conspirației despre coronavirus au fost publicate într-o perioadă de trei săptămâni în ianuarie și februarie, arată un raport din Washington Post.

Mijloacele de comunicare în masă tradiționale nu sunt nici ele imune la farmecul infodemiei. Realitățile economice ale momentului, cu forțe active deja de multe decenii, împing ziarele, televiziunile și posturile de radio deopotrivă către cel mai scurt, cel mai mare și cel mai colorat titlu-șoc, chiar dacă unele opinii rezonabile sunt publicate și sunt furnizate unele contextualizări – de cele mai multe ori în zone la care publicul nici nu mai ajunge.

Politicienii sunt, și ei, printre marii factori care alimentează infodemia coronavirusului; este mereu avantajos să-ți pese de sănătatea alegătorilor și cine poate spune cu exactitate când ești excesiv de precaut? Unii experți se înscriu, de asemenea, printre cei care răspândesc frica; când sunt prognozate milioane sau miliarde de cazuri de infecție și apoi se proiectează numărul de victime pe baza datelor strânse în ultimele luni, ca și cum nimic altceva nu s-ar schimba într-un asemenea viitor (comportamentul oamenilor, măsurile de sănătate publică, noi scheme de tratament etc.) sau atunci când este calculat impactul unei recesiuni globale sau atunci când…

Să echilibrăm precauția cu rațiunea

Cel mai probabil, următoarele 2-3 săptămâni vor arăta mai clar dacă Europa poate gestiona izolarea coronavirusului. Italia (cu peste 9.000 de cazuri) și-a plasat întregul teritoriu național în carantină, la numai două zile după ce a închis mare parte din nordul țării. Marea Britanie (cu peste 300 de cazuri) se pregătește să ceară chiar și bolnavilor în stare bună să rămână în case, iar Israelul (cu 50 de cazuri confirmate) a introdus o carantină de 14 zile pe oricine cetățean străin care intră în țară. România (cu 17 cazuri confirmate) a interzis toate întrunirile publice de peste 1.000 de persoane, a închis școlile timp de două săptămâni, a anulat toate zborurile către și din Italia și a impus un sistem strict de supraveghere, verificare și înregistrare la frontiere.

Ar trebui probabil deja să evaluăm perspectiva de a trece de la măsuri de izolare la măsuri de reducere a impactului, menținând în același timp economia și societatea funcționale. Deocamdată, însă, nu am ajuns în această etapă! Nu trebuie să lăsăm frica să ne influențeze viața mai mult decât este necesar pentru a ne proteja împotriva unor amenințări mai mari.

Aceasta nu este o pledoarie împotriva fricii! Ar fi inutil și lipsit de considerație față de emoțiile pe care le simțim cu toții în aceste zile. Este, mai degrabă, un apel către o abordare responsabilă, vigilentă și curajoasă atunci când avem de-a face cu cele care ne sperie mai tare.

Autor: Gabriel Avăcăriței

Jurnalist experimentat atât în mass-media tradiționale, cât și în cele noi, Gabriel este redactorul șef al Energynomics din 2013. Excelentele sale abilități de comunicare, organizare a informației și editare sunt puse la treabă zi de zi, pentru a dezvolta proiectele platformei de comunicare Energynomics: site-ul, revista și evenimentele proprii.