###author###

Mai mult de 500 de microhidrocentrale funcționează sau sunt în diferite stadii de construcție și planificare în Carpații Meridionali, în mare măsură în arii protejate și parcuri naționale, scrie theguardian.com .

La 30 septembrie 2013, în România se aflau în funcțiune 3.393 de MW din surse regenerabile, din care turbine eoliene de 2.307 MW, panouri fotovoltaice de 553 de MW, microhidrocentrale de 480 de MW și proiecte pe biomasa de 53 de MW, conform Transelectrica. Numărul microhidrocentralelor crește, iar gurile rele spun că lipsa de interes a autorităților locale față de construcțiile ilegale este dublată de o inacțiune la nivelul aparatului central.

Odată cu construcția unei microhidrocentrale, râurilor de munte le sunt deviate albiile firești, între 80 și 90% din fluxul de apă este mutat prin țevi, cu consecințe grave asupra ecosistemelor, inclusiv reproducerea unor specii de salmonide precum păstrăvul.

Subvenționarea generoasă a energiei regenerabile a dus la construcția a aproape 500 de microunități hidro care produc mai puțin de 4% din energia necesară țării și au beneficiat de profituri de până la 500%. Schema, acum înjumătățită de guvern, va duce la încetinirea numărului proiectelor noi din domeniu, însă fenomenul construcțiilor ilegale nu va dispărea prea curând.

”Multe din aceste proiecte sunt ilegale în atât de multe ascpecte încât doar cei foarte puternici și bine-conectați au acces la astfel de proiecte”, spun surse care au dorit să-și păstreze anonimatul pentru theguardian.com, într-un reportaj realizat pe Râul Capra din Carpații Meridionali.

Întrucât profiturile sunt cele mai mari în cazul în care râurile curg mai repede, investitorii sunt atrași în adâncul munților, în multe cazuri, în parcuri naturale de stat, protejate în conformitate cu legislația internă și a UE.

Opoziția față de proiecte capătă amploare

The Guardian oferă exemplul unui proiect construit de doi oameni de afaceri influenți, politicianul Gheorghe Badea și avocatul Radu Pricop- ”logodnicul fiicei președintelui”.

În timp ce gurile rele spun că fără conexiuni, proiectul lor de microhidrocentrală nu s-ar fi construit niciodată, întrucât se întinde peste aria protejată  de UE Natura 2000 site și terenuri deținute de stat, Badea a declarat ziarului britanic că ”proiectele au fost făcută cu toate aprobările și autorizațiile necesare și funcționează la fel ca orice centrală hidro din Europa.”

În ultimele luni, opoziția față de microhidrocentrale a crescut. Bazându-se pe o petiție semnată de 20.000 de români, WWF România și Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea au elaborat un protocol pentru a crea zone protejate de dezvoltări hidro.
Cu toate acestea, sprijinul guvernamental pentru industria rămâne puternic și Diana Popa, un angajat al WWF care a lucrat la protocol, estimează că va urma o luptă grea. Un raport de stat a identificat 4.000 de amplasamente posibile pentru exploatări hidro.

„Conexiunile politice din această industrie sunt peste tot”, spune Popa. „Datorită sistemului de tarifare verde, mulți politicieni au interese mari în hidroenergie. Ei cred ca pot să scape cu ceea ce-și doresc fiindcă se încadrează în „categoria verde”.”

Attila Andras Nagy, biolog al asociației de protecție a faunei sălbatice Milvus, explică: „Vorbim despre pierderea a mii de kilometri de râu. Zeci de mii în întreaga arie muntoasă. Fragmentarea habitatelor astfel creată afectează sever nenumărate specii de pești, multe din ele protejate. Apoi trebuie luate în considerare animalele – vidre, păsări, etc. Impactul este cumulativ și se termină departe de râuri”.

SURSA : The Guardian, Energynomics.

Autor: Bogdan Tudorache

Activ în presa economică și de afaceri de 26 de ani, Bogdan a absolvit Dreptul, apoi a urmat cursuri intensive de economie și Business English. A avansat până în poziția de redactor-șef încă din 2006 și a asigurat managementul și politica editorială pentru numeroase publicații economice dedicate în special comunității investitorilor străini în România. Din 2003 și până în 2013 a fost activ mai ales în sectorul financiar-bancar. A început colaborarea cu Energynomics în 2013, remarcându-se prin cunoștințe avansate ale piețelor, comunităților de afaceri și un stil editorial matur, atât în limba română, cât și în engleză.