În legătură cu evoluţia următoare a dolarului american (USD), se face mereu comparaţia cu precedentul ciclu de restricţionare monetară din SUA (2004 – 2006). Atunci, USD s-a depreciat. Aşadar, de ce s-ar mai aprecia USD după prima majorare a dobânzii cheie care va fi livrată de către FED joi sau peste câteva săptămâni/luni? Există, totuşi, o imensă diferenţă de context. În urmă cu o decadă, China înregistra rate de creştere economică formate din două cifre.

Economiile emergente, la rândul lor, erau în graţiile investitorilor. O mulţime de bănci centrale importante majorau dobânzile cheie, nu doar FED. Iar deprecierea USD devenise deja un trend structural în momentul în care FED a decolat în vara 2004 de la o dobândă cheie de numai 1%, atunci minim record.

Filmul s-a schimbat enorm. Şi nu percep nimic care ne-ar arunca înapoi în mediul euforic pentru China/emergente pe care l-am parcurs în urmă cu o decadă. Economia chineză va continua să alunece. Economiile emergente nu au făcut nicio modificare de ordin structural care să le permită să fie mai puţin dependente de China.

Pe de altă parte, nici FED nu poate ajunge prea departe în intenţia de a normaliza/restricţiona condiţiile monetare din SUA. Cel puţin aceasta este ipoteza de lucru, cu datele perceptibile în acest moment. Ciclul normalizării monetare din SUA va fi extrem de blând. Deocamdată, este mai probabil ca Beijingul să ajungă curând la dobânzi zero şi „QE”, decât că FED să afişeze o dobândă cheie de 1%.

Chiar şi aşa, în termeni relativi, economia americană va continua să fie peste oricine altcineva la nivel global – poate cu excepţia Marii Britanii. America va continua să aibă un avantaj economic vs. spaţiul emergent şi unul de dobânzi vs. zona euro şi Japonia. Concluzia este că trendul aprecierii USD va continua. Tendinţa este deja structurală. Doar că acest trend nu va fi un drum cu sens unic, lipsit de volatilitate. Dar aş continua să cumpăr USD dacă aş vedea corecţii negative precum cea parcursă în primăvară.

Sursa: Tradeville